Interviu cu Horduna Nicoleta, autoarea cărții “Mamă, tată, creșteți-mă în Iubire! Întâmplări și tâlcuiri din labirintul preșcolarității”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

H.N. Sunt un om firesc, care dorește, cu încăpățânare, să-și urmeze drumul, cu atât mai aprig în momentele în care se întâmplă să ajung la intersecții ori cotituri. Nu-mi este ușor, dar nici imposibil. Busolă îmi este Cerul, iar dragostea celor dragi îmi este reazem.
Sunt soție și mamă, două roluri care mi-au luminat existența, schimbându-mi nu doar prioritățile, ci și cutia de viteză a proprie-mi vieți. Simt cum viața mi se scurge, acum, cu mult mai repede decât odinioară, dar în inimă îmi rămân, spre deosebire de alte dăți, pregnant și aievea doar chipuri și amintiri dragi, iar lângă mine- suflete neprețuite.
Mi-e viața plină de provocări, de acorduri contradictorii venite din partea fiului meu, de tensiuni născute din încrâncenări de voință, dar, la trecerea vremii, nu mi se mai pare că astfel de lucruri m-ar deșerta de trăire, de energie ori de speranță.
Trăiesc la malul mării, dar sufletu-mi este rămas fidel locuitor al ținuturilor dintre Dealurile Fălciului, ținuturi împădurite, în amintirea mea veșnic înverzite, răspândind, și dincolo de timp, mirosuri de fân uscat, de liliac înflorit, de aluat proaspăt dospit, frământat de mâini trudite de muncă, a case vechi, din bârne și chirpici, în care bunicii și străbunicii mei își duceau demn traiul.
Mi-e dor de cerul senin, împodobit, nu doar în nopțile de vară, cu roiuri scânteietoare de stele, pe care doar în satul meu natal l-am putut afla în toată splendoarea lui! Mi-e dor de ochii limpezi în care să se poată oglindi eternitatea!
Îmi sunt dragi stejarii, pășunile verzi, pline cu miei, susurul apelor venit dinspre viroagă și câte, încă, îmi mai sunt dragi!
Iubesc copiii și mă scufund în universul lor ca într-un colț de rai din care, încă, îmi mai pot adăpa sufletul însetat de speranță și iubire!

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

H.N. Nu știu exact când s-a aprins în mine pasiunea pentru scris, dar știu exact când am simțit cel mai intens fior al dragostei pentru cuvânt: în adolescență, atunci când am constatat că mulți semeni de-ai mei rosteau sumedenie de vorbe fără, măcar, să le fi pătruns înțelesul, valoarea ori greutatea. Mi-am promis atunci ca vorbele să-mi fie tușe ale experiențelor autentice și să reușesc în a le da( experiențelor) contur, consistență, durabilitate și prin cuvânt.
Bucuria de a scrie a venit tocmai din conștientizarea acestei posibilități de a prinde, în căușul timpului, evenimentele ori trăirile ce nu vor cunoaște bis. Am descoperit în scris un instrument cu care, asemeni aparatului de fotografiat, am putut imortaliza fostul-ideile, vorbele, emoțiile, întâmplările, chipurile ce mi-au răscolit și sedimentat firea.
Scrisul ca pasiune cred că a luat ființă în urma unor astfel de ciocniri, din categoria celor prezentate mai sus, dintre mine și o parte din lume.

E.I. Care a fost cel mai dificil obstacol în procesul de publicare a cărții?

H.N. Cea mai anevoioasă etapă, care a constituit și o lecție bună despre răbdare, a fost cea a găsirii unei edituri care să dorească să publice cartea unei scriitoare lipsite de trecut literar, editură care să aibă un profil pe care să se poată plia manuscrisul meu. Dar, parcă, nici această etapă nu a fost una atât de dificilă, căci, la drept vorbind, doar la porțile a două edituri am bătut și ambele s-au arătat neașteptat de binevoitoare, dându-mi feed-back-uri pozitive: unul de încurajare a demersului meu scriitoricesc prin îndrumarea către alte edituri cu profil asemănător celor scrise de mine, iar al doilea de continuare prin colaborare.
Colaborarea cu Editura Agaton, cea care s-a ocupat de tot ceea ce a însemnat corectura, editarea și publicarea manuscrisului meu, a fost una cât se poate de plăcută, benefică și încărcată în experiențe pozitive, pe parcursul căreia am descoperit oameni frumoși (sufletește), dispuși să mă îndrume, crească literar și volorizeze.

E.I. Cine a fost sau este mentorul în această pasiune a scrisului?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

H.N. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, a fost cel care a văzut în zbaterile mele temperamentale, grafice și scriitoricești firea unui artist. Până la plecarea lui din lumea aceasta a simțit și a crezut cu putere că “Nicușor” a lui își va folosi cumva, cândva, potențialul creator.
Atunci când am abandonat meseria de dascăl, începând facultatea de jurnalism, spre necazul său care, la rândul lui era dascăl și tare mult și-ar mai fi dorit să poată lăsa un urmaș vrednic de numele lui în învățământul rural, neliniștile-i cu privire la traseu meu profesional s-au întețit, căci nu-și putea imagina cum aș fi putut răzbi eu într-o lume în care cuvântul ar fi trebuit să-mi devină ascuțit și nemilos în rostire și scriere, asemeni unui“bisturiu”. Atunci nu i-am înțeles neliniștile, dar, cu timpul, am priceput tulburarea lui, căci, la scurtă vreme după despărțirea de tot ceea ce-mi era drag, am început să tânjesc după copiii zburdalnici, cu privirea limpede și vorbirea sinceră din viața mea de până atunci, după satul dintre dealuri și după oamenii care își rosteau duios păsurile și bucuriile, iar toată lipsa asta mi se putea citi, lesne, pe chip și în căutări. Tatăl meu știa cel mai bine la ce anume se acorda în mod firesc sufletul meu, căci el fusese cel care îmi explicase în copilărie, de-a fir a păr, toate rosturile lucrurilor, făpturilor și ființelor și tot el a fost cel care mi-a încântat copilăria cu povești și poezioare create de el într-o limbă pur moldovenească și venite dintr-o simțire simplă și curată, a omului școlit, de la țară, iar învățăturile acelea aveau un sens, căci au prins, cu vremea, rădăcini în inima mea.
De dragostea mea pentru scris, după destui ani de la încetarea oricărei tentative literare, mi-a reamintit fiul meu, mare iubitor de istorioare, povestiri, vorbe bune și sfaturi; tot el a fost și cel care m-a încurajat să pun în scris tot ceea ce îi povesteam și îl povățuiam, dându-mi, spre folosire, destule “materiale” de reflecție și “cercetare” pentru cartea de față și pentru cele viitoare.

E.I. Cine a fost autorul tău preferat în copilărie?

H.N. Pe lângă poveștile create, aproape în fiecare seară, de tata pentru noi, cei trei copii ai lui- povești pe care le adoram și pe care tustrei le doream a fi interminabile, mai exista și bucuria pe care eu o aflam în citirea basmelor lui Petre Ispirescu, poveștilor lui Ion Creangă, scrierilor lui Ionel Teodoreanu ori ale lui Ion Agârbiceanu.

E.I. Ce valoare crezi că oferi prin cartea ta?

H.N. După cum scriam și în capitolul introductiv al cărții, am pornit acest demers scriitoricesc în semn de mulțumire pentru experiențele pe care, fiecare om întâlnit în cale, mi le-a putut oferi. Am scris-o ca pe o mărturisire a putinței părintești de a depăși orice obstacol, pentru toți cei care doresc să devină părinți ori sunt deja, cu intenție de încurajare și asigurare că toate piedicile întâlnite în pitorescul drum al părinției pot fi depășite cu bine, dar am scris și cu speranța că rândurile dăruite cititorilor vor putea aprinde în inima fiecăruia dintre ei măcar o scânteie care să le poată lumina calea înspre copilul/copiii lui și înspre el însuși.

E.I. Ai scris o carte pe care nu ai publicat-o?

H.N. În adolescență am scris o serie de poezii pe care le-am dosit cât am putut de bine printre caietele din liceu. O parte dintre acele încercări, din câte îmi aduc aminte, au ajuns, nu mai știu exact prin ce întâmplare, și în revista liceului la care învățam pe atunci.
În vremea aceea nu am dat prea mare importanță publicării scrierilor mele, considerându-le mai mult un soi de jurnal al unei adolescente însingurate.

E.I. Ce înseamnă succesul literar pentru tine?

H.N. Să pot declanșa, prin scrierile mele, schimbări în bine în oamenii care îmi lecturează cartea/cărțile ar însemna să dau un rost bun acestui demers. Succesul literar este, de regulă, trecător, după profilul cititorului ori al timpului în care se petrece apariția cărții; pe mine mă interesează mai mult emoția, sentimentul pe care reușește să îl declanșează cartea sau scrierile mele în fiecare cititor, și în cel de astăzi, dar și în cel de mâine. Pentru mine, ca scriitor, este vitală trăirea și impresia lecturii care durează clipe îndelungate, mai ales acea trăire rămasă după finalizarea lecturării capitolului ori cărții, după ce toate celelalte se vor fi vremuit.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
H.N. Cartea „Mamă, tată, creșteți-mă în Iubire! Întâmplări și tâlcuiri din labirintul preșcolarității” poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii și Librăriei Agaton și al editurilor asociate: Libris, Egumenita, Ortodoxia, Sophia.
Cititorii mă pot găsi pe pagina personală de facebook- Nicoleta Horduna, îmi pot scrie e-mail-uri la adresa nicoletahorduna@yahoo.com sau pot lectura articolele pentru părinți pe care le public, periodic, pe platforma interactivă pentru părinți a organizației „Bună Ziua, Copii din România”- www.bunaziuacopii.ro

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

H.N. Mi-ar plăcea ca, împreună, să putem crește, visa, zâmbi, spera, iubi. Mi-ar plăcea ca, după fiecare întâlnire a noastră cu lumea cărților, cu lumea semenilor, cu lumea fiecăruia dintre noi, să devenim mai buni, mai atenți la cei de lângă noi, mai păsători, îmbogățiți sufletește.

Vă mulțumesc!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.