Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Mă numesc Flori Bungete, sunt născută în anul 1962, la țară, într-o zonă de câmpie. Și cum ”veșnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga), în satul din al cărui lut am fost plămădită am crescut, m-am școlit, m-am căsătorit și am lucrat. Apoi, depășind, cu puțin, o jumătate de secol de existență, cu bune și mai puțin bune, tot el, satul meu dâmbovițean, Produlești, întemeiat de pe la 1600 de ciobanul Prodan, mi-a fost sursă de inspirație pentru scrierile mele…tomnatice. Căci toamna, anotimpul meu preferat, a fost ”eroina” primei poezii. Au urmat apoi altele, și altele, care mai târziu s-au adunat laolaltă, în volumul sugestiv intitulat ”Muză și poet”. Spun mai târziu, căci debutul literar s-a adresat copiilor, ”Prima mea scenă”, urmată de romanul ”Maria”, iar după ”Amintiri și născociri” au urmat poveștile.
O poveste frumoasă trăiesc și alături de copii de la Ansamblul Folcloric ZESTREA SATULUI al cărui membru fondator sunt. În anul 2018, am avut onoarea de a fi primită în rândul membrilor Societății Scriitorilor Dâmbovițeni. Scrisul, m-a adus, de multe ori în preajma unor oameni alături de care, am realizat lucruri frumoase. Interpreți de muzică populară, compozitori, realizatori de emisiuni radio și Tv., editori, oameni de cultură și artă, au pus, cărămidă cu cărămidă, bazele omului care sunt.
Alături de alți poeți, prozatori, epigramiști, sonetiști și eseiști am publicat în numeroase Antologii și Reviste literare . Activități importante am desfășurat și desfășor în continuare și în cadrul Cercului Literar Vasile Cârlova de pe lângă Cercul Militar Târgoviște, al cărui vicepreședinte sunt. Îmi doresc, ca anul acesta, să pot duce la bun sfârșit cele patru proiecte literare, dintre care două, sunt dedicate exclusiv copiilor. Iubesc foarte mult copiii.
B.N.: Ce ne poți spune despre ultima carte pe care ai scris-o?
F.B: Ultima carte publicată, la Editura Bibliotheca, 2019, se numește POVEȘTI pentru copii și părinți și are ea însuși o… poveste. A fost publicată sub egida proiectului România citește și a fost sponsorizată de câțiva oameni cu dare de mână. Toate cărțile editate în prima ediție au fost donate copiilor din centre pentru copii și școli speciale. ”Speciale” sunt și poveștile din această carte, ce s-au născut , în mintea mea, din gânduri împletite. Împletite, unele în proză, unele în proză și versuri, iar altele numai în versuri. Sunt povești cu învățăminte și morală, adresate deopotrivă copiilor, de la cele mai fragede vârste, cât și părinților.
Fiecare poveste este reprezentată și grafic, printr-o imagine sugestivă, alb-negru, și care poate fi colorată în funcție de imaginația și abilitatea micului cititor. Desenele au fost realizate de Loredana Dan. Câteva titluri: Povestea unui roboțel, Raiul florilor, Micul inventator, Palatul dintre cele două lumi, Școala piticilor, Hoții…
Anul acesta, din contribuție personală, am suplimentat tirajul pentru comercializare,
B.N.: Cineva din familie ți-a insuflat pasiunea pentru citit și scris?
F.B: Nu. Pasiunea pentru citit am avut-o din totdeauna, iar scrisul l-am ”materializat” întâia oară, cel mai probabil în prima compunere, după ce am deslușit buchiile alfabetului. Îmi amintesc și astăzi de câte ori eram certată pentru faptul că ședeam toată ziua, după cum zicea mama, cu cartea în mână, în loc să stau cu burta pe carte! …zicea tot ea. În schimb, la școală, eram apreciată pentru tot ceea ce era legat de Limba și Literatura Română. Însă au trecut ani în care nu am scris nimic. Totuși, înclin să cred că e ceva nativ, simt că vine din lăuntrul meu uneori, alteori simt că cineva îmi suflă în ceafă, șoptindu-mi cuvintele. Eu îi spun Poetul Divin. Dar oricum ar fi, vine ca un tumult. Probabil am foarte multe de spus, sau de transmis, nu știu, într-un timp relativ scurt. Uneori mă simt…asuprită. agasată de cuvinte. Mă simt urmărită, hărțuită… dar îmi place! Îmi place foarte mult ceea ce fac, sau… ceea ce trebuie să fac…
B.N.: Câte cărți reușești să citești într-o lună?
F.B: Raportat la cât citeam prin clasele a cincea și a șasea, acum citesc puțin, foarte puțin. Poate trece chiar o lună fără să deschid o carte. Dar, pot scrie cu ușurință o carte într-o lună. Scriu precum respir, de toate pentru toți, și pot scrie lejer, teme diferite, genuri diferite în aceeași perioadă de timp.
B.N.: Există vreun autor român, contemporan, cu care ți-ar face mare plăcere să fii prieten?
F.B: L-am descoperit de ceva timp pe Ștefan Mitroi. Ador ceea ce scrie. Îmi place modul în care transpune lumea satului în oameni, locuri și fapte.
B.N.: Având în vedere înflorirea tehnologiei, îți mai place să scrii de mână?
F.B: Da, scriu foarte mult de mână poezii, texte pentru cântece de muzică populară, romanțe, cântece pentru copii, pricesne, poezie religioasă. Aproape toate versurile sunt scrise într-un maldăr de caiete. Proza, direct în calculator.
B.N.: Ceai sau cafea atunci când lucrezi la o carte?
F.B: Dulciurele….
B.N.: S-a întâmplat să plângi la scenele triste pe care le scrii?
F.B: De multe ori. Romanele mele sunt… realiste. Fără nicio legătură cu cazuri reale, devin povești de viață. Și fără nicio legătură cu mine, mă regăsesc în… subconștient. Am impresia, se multe ori că aș fi putut fi chiar eu în pielea personajului sau, de ce nu, martoră la scena respectivă.
B.N.: Alegi să mergi la bibliotecă atunci când ai nevoie de mai multă liniște pentru lectură?
F.B: Nu, mă simt bine în confortul casei mele.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
F.B: Dacă așa spun statisticile, cred că totul ar putea fi…reinventat. Și ar trebui început cu elevii. Lecturile suplimentare, mai ales din autori români, citite, nu spicuite de pe internet, ar fi soluția. Dar mai cred totuși că pe paginile de socializare chiar se citește. Sunt oameni permanent conectați pe grupurile de publicații literare. Comentariile demonstrează faptul că citesc cu adevărat, se implică emoțional, vin cu sugestii, cu păreri personale. Și văd oameni în librării. Și nu e o statistică.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
F.B: Pe paginile de socializare, reviste literare, canalul de Youtube Flori Bungete, librăria Fragilistic din Orașul Târgoviște și direct de la autor.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Izvor de cunoștințe, nesecat,
Se află-n fiecare carte,
Filă cu filă răsfoind,
Înveți a merge mai departe.Căci început și căpătâi
În viața noastră, cartea, este,
Fără de ea nu poți răzbi,
Și nu poți scrie o poveste.Nu poți să scrii povești nemuritoare
Cu zmei, prințese ori cu zâne,
Nu poți să scrii nici poezii
Nici cântece ce vor rămâne.Dacă tu însuți nu citești,
Din când în când câte-un roman,
Îți vei da seama, peste ani,
De vremea pierdută în van.Povestea vieții tale se va scrie
Tot într-o carte, nevăzută,
Din fapte, gânduri și-mpliniri,
Așa cum ea a fost trăită.Așadar, dragi cititori,
Ori făuritori de file,
Nu lăsați de azi pe mâine:
Dați-i deci, cărții, citire!