Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Daniela Toma: Desigur, vin din apus, mă îndrept tot spre el, n-aş fi spus că paranteza deschisă de aer între mine şi lume are un trup atât de fierbinte peste care, până la urmă, voi trece şi eu într-o alertă a obişnuinţei, sunt scriitor român, rezultatul unei experienţe…

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
D.T.: Nunta nălucilor de hârtie, volumul maturităţii mele, cartea de poezie cu numărul 10, nu e ultima pe care am scris-o, însă e cea mai frumoasă, conţine un singur poem pe care îl poţi citi exact de acolo de unde doreşti, n-ai cum să nu-l înţelegi, pentru că vizează cele trei tipuri ale realităţii, prima, cea psihologică, se dezvoltă din cea de-a doua, din realitatea spirituală, ambele aflându-se raportate la cea socială şi intersectându-se în traiectorie cu aceasta care, la rându-i, susţine echilibrul şi substanţa în toate cele; poemul este conceput ca o întoarcere a misterului fiinţei în el însuşi, trebuie înţeles ca atare şi proiectat în spaţiul real pentru a surprinde reacţii, pentru legătura şi pentru identificarea cu acesta – ceea ce se întâmplă, continuă să se întâmple în imaginaţie şi dincolo de ea, conştient şi inconştient, prin depăşirea elementelor fixe, sub forma evidentă a unei provocări lansate spre cititor; nu e vorba de o nuntă propriu-zisă, ci de aceea legătură puternică şi indestructibilă a poetului cu toate fantasmele lui, cu visurile, cu frământările, cu urmele, cu umbrele lui şi chiar cu hârtia pe care scrie, apoi o aruncă, şi scrie din nou, încă şi încă; orice întâmplare stă sub semnul începutului, sufletul este etern, esenţa lumii fără de care totul ar cădea e atât de aproape, e aici, în cuvinte …

B.N.: Ce lucruri te inspiră și te fac mai creativ?
D.T.: Eu scriu oriunde, scriu când simt, numai şi numai atunci, indiferent la orice oră se întâmplă, nu contează, îmi place să pierd însă noţiunea timpului la câte o terasă, cu o cafea în faţă, să scriu despre oameni, în zgomot mult, lume multă, viaţă care palpită, de fapt, viaţa mă inspiră, poezia există dintotdeauna în viaţa mea şi nu cred că va dispărea vreodată; e modul pe care l-am ales sau acela care m-a ales (Dumnezeu ştie cine a făcut primul pas) de a întâmpina fiecare moment al existenţei mele, uneori ştiu sigur, simt că mă confund cu aceasta – dacă ar fi să mă definesc printr-un volum personal de versuri, aş alege, desigur, Nunta nălucilor de hârtie.

B.N.: Având în vedere experiența ta, ce lucruri dorești să schimbi în ceea ce privește stilul tău?
D.T.: Stilul (nu ştiu dacă nu e prea mult spus), amprenta literară, mai cu seamă, se schimbă odată cu parcursul tău literar, e firesc să evoluezi pentru că acumulezi tot timpul în interiorul tău, în lumea din lăuntrul tău, iar când preaplinul freamătă dă pe dinafară şi trebuie să te exprimi, sigur, niciodată la fel cum ai făcut-o înainte; din principiu nu forţez nimic, îmi plac lucrurile care vin de la sine, nu e un secret că sunt conştientă de puterea cuvântului şi îl iau întotdeauna în serios; nu vreau să ofer răspunsuri prin vers, ci să încurc şi mai mult lucrurile, asta te ţine cumva activ; scriu rar şi scriu mai întâi în mintea mea, nu aştern nimic pe hârtie până când textul nu e pregătit să apară, iar atunci când o fac, nu lucrez niciodată la şlefuirea, la modificarea lui, dacă îmi reuşeşte din prima, adică dacă îmi place mie mai mult de 5 minute, e bine, dacă nu, atât a fost, nu mă întorc niciodată la un poem nereuşit, aşa cum nu mă întorc la o iubire pierdută, e un principiu, dacă vreţi, pe care nu doresc să-l schimb…

B.N.: Care este genul de carte preferat?
D.T.: Prefer cartea de poezie tuturor celorlalte cărţi, am prieteni poeţi pe care îi citesc în fiecare zi cu mare plăcere, suntem norocoşi că platformele online funcţionează, primesc zeci de cărţi şi scriu despre cele pe care le iubesc, eu sunt pragmatică, poezia pentru mine e durere, e pumnul pe care îl primeşti în plex atunci când citeşti ceva uluitor, când o asociere de cuvinte îţi învârteşte capul în toate părţile, când citesc şi spun continuu: woow! ce poet! Doamne, cum aş fi vrut să scriu eu asta! Prin urmare, fără doar şi poate, poezia nu poate fi altceva decât o stare…starea de poezie, eu am inventat sintagma, să ştiţi!

Mă fascinează în aceeaşi măsură şi teatrul absurd, e o perioadă din viaţa mea când acest gen de lectură e pe gustul meu, am scris chiar eu o piesă de teatru, am lucrat 3 ani la ea, cred că e una foarte bună şi o voi pune cu siguranţă în scenă, am discutat posibilitatea cu prieteni din domeniu…dar citesc cu pasiune cartea care reuşeşte să mă ţină acolo, în poveste, indiferent de genul literar, sunt cititor de profesie…

B.N.: Ai un citat preferat?
D.T.: „After all, tomorrow is another day!” Scarlett O’Hara

B.N.: Poate suna clișeic, dar care este cartea ta preferată?
D.T.: Biblia, fără doar şi poate…

B.N.: Câte cărți ai în bibliotecă?
D.T.: Munţi de cărţi şi se pare că nu mă voi opri aici…

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
D.T.: Eu aş contrazice statisticile şi aş spune că românii chiar citesc, în lumea mea toţi oamenii citesc şi vorbesc despre cărţi, tinerii, de asemenea, sunt curioşi să cunoască scriitori ai momentului, să vadă că există, să interacţioneze cu ei, să pună întrebări; dacă ar fi după mine, aş organiza lecturi publice în fiecare zi, evenimente literare cu sălile pline, doar aşa poţi descoperi autorul, formele lui de exprimare, nu sunt de acord ca viziunea să se plafoneze, să se împotmolească, ba dimpotrivă, e necesar să se recreeze de facto, resursele artistice sunt vii, tot mai puternice, nebănuite chiar…

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
D.T.: Unele dintre cărţile mele se găsesc în librăriile fizice, altele în cele online, în biblioteci, se pot comanda la editură, în magazinul online al editurii, vom avea curând şi o librărie de poezie, astfel că nu numai cărţile mele, ci şi cele ale multor prieteni poeţi vor putea ajunge la cititori, sănătoşi să fim numai…

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
D.T.: Nădăjduiesc că acest dialog va fi agreabil şi pentru cititorii Booknation, pentru orice eventualitate însă, îmi voi trimite singură flori, voi să alegeţi cărţile, pâine şi circ primim de la ceilalţi!