Î. Delia am vrea pentru început să te cunoaștem, ce ai putea să ne spui despre tine?
R. M-am născut în București în anul 1987, însă copilăria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei, în frumoasa localitate Rucăr din județul Argeș, unde nu pot să uit poveștile pe care bunicii mi le spuneau seara înainte de culcare și mai ales bunicul Vlad care avea un mare har de povestitor.
Am locuit apoi împreună cu părinții mei în orașul Drăgănești-Olt, unde am absolvit și cursurile gimnaziale și liceale. În Drăgănești-Olt locuia și bunicul din partea tatălui, Traian Zorzoliu, un mare om de artă și cultură, atât al județului Olt, cât și al țării dar și al Europei.
Bunicul meu era și pictor și muzeograf, fiind inițiatorul și fondatorul multor muzee, printre care și ,,Muzeul Câmpiei Boianului,, din orașul Drăgănești-Olt, muzeu care îi poartă numele. De la el am învățat foarte multe lucruri despre artă, iar pasiunea mea pentru pictură o consider o moștenire.
Bunicul meu a publicat cărți de istorie și de monografie dar și o carte de versuri, cărțile lui fascinându-mă din fragedă copilărie.
Întotdeauna în familie am fost înconjurată de cărți, fiind nelipsite cele cu basme, precum și romanele de scriitori celebri, de aceea pot să spun despre mine că am putut să mă formez ca autodidact în tainele scrisului.
Îmi amintesc că încă de la vârsta de 10 ani am început să scriu povestioare scurte și poezii prin prisma sufletului meu de copil.
Cu timpul am început să mă maturizez. Trăirile reflectau prin ceea ce scriam perioadele vieții de adolescență, apoi de maturitate dar fără să abandonez farmecul copilăriei.
Aș mai adăuga despre mine faptul că sunt o fire melancolică dar în același timp ambițioasă, tenace și perseverentă, iar când îmi pun în gând să realizez ceva o fac cu toată dăruirea și încăpățânarea. Așa sunt eu în momentele de creație. Îmi este foarte greu să mă opresc din scris. Așa am ajuns să am în prezent încheiate 14 cărți de povești pentru copii, trei romane și o serie de poezii ce abordează diferite teme existențiale prin care ființa omenească este sortită mai mult sau mai puțin să le atingă.
Nu îmi petrec tot timpul scriind. După încheierea orelor de serviciu îmi rezerv timp și pentru a picta. Atunci simt îndemnul bunicului meu Traian Zorzoliu că pot să reușesc tablouri frumoase. Când pictez mă mândresc cu faptul că îi port numele și că moștenesc talentul de la el. Am și o urare de la bunicul meu Traian Zorzoliu pe care mi-a scris-o pe clasorul de timbre dăruit mie când m-am născut și anume: ,,Să fii aleasa noastră și a lumii prin faptele deosebite ce va trebui să le faci pentru tine și neamul tău”. Ei bine, urmez acest imbold al bunicului meu pentru că am simțit că pot.
În ceea ce mă privește mai pot să spun despre mine faptul că am o dorință lăuntrică de a transmite prin intermediul poveștilor mele, micilor cititori, o parte din bucuria copilăriei de altădată din care fac și eu parte și totodată să le dăruiesc povești pline de farmec și magie, în care fiecare suflet de copil să își găsească locușorul.
Nu pot să spun despre mine că sunt o creatoare desăvârșită. Sunt un om obișnuit care încearcă să dăruiască celorlalți oameni o parte din frumusețea de a gândi prin scris.
Nu îmi place să vorbesc prea mult despre mine și de aceea am lăsat întotdeauna cărțile scrise de mine să vorbească în locul meu și prin ele să mă fac cunoscută cititorilor.
Î. Se spune că prima carte publicată este întotdeauna cea mai dificil de realizat. Este adevărat sau procesul creativ este la fel de greu indiferent de numărul de cărți?
R. Când creezi scriind, scrisul devine parte din tine la fel ca un ritual pe care îl urmezi fără să ți se impună ceva. Astfel ideile prind contur așteptând să fie transpuse pe hârtie.
Așa s-a întâmplat cu prima carte publicată care a fost o carte de povești intitulată ,,Veverița Curajoasă și Alunul cel Vrăjit,, și care de fapt continuă o povestioară mai veche începută în copilărie. De aceea la mine nu a fost atât de dificil pentru că procesul creativ începuse cu mulți ani în urmă.
Cel mai dificil a fost să iau hotărârea de a o trimite la o editură pentru că aveam scrise și alte povești, una mai frumoasă decât cealaltă, dar în același timp îmi doream să fie tipărită prima această poveste, ca o încununare a frumoasei mele copilării.
Eu nu am scris niciodată la comandă și nici nu am acceptat teme de scris de la ,,alții,,. Eu am dat frâu liber creației mele, unde harul și inspirația mi-au fost călăuzele cele mai nobile, de aceea nu am simțit o povară între numărul de cărți și procesul creativ.
Când scrii cu plăcere, din plăcere și din dragoste, totul vine de la sine. Nici nu am ținut socoteala numărului de cărți și nu mi-am propus niciodată să o contabilizez pentru că aș altera un proces creativ care la mine vine de la sine.
Cel mai greu pentru mine este să găsesc timpul necesar pentru a aborda toate temele propuse. Prin urmare este imposibil pentru un scriitor să poată să abordeze absolut toate ideile care îi trec prin cap.
Cel mai dificil este să transpun ideile în cea mai simplă și cea mai frumoasă formă scrisă pentru a fi citite cu cea mai mare plăcere și emoție de către cititori.
Pentru mine procesul creativ trebuie să ofere un echilibru între metaforă și idee, între emoție și liniște.
Nu neg faptul că în spatele fiecărei cărți scrise se află un proces creativ ce o definește și că orice autor își dorește opere literare cât mai valoroase și autentice, de aceea formarea unui stil propriu este cea mai mare provocare pentru un scriitor, stil propriu pe care încerc să mi-l conturez și să îl îmbunătățesc permanent, cu fiecare carte trimisă la tipar.
Î. Ai transpus anumite trăsături de caracter personale în personajele cărții tale?
R. Ca să răspund mai convingător aș face o comparație între portretistică și personajele din cărțile mele. Când încearcă să deseneze un portret din imaginație, în marea majoritate a cazurilor desenatorul imprimă trăsături faciale asemănătoare cu ale lui. Încă nu s-a dat un răspuns absolut la acest subiect. Așa și în cazul personajelor cărților mele există trăsături de caracter personale dar care sunt pur și simplu introduse involuntar.
În cărțile mele personajele prind viață cu ajutorul sentimentelor mele și al imaginației dezinvolte uneori. Dacă aș fi mai atentă aș descoperi personajul din spatele autorului, lucru care ar putea să mă bucure sau să mă dezamăgească, de aceea ofer cititorului ocazia să facă, dacă vrea, această analiză de caracter.
În poveștile mele se regăsesc personaje care împrumută din caracterul meu pentru că magia de a fi prezentă în realitatea virtuală a poveștii m-a afectat și pe mine, autoarea.
Trăsăturile de caracter personale de cele mai multe ori sunt benefice, însă fără a exagera intenționat asupra vreunui personaj.
Cum poți să scrii o poveste fără să te inspire sufletul de copil din tine și mai apoi să nu se imprime acest caracter vreunui personaj?
Î. Mulți autori preferă acum să își lanseze cărțile și în format electronic. Ce părere ai despre Kindle și e-books?
R. Consider că odată cu evoluția tehnologică este normal ca și literatura să evolueze în acest sens, cărțile electronice fiind mult mai accesibile la doar un click distanță. Se pot descărca în câteva secunde, pot fi citite atât pe telefon cât și pe dispozitive special create pentru acest lucru și evident ocupă mai puțin spațiu, fiind depozitate în format electronic. Și nu în ultimul rând cărțile electronice pot reduce semnificativ consumul de hârtie care provine din tăierea copacilor.
Chiar dacă sunt total de acord cu aceste cărți electronice asta nu înseamnă că sunt împotriva celor clasice, însă după cum am mai spus, evoluția tehnologică este inevitabilă iar dacă aceasta este în folosul nostru de ce să nu o urmăm!?
Î. Cineva din familie ți-a insuflat pasiunea pentru citit și scris?
R. La această întrebare o să revin la ceea ce am spus la începutul interviului legat de bunicul meu Traian Zorzoliu și anume la faptul că talentul atât literar cât și în domeniul picturii dar și pasiunea pentru scris au fost moștenite și insuflate de bunicul meu. De asemenea farmecul de povestitor al bunicului din partea mamei care era pasionat si el de citit a contribuit la acest lucru. Și tatăl meu este autor de cărți de povești pentru copii și de poezii și l-am însoțit adesea la activitățile cenaclului literar la care participa.
Cred că familia a avut un rol important și a fost un factor determinant în pasiunea mea pentru citit și scris.
Întotdeauna am avut în biblioteca de acasă cărțile preferate de citit.
Î. Lucrezi la o carte nouă?
R. Da, scriu la o carte nouă, roman a cărui acțiune se petrece în zilele noastre și care este dedicat în special tinerilor cititori.
Î. Unde te putem urmări?
R. Cititorii mă pot urmări pe pagina de facebook (Delia C. Zorzoliu-Author), pe WordPress (https://zorzoliucdelia.wordpress.com/), pe Goodreaders dar și pe All Author (deliaczorzoliu.allauthor.com)
Î. Te-ai implicat în procesul de design al coperții cărții tale?
R. Nu m-am implicat.
Î. Ce mesaj ai pentru comunitatea BookNation.ro?
R. Acum că am ajuns la finalul acestui interviu vreau să le mulțumesc tuturor cititorilor comunității BookNation.ro și nu numai, pentru faptul că mi-au alocat din timpul lor câteva clipe pentru a citi aceste rânduri, iar cărțile mele sper să le pătrundă sufletele cu bucurie.
Top 100 cărți ale anului 2023