E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ce ne poți spune despre tine?

E.T. Sunt o mare visătoare care mai mult face decât visează, așadar o combinație destul de periculoasă când vine vorba de schimbări, proiecte, pasiuni și acțiuni. Pentru unii pot însemna un haos, dar și un model de ambiție și de voință. De aici poate radicalele schimbări făcute pe plan profesional de-a lungul timpului. Chiar dacă am ținut mereu să am o carieră stabilă pe un post cu un nume greu de pronunțat, nu am putut să mă limitez la monotonia unei meserii 9 – 17. Așa am ajuns să duc pasiunea mea pentru fitness la un alt nivel, abandonând o vreme viața de birou pentru cea în sală. Le-am făcut și împreună, le-am făcut și separat, am făcut cursuri de toate felurile de la practica mindfulness până la arta negocierii în afaceri. Cei mai apropiați știu toate astea despre mine așa că imaginați-vă cu ce reacții m-am ales când au aflat că tocmai am publicat o carte 😊

E.I. Cum a început pasiunea de a scrie? A fost un eveniment special?

E.T. Nu pot să spun că a fost un eveniment special, pentru că am pasiunea de mică. Pot spune, mai degrabă, că s-a amplificat pe măsură ce trecea timpul. Eram copilul care învățase alfabetul de tipar înainte de a ajunge la școală, așa că la vârsta de cinci ani făceam schimb de “scrisori” cu băiețelul unor prieteni de familie. Când am intrat în clasa întâi, învățătoarea chema în pauze la catedră câțiva elevi care deja citeau pentru a ne face să exersăm mai mult. Așa precoce cu cititul cum eram, îmi plăcea să citesc, dar și să scriu. Încă din școala generală am scris și am tot scris. Am fost atât eleva care făcea cele mai frumoase compuneri pentru școală, dar și adolescenta care scria tot felul de poezii, poeme, proză scurtă și schițe de roman care nu au prins niciodată viață. Pe atunci nu știam că toate acele încercări stăteau în spatele unei pasiuni de a scrie, ele se întâmplau pur și simplu. 

Abia când am ajuns la facultate mi s-a conturat pentru prima dată clar în minte dorința de a scrie o carte. Tot atunci chiar am avut un proiect nebunesc dus până la capăt, o colecție de emailuri între mine și cei mai importanți oameni din viața mea la momentul respectiv. Aș zice despre acea scriere că este o comedie absurdă și încă mă mai gândesc dacă poate nu ar fi interesant să o readuc la viață și să o scot la lumină printr-o publicare ca la carte.

La câțiva ani de atunci, am mai tot cochetat cu ideea, am mai scris, am mai șters ce-am scris, am mai pus schițe în notepad-uri uitate și regăsite. Din când în când pur și simplu mă mâncau degetele.

E.I. De unde a pornit inspirația pentru “Terapie pe salteaua de pilates”?

E.T. Păi cum mă mâncau pe mine degetele așa, cam pe la finalul carierei mele în fitness am vrut iar să scriu. Era în 2017 și părăsisem România pentru o perioadă, având mai mult timp pentru citit, scris, meditat, lăsat lucrurile să se așeze. Atunci a apărut ideea a ceea ce acum este „Terapie pe salteaua de pilates”. Numai că din 2017 până anul acesta, a trecut prin numeroase transformări. Mult din ce am scris atunci acum nu mai este și mult din ce vor citi oamenii în carte nu era atunci. M-am luptat mult cu mine în ceea ce privește aspecte personale și am ales să le dau la o parte pe cât posibil, făcând loc mai degrabă unor experiențe netrăite dar văzute, experiențe care la momentul lor m-au revoltat, m-au supărat, m-au făcut să mă întreb “dar de ce?, cum e posibil” și tot felul de microrevolte care nu au dus mai niciunde, ci la o pasiune a mea pentru non-ficțiune psihologică, dar și la scrierea acestei cărți. 

E.I. Cum a fost experiența de a scrie această carte?

E.T. Acum că au trecut câteva luni după ce am închis cartea, văd mai la rece ce s-a întâmplat când o scriam. A fost scrisă cu mult suflet, așa că primesc deseori feedback legat de faptul că e scrisă pentru cititor ori duioasă. Am scris numai la impuls, la inspirație, în acele momente în care curgeau ideile și le așterneam fără să raționalizez. Mi-a plăcut să fac asta, dar știu că acum aș adăuga mai mult decât inspirația momentului. Aș reveni asupra textului nu numai atunci când mă inundă ideile, aș încerca să brodez mai mult și cu rațiunea, nu numai cu instinctul. Cred că este un debut foarte sincer care îmi cere o revenire mai puțin impulsivă, mai domoală. 

E.I. Cartea are o copertă din punctul nostru de vedere, de impact, a fost greu să o alegi?

E.T. Așa cum spuneam mai devreme, totul la prima mea carte a fost impuls. Așa că nu a fost greu să aleg coperta, a fost greu pentru ilustratoare să o deseneze. Deși mare parte a cărții mele este despre alții, cireașa de pe tort este despre antrenoarea de fitness la început de carieră care narează poveștile clientelor ei. Mi-a plăcut atât de mult ultimul capitol, capitolul destinat ei, care până atunci avusese rolul minor de a observa sau asculta ce îi spun clientele, încât am ales să pun pe copertă exact cireașa de pe tort. Recunosc că m-am grăbit, pentru că doar eu știam că ilustrația reprezintă surpriza de la final. Sunt conștientă că pentru cine vede pentru prima dată coperta poate fi o barieră. Dar în același timp, cine ajunge până la final cu lectura va avea parte de o experiență mulțumitoare și va înțelege ce-i cu acea copertă. 

E.I. Care a fost reacția persoanelor care au citit până acum cartea?

E.T. Toți cititorii care mă cunosc de mult sau de foarte mult timp mi-au spus că se vede ca am talent, lucru despre care știau deja și că în sfârșit am lăsat să se vadă la scară mai mare. Mi s-a mai spus că am dus mai departe genele familiei – întrucât și tata a fost elevul genial care obținea la română și franceză note de zece de la profesorii renumiți pentru faptul că nu dădeau mai mult de nouă, și el a cochetat cu scrisul și a fost o mică vedetă a revistei școlii. Cei care mă cunosc de mai puțin timp au spus, așa cum ziceam mai devreme, că e o carte scrisă cu sufletul, duioasă, dar am mai primit și păreri legate de faptul că mă scuz prea mult. Veronica mea, antrenoarea de fitness se scuză pentru că nu a știut să fie lângă clientele ei așa cum poate ar fi avut nevoie, nu eu mă scuz. Plus că puțină vulnerabilitate nu strică nimănui, nici personajelor mele, dar nici mie ca autoare. Abia aștept să primesc păreri de la cititorii care nu mă cunosc pentru că am mai observat că prietenii sau fostele cliente nu reușesc să mă separe de personajul meu Veronica. Semănăm, ce-i drept 😊.

E.I. Urmează o altă carte sau volumul doi?

E.T. Da, mai devreme vorbeam despre o revenire pentru că știu deja despre ce va fi următoarea carte. Este legată într-adevăr, de prima, dar nu o voi considera neapărat un volum doi pentru că atât decorul, cât și personajele vor fi diferite, iar cine o va citi o va înțelege fără a fi nevoie să citească neapărat „Terapie pe salteaua de pilates”. Dacă „Terapie pe salteaua de pilates” se învârte în jurul experiențelor unor femei, următorul roman va fi o replică masculină, urmând să mă pun în pielea unui bărbat care întruchipează cam tot răul suferit de clientele Veronicăi în cartea de debut.

E.I. Unde te pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

E.T. Pentru că îmi doresc să interacționez cât mai direct cu cititorii prefer să folosesc conturile personale, motiv pentru care nu am creat o pagină destinată 100% cărții. Chiar îmi doresc să primesc feedback. Răspund mereu la mesaje și am început să postez fragmente din carte, poze de la cititori, gânduri despre carte pe paginile mele (contul personal de Facebook Adriana Emilia Toma și pagina de fani Adriana Emilia). Și pe Instagram sunt ușor de găsit cu numele Adrianaemiliatoma. 

Cartea poate fi cumpărată de pe Libris.ro pentru că, dată fiind situația din ultimele luni, mediul online a devenit baza pentru cititori și acum vorbesc din proprie experiență. Cred că am făcut patru comenzi la Libris din martie și până acum. Îmi place mult Libris pentru că din câte știu are cea mai mică comandă minimă pentru a beneficia de transport gratuit, este mereu la curent cu titluri bune și noi, dar are și colecții clasice care nu trebuie să lipsească din biblioteca nimănui. Am apelat la ei în primul rând ca cititoare, apoi ca autoare.

E.I. Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation.ro?

E.T. Sunt oameni frumoși pe care îi admir pentru că răstoarnă miturile legate de ravagiile pe care le face tehnologia în zilele noastre, oameni care încă preferă mirosul de carte, care aleg să își umple timpul într-un mod constructiv, care vor să fie mereu informați și care învață continuu. Ce-aș putea să le transmit decât să o țină tot așa? „Chapeau bas” cititorilor!