Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

D.N. Întâmplarea a făcut să mă nasc în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, fără să fi locuit vreodată efectiv acolo. De-a lungul vieții, m-am perindat prin multe orașe. Cea mai mare parte din timp am locuit în Buzău, pe care, ulterior, l-am dat la schimb pentru viața de capitală, atunci când am plecat la facultate. Am ales să îmi desfășor cursurile universitare la București, îndreptându-mi atenția și energia către domeniul psiho-social. 

Am absolvit Facultatea de Asistență Socială și ulterior pe cea de Psihologie și mi-am axat atenția către latura serviciilor sociale ce vizează categoriile speciale de beneficiari. Din punct de vedere profesional, ultimii 10 ani am lucrat preponderent cu minori și tineri neglijați, abuzați, abandonați, exploatați sexual sau prin muncă, victime ale violenței domestice sau a traficului de persoane, tineri ce au săvârșit fapte penale, dar nu răspund penal datorită vârstei, în prezent îndreptându-mi atenția și către proiecte ce vizează crearea şi implementarea de servicii comunitare integrate în vederea  combaterii sărăciei şi a excluziunii sociale.

De la plecarea în București și până de curând, rare au fost situațiile în care mi-am petrecut două sărbători de Crăciun în aceeași casă. Și cumva m-am obișnuit așa. Nu sunt atașată de un loc anume… un oraș, o stradă, un apartament. Mă adaptez ușor oriunde aș locui și asta pentru că nu aloc o importanță deosebită mediului înconjurător, ci mai degrabă sentimentului de intimitate, confort și libertate pe care îl resimt atunci când închid ușa apartamentului, mă retrag în spațiul pe care îl revendic ca fiind al meu și unde aleg în ce manieră să mă bucur de cei dragi.

În prezent, locuiesc în Bacău, am aproape 35 de ani și sunt mama unei puștoaice extrem de simpatică, inteligentă și sarcastică, în vârstă de 8 ani.

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

D.N. Am cochetat cu scrisul încă din perioada liceului. Scriam poezii relativ puerile, în care încercam, cumva, să îmi canalizez, într-un mod terapeutic, energiile negative resimțite în urma diverselor experiențe care nu coincideau cu propriile așteptări. M-am rezumat mult timp la poezii. Mi se părea mult mai facilă abordarea. Nu mă consideram capabilă să creez în scris o poveste cap-coadă. Deși idei interesante îmi zburdau adesea prin minte, îmi era frică să nu mă poticnesc în momentul în care trebuia să mă rezum la o singură variantă în ceea ce privește traseul personajelor, conturarea unui cadru suficient de explicit, dar fără a deveni obositor, sau abordarea unui subiect din mai multe perspective. Am făcut o încercare în acest sens ani mai târziu, după ce o perioadă lungă nu mai mă atrăgea scrisul. Apoi m-a tentat să încerc să scriu ceva, scurt, doar pentru mine, suficient cât să conștientizez că îmi este de fapt, mult mai ușor să-mi ordonez gândurile în scris decât verbal. Am avut câteva tentative de a participa la unele  concursuri de creație – proză scurtă, de unde pot spune ca am învățat destul de multe. Mi-am modificat stilul. Am trecut de la fraze lungi care aveau tendința de a-ți oferi prea multe detalii, la propoziții mai scurte dar uneori mai intense. Mi-am permis treptat, să las liberă doza mea de sarcasm, uneori cinism, pe care am ajuns să o strecor din ce în ce mai des în scrierile mele. Mi-am dat voie ca în fiecare pagină, să fiu mai axată pe ceea ce voiam să las să iasă la suprafață și mai puțin pe teama de a fi nevoită să mă justific. Când mi-am dat seama cu adevărat că îmi doresc să scriu pentru mine, cred ca am început de fapt, să scriu și pentru ceilalți… 

E.I. Ce te-a inspirat să scrii “Povestea funcționarului care a devenit cuier”?

D.N. Intenția de a face o diferență. Am vrut să abordez un stil cât mai detașat, dar real posibil, pentru a prezenta povestirile din această carte, încercând să captez cititorul atât mental cât și emoțional, într-o manieră care să îi permită să empatizeze cu personajele create. Mi-am petrecut copilăria, adolescența și chiar viața actuală la care am aderat voluntar, confruntându-mă direct sau prin asociere, cu situații diverse, conflictuale, tensionate, situații ce necesitau o restructurare mentală completă pentru a putea fi abordate și rezolvate. M-au fascinat întotdeauna situațiile limită și modul în care cei vizați reușesc să identifice o modalitate acceptabilă de a face față conflictului, stresului, ineditului. Consider că este necesară o capacitate destul de mare de a analiza diverse situații și de a identifica modalități realiste pentru a le face față, lucru care este greu de dus la îndeplinire atunci când ești direct implicat. În plus mi-au captat întotdeauna interesul atât categoriile defavorizate ale societății, cât și cele care se află constant la limita dintre permis și nepermis, moral și imoral, legal și ilegal.

Am ales ca și titlu Povestea funcționarului care a devenit cuier pentru capacitatea pe care o are această povestire de a evidenția umilirea treptată și abuzul emoțional crescând la care personajul principal este supus, până viață lui ia o întorsătură ciudată. Într-o lume inechitabilă, plină de contexte nefavorabile, omul nevoit să facă tot ce este necesar pentru a face față  piedicilor zilnice, se pierde tot mai mult pe sine, uneori până la atingerea pragului maxim al propriei depersonalizări. Fie că este vorba de funcționarul supus regulilor rigide ale instituțiilor cu regim învechit, care îl frustrează și îl fac să își piardă încrederea în forțele proprii, până la corporatisul care se străduiește ani de zile să prindă un proiect-minune care să-l propulseze pe scară ierarhică, sau la persoana aflată în etate, a cărei viață este plină de regrete și dezamăgiri îngrămădite într-o cutie a amintirilor, fiecare dintre noi ne luptam zilnic cu sute de gânduri negre pe care le ascundem, de cele mai multe ori în spatele unui zâmbet resemnat, menit să ne ferească de alte complicații. Puteam, într-adevăr să îl numesc corporatist în loc de funcționar, dar întâmplarea face ca în această etapă a vieții să mă aflu de partea baricadei bugetare, după ce am oscilat, ca mulți dintre noi, între ambele tabere…

E.I. Simți că scrisul te energizează sau te epuizează?

D.N. Am încercat în repetate rânduri să analizez acest lucru. Adevărul este că nu am o activitate constantă în ceea ce privește scrisul. Pentru mine, scrisul este adesea strecurat printre picăturile de timp rămas cu greu, neocupat. De obicei, îmi place să scriu atunci când nu ar trebui, în timp ce lucrez în paralel la altceva. Dacă aș aloca în mod expres timp pentru scris, m-aș bloca, nu aș reuși să mă concentrez cu adevărat. Nu am ajuns, deocamdată, în punctul în care scrisul să fie organizat, sistematic, impus… și nici nu mă grăbesc să ating această latură. Am perioade în care pot scrie zilnic pasaje întregi și momente în care refuz să tastez un singur cuvânt. Îmi place să las ideile să se așeze, să se sedimenteze, să fie digerate. Scrisul poate fi epuizant când te frustrează idei pe care nu știi cum să le conturezi, când ești nehotărât în ceea ce privește cursul acțiunii, la fel cum are capacitatea de a te energiza instant, atunci când te-ai decis exact cum să abordezi un personaj sau o situație, când ajungi la un consens între ceea ce gândești și ceea ce vrei să scrii. De aceea, cred că sunt importante pauzele între redarea ideilor, pentru a-ți oferi timp suficient de procesare. 

E.I. Atunci când conturezi un personaj, știi deja cine e sau îl lași să se dezvolte pe parcurs, surprinzându-te?

D.N. În mare parte, tipologia personajului este selectată de la început, precum și finalul poveștii. Ceea ce rămâne de stabilit este parcursul acestuia, situațiile cu care va fi nevoit să se confrunte pentru a crea un cadru autentic, care să-i justifice alegerile. Nu cred în ideea de personaje pozitive sau negative, lucrurile  nu sunt niciodată atât de simple. Întotdeauna în spatele oricărei alegeri sau lipse de implicare, există o motivație.  Foarte rar mi se întâmplă ca în timp ce conturez acțiunea în care sunt prinse personajele, să le schimb modul de raportare la context. E ca și cum, încă de la început, soarta le este pecetluită. 

E.I. Ce îți place cel mai tare la cartea ta?

D.N. Cartea însumează o serie de 20 de povestiri, fracțiuni de viață, cu care cred că majoritatea dintre noi putem rezona. Perspectivele sunt diferite, personajele principale nu sunt limitate de timp sau de spațiu. Episoadele în care am ales ca acestea să fie de sex feminin sau masculin, vârstă fragedă sau înaintată, au la bază întâmplări inspirate dintr-o realitate adesea inconfortabilă, condimentate cu sarcasm sau cinism, menite să evidențieze faptul că adesea nu putem schimba finalul, deși uneori îl putem intui. Cursul aventurii personajelor reprezintă doar o etapă a vieții, uneori ultima, dar în esență, tot o etapă. 

Maniera, preponderent detașată, cu care sunt redate aceste secvențe de viață, rezonează foarte bine cu personalitatea omului adesea împins la limită. Omul care nu știe de ce este capabil până nu se află constrâns de situație și care, de cele mai multe ori simte că nu are sens să se împotrivească cursului evenimentelor care se succed. Astfel rămâne cumva, prins la limita dintre confuzie și acceptare, dintre dorință și eșec. Un eșec complet asumat atunci când situația nu îi mai permite să lupte.

E.I. În prezent lucrezi la o nouă carte?

D.N. Da, recunosc, am în plan o nouă carte. De acestă dată va fi vorba de un roman, pe care îmi doresc mult să îl finalizez anul acesta. Ceea ce vă pot spune, este faptul că va fi scris în stilul thriller – fiction, cu accente care să vizeze lupta interioară pe care o desfășoară persoanele care au fost supuse de-a lungul vremii la diverse forme de abuz și maniera în care acest lucru le schimbă, în timp, percepția asupra lumii și a propriei persoane. 

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

D.N. Evident, îmi place să citesc. Recunosc, chiar mai mult decât să scriu. Desfășor cât mai multe activități posibile cu familia, atât acasă cât și în aer liber (plimbări, activități sportive, cinema, teatru, sau lenevit în diminețile de weekend la terase, unde ne savurăm cafeaua). Din când în când, îmi place să mă refugiez împreună cu un număr restrâns de prieteni la pensiuni sau cabane ceva mai retrase, unde să ne detașăm și încărcăm bateriile. În funcție de timpul de care dispun, mă relaxează să urmăresc filme, mini-seriale și diverse documentare. Sunt o persoană sociabilă, dar cu o personalitate introvertită, în esență, motiv pentru care, cel mai confortabil mă simt desfășurând activități acasă, în spațiul personal.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

D.N. Primul meu volum de proză scurtă – Povestea funcționarului care a devenit cuier s-a lansat în februarie 2020, la editura Heyday Books, Bacău și o puteți regăsi pe site-ul editurii, mai precis www.heydaybooks.ro sau pe site-ul E-mag. De asemenea, pentru întrebări și impresii, nu ezitați să mă contactați pe pagina personală de Facebook sau Instagram.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

D.N. Fiecare dintre noi reprezintă o poveste nescrisă, o trăire, un freamăt, o căutare, o nevoie de mai mult… Persoanelor cărora le plac lecturile, sunt cei cu care știu că pot rezona la un nivel sau altul, trebuie doar identificată o frecvență comună. Sunt cei care nu doresc să se limiteze doar la realitatea în care se afundă, sau de cele mai multe ori, doar încearcă să înțeleagă mai bine unde se poziționează în raport cu ceilalți și respectiv cu sine. Fiecare individ cu care intram în contact ne percepe diferit, astfel încât și modul nostru de raportare și relaționare oscilează în funcție de feedback-ul pe care îl recepționăm. Din acest motiv, în preajma unora ne simțim relaxați, curajoși sau energici și plini de imaginație, existând de asemenea și reversul medaliei – cei care ne activează oboseala, frustrarea, dezamăgirea sau pur și simplu, indiferența. Spre deosebire de aceste interacțiuni umane complexe, realizate în mod direct, relația dintre scriitor și cititor are capacitatea de a se reinventa cu fiecare pagină, într-o manieră mult mai intensă și personală, dar capabilă să te ferească de o expunere emoțională pentru care riști să nu fi pregătit. Îmi doresc să pot reda măcar o frântură din acest tumult și sper ca pe parcurs să identificăm o cale prin care să putem rezona unii cu ceilalți. Mulțumesc!

Emanuela Istrate
Autor: Emanuela Istrate
Emanuela e 👑 Super Erou Booknation.ro
Redactor de 1230 zile pe Booknation.ro
toate articolele scrise de Emanuela Istrate