Interviu cu Ioana Duda, autoarea cărții „Maria Magdalena”

Istrate Emanuela: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Ioana Duda: 1,60, 55 kg și vreau pace în lume. Glumesc. Bine, chiar aș vrea pace în lume. Serios vorbind acum, sunt omul care susține cauze pierdute, începând de la mine însămi. Încerc în fiecare zi să descopăr ce e cu mine în viața asta. Adică, de ce eu, aici. Nu trist, depresiv. Curios. Mă sperie într-un mod aproape patologic anonimatul. Sunt egoistă, nu îmi plac copiii și nici nu îmi doresc unul. Visez ca la bătrânețe să mă retrag pe malul Mării Mediterane, să îmi iau o barcă din lemn și dimineața să plec la pescuit. Să am măslini și să îmi fac eu uleiul de măsline. Să am multe pisici și niște câini de vânătoare. Să îmi fac singură vinul, să am o grădiniță de zarzavaturi și să pun tot felul de legume în borcan, să fac dulceață și să îmi îngrijesc hortensiile. Să îmi petrec iarna scriind, ca să pot depăși depresia cauzată de frig și lipsa soarelui. Vara să stau pe colțul meu de plajă, să citesc, să privesc marea și să râd bonom gândindu-mă cât de proastă eram când eram tânără, pe la vreo 34 de ani și mă gândeam care e rostul vieții. Să privesc marea și în jur și să știu că acolo, în fața ochilor mei și în bucuria de a trăi așa ceva, e tot ce contează. Ce o să fac până atunci? În anumite zile o să îmi duc viața pe umeri. În altele, când e frumos și soare de abia să respir ca să nu pierd prea mult din aerul bun al primăverii și al verii. O să citesc și o să văd multe filme.

Suport din ce în ce mai greu prezența oamenilor, așa că o să devin din ce în ce mai antisocială. Ceea ce e minunat, pentru că voi putea să stau între oameni, ca observator, fără să interacționez cu ei. În felul acesta nu voi pierde nici punctele de reper, dar mă voi avea în permanență.

I.E. Când ți-ai dat seama că vrei sa fii scriitoare?

I.D. Nu mi-am dat seama niciodată dacă vreau să fiu ceva. Nu vreau să fiu scriitoare. S-a întâmplat de la sine. Uneori am impresia că îmi trăiesc atât de superficial viața și că totul mi se întâmplă. Dar apoi îmi dau seama că totul mi se întâmplă pentru că fac niște alegeri. Am început să scriu. Am văzut că lumea mă citește. Am zis să adun texte de pe blog și să le trimit la editură. Ei au zis ok și așa a început să zică lumea că sunt scriitoare. Am început inconștient, pentru că treceam printr-o depresie urâtă și mă agățam de orice îmi făcea bine. Scrisul m-a ajutat mult în perioada aceea și multe altele care au urmat și a trebuit să fac față răului din mine. Apoi am continuat pentru că mi-am dat seama că un pic de har. Recunosc inspirația. Dar scriu nu pentru că vreau să fiu scriitoare. Ci pentru că îmi face bine.

I.E. Care este cel mai important lucru despre o carte, în opinia ta?

I.D. Să te facă să simți. Să trăiești acolo, alături de personaje. Să plângi, să râzi, să te superi. Să te treacă prin tot spectrul emoțiilor umane. Sau prin cât mai multe. Iar pentru asta trebuie să fie scrisă, în primul rând, cu suflet. Din suflet. Cu vână. Cinstit. Da. E foarte important ca o carte să fie cinstită. Să îți arate viața așa cum e sau ar putea să fie. Nu îmi plac happy-endurile. Îmi plac finalurile cinstite. Când e gata, să spun: ”Da, nu se putea termina altfel”. Atunci simt și eu împlinire. Simt că am fost un cititor bun.

I.E. Dacă ai avea  posibilitatea de a rescrie oricare dintre cărțile tale, pe care ai alege-o și de ce?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

I.D. Sincer? Să știi că îmi e tare greu să spun asta. Aș rescrie Jurnalul. Pentru că a fost o carte de sacrificiu. Treceam printr-o perioadă atât de urâtă, eram foarte singură și tot ce îmi doream era să fiu iubită. Și am scris-o așa, ca să plac. Și uite că s-a întâmplat exact contrariul. Aș lăsa ideea, că îmi place. E autentică. Dar aș rescrie. Însă cred că asta face parte și din devenirea unui om care scrie sau a unui autor. Începi să simți frazele. Alternanța lor. Prinzi ritmul scriiturii. E nevoie de exercițiu ca să ajungi să scrii bine.

I.E. Ce ne poți spune despre cartea „Maria Magdalena”?

I.D. Îmi e cea mai dragă și cred că e cea mai bună carte a mea. E matură. Chiar azi dimineață îi scriam unui prieten că recitesc fragmente din ea și sunt nespus de bucuroasă când văd ce femeie frumoasă a devenit Valentina. Matură, echilibrată. E cartea pe care am scris-o evitând erorile din celelalte două. E și o carte muncită. M-am reîntors la fraze, le-am rescris. Am tăiat. Am căutat cuvintele cele mai potrivite. E plină de suflet. De emoție. De bunătate și înțelegere. Are și acțiune. E o carte care iartă. Orice păcat ai făcut, cel mai mare, cartea asta te iartă.

I.E. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?

I.D. Depresia mea. Și faptul că trebuia să o salvez cumva pe Valentina. Trebuia să crească. Jurnalul s-a terminat neclar. Bine, nu s-a sinucis atunci. Dar apoi? Ce a învățat? Iar eu cred că toți oamenii se pot salva dacă luptă pentru asta. Trebuie să creadă în ei, în binele din ei, în viață. Și să înțeleagă faptul că viața nu e numai frumoasă ori grea. E pe momente. Sunt momente de bucurie și altele în care te simți abătut. Poate chiar fără un motiv aparent. Da, ai o depresie. Te duci la doctor, faci terapie, orice e nevoie ca să treci peste momentul acela în care simți că mori, încet-încet. Dar nu renunți. Și mi-a fost tare drag să o văd pe Valentina devenind o minune de femeie.

I.E. Participi la evenimente literare? Dacă da, care a fost ultimul la care ai fost?

I.D. Încerc să ajung la mai tate. Pentru că vreau să văd ce și cum scriu alții. Ăia buni. Cei pe care eu îi consider buni. Care au ceva de spus și știu cum să o facă. Ultima oară am fost la o întâlnire cu Marius Chivu. A fost minunat. Am râs, mi-au înțepenit ochii pe el, ca să nu pierd vreun cuvânt. Am învățat. Mi-a plăcut tare mult când a spus că există oameni care vor să scrie pentru posteritate, dar pentru el asta nu e important, pentru că nu va mai fi aici peste 100 de ani, ca să vadă cum e.

I.E. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

I.D. Pe mine mă fascinează metafora. Și de ceva timp caut să o așez, cumva, în stilul meu, destul de brutal, direct. Să o stăpânesc. Îmi place mult metafora combinată cu limbajul uzual. Îmi plac cuvintele divine. Am mai vorbit la un moment dat despre asta. Sunt cuvinte pe care nu trebuie să le scrii într-o frază, pentru că în felul acesta scrisul devine prozaic. Ele sunt mult mai puternice dacă nu le exprimi. Pentru că ceea ce exprimăm, își pierde într-un fel intensitatea, identitatea. Cred că încă nu am ajuns la maturitate din punctul acesta de vedere. Și nu mă compar cu alți scriitori. Eu mă raportez la scriitori. Ăia de contează.

I.E. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

I.D. Mă pot urmări pe Facebook. În ultimul timp scriu rar pe blog. În ultimul timp scriu, de fapt, rar peste tot. Și asta mă macină. Mă dezmembrez când nu scriu. Dar e normal. Îmi dau timp și aștept să mă viziteze din nou inspirația ori să mă simt îndeajuns de puternică încât să mă așez în fața unei pagini word și să stau acolo câteva ore, până iese ceva bun.

Cărțile le pot cumpăra de pe site-ul Herg Benet, Elefant, Libris, din librării.

I.E. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

I.D. Să nu mai întrebe despre ce e o carte. Mi se pare una dintre cele mai prostești întrebări. Nu e important despre ce e o carte, ci dacă îți lasă ceva. Dacă simți, în timp ce o citești. Dacă zâmbești când îți amintești de ea. Dacă, după ce ai terminat-o, te duci la colegi și prieteni și le spui, entuziasmat: ”Frate, trebuie să citești cartea asta. E mortală. M-a zăpăcit”. Înseamnă că acea carte și-a atins scopul. Acela de a ajunge la sufletul altor oameni.

 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)