Interviu cu Talida Ion, autoarea cărții ALANDA: VISUL SUPREM

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

I.T. Cu drag! De trei ani încoace sunt mamă cu normă întreagă și pot să spun că este perioada cea mai gr… frumoasă din viața mea. Înainte însă, am lucrat în televiziune, timp de unsprezece ani. O mică parte, la Târgu Jiu, restul la București. Îmi voi aminti mereu cu bucurie de anii în care am lucrat la TVR Cultural, lângă oameni și profesioniști care mi-au rămas în suflet pentru totdeauna. Îmi plăcea atât de mult să lucrez acolo, încât am refuzat în repetate rânduri chiar să-mi iau concediu. Într-un alt ritm, dragă mi-a fost și perioada de studenție. Am absolvit, în anul 2005, Facultatea de Litere a Universității de Vest, din Timișoara. Mereu am crezut că o școală bună mă va ajuta în viață, așa că mi-am dat silința să fiu un elev silitor, iar acum nu am ce să regret. Studiile liceale le-am terminat în orașul natal, la Colegiul Național ”Spiru Haret”, profilul filologie-istorie. Poate așa se și explică faptul că, după ce am citit mult, m-am hotărât să scriu suficient (de bine) pentru a publica ceva de care să fiu mândră eu – în primul rând.

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

I.T. Cred cu tărie că m-am născut pentru a scrie. Inventam povești și poezii (nu mă-ntrebați de rime, ritm, măsură!) chiar înainte de a învăța să scriu și să citesc. Mai târziu, în școala primară, compunerile pe care le făceam îi surprindeau și pe părinții mei, și pe învățătoarea mea. Nu o dată caietul meu de teme a fost dus de la o clasă la alta, ca exemplu pentru colegii de aceeași vârstă cu mine. Am început să public în reviste școlare și să particip la concursuri de creație literară, însă fără nicio miză, nu vânam premii, doar îmi plăcea să scriu. Poate cea mai mare bucurie mi-a făcut-o profesorul meu de limba latină din liceu, domnul Valentin Popa, când m-a ridicat în picioare, într-o oră oarecare și, în loc să-mi ceară să conjug cine știe ce verb la ablativ, m-a întrebat dacă am mai scris ceva. Am fost surprinsă, era prima dată când vorbeam cu dânsul despre bucuria mea de a scrie. I-am răspuns că da, m-a întrebat despre ce e vorba și mi-a zis ca ziua următoare să-i aduc ”scrierea”. Zis și făcut! La scurt timp, la o oră oarecare de limba latină, mi-a pus pe bancă un ziar. ”Tribuna Educației” se numea, era o revistă școlară, cu tiraj național, iar acolo a fost publicată și mica mea ”scriere”, intitulată ”A.B.C.-darul vieții”. Am înțeles atunci că bucuria pe care mi-o oferă scrisul nu poate fi comparată cu nicio notă de zece, cu niciun premiu.

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

I.T. A scrie o carte nu e o muncă ușoară. Poate tocmai de aceea nu mulți dintre cei care își propun să scrie un roman, spre exemplu, ajung să-l și termine… vreodată. De început sau de încercat e simplu. Cred însă că nu poți scrie o carte, fie ea roman sau nu, dacă nu ești cu adevărat pregătit. Așa că cercetarea prealabilă e obligatorie, indiferent dacă faci asta conștient sau pur și simplu trăiești și acumulezi informațiile pe nesimțite, pentru ceea ce urmează a fi o carte. De aceea, cred eu, răbdarea este un ingredient esențial atunci când vrei să publici: când vei fi pregătit, se va întâmpla și asta!

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

E.I. Crezi că titlul este important pentru impactul cărții?

I.T. Cu siguranță! Și, deseori, e cel mai greu lucru de făcut. Eu am căutat zile în șir un titlu pentru romanul meu de debut. Pe nesimțite, am adunat zeci de variante posibile, ștergeam unele, veneam cu altele, întrebam prieteni, mă hotăram, mă răzgândeam… Titlul e foarte important. E musai să fie sincer, adică să nu promită mai mult și nici mai puțin decât oferă povestea în sine. Dacă atunci când scrii povestea ești tu cu imaginația ta, când vine vorba despre titlu, ești în dialog direct cu potențialul cititor. Eu oscilam între două titluri, într-un final. Unul îmi plăcea mai mult, celălalt era mai sincer. L-am ales pe cel care mi-a plăcut mie, în defavoarea celui sincer. Între timp, manuscrisul meu era citit de doamna Irina-Margareta Nistor, criticul de film. Fără să știe că avusesem două variante de titlu și care fuseseră acestea, mi-a sugerat că ar fi mai potrivit să intitulez cartea ”Alanda: Visul suprem” – exact titlul cel sincer, la care renunțasem pe ultima sută de metri. Coincidența m-a uimit peste măsură și m-a determinat să aleg, în cele din urmă, titlul cel sincer: ”Alanda: Visul suprem”. Celălalt titlu, sub care îi trimisesem și doamnei Irina-Margareta Nistor manuscrisul, fusese ”Alanda: Vis peste somnul morții”.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și al altor scriitori?

I.T. Am fost deja comparată cu scriitori de fantasy consacrați, iar asta nu poate decât să mă încânte. Nu am scris însă cu gândul la ce s-a publicat deja sau la ce s-ar putea citi. Am uitat intenționat de toate aceste reguli și am scris cum și ce am simțit. Singura regulă de care am ținut cont a fost gramatica limbii române.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

I.T. Ador să călătoresc și să citesc. Dacă pot să le fac în același timp, cu atât mai bine!

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

I.T. Înainte de a mă apuca să scriu acest roman făcusem deja nenumărate interviuri cu scriitori, aflasem despre stilul și ritmul lor de a scrie, despre conștiinciozitatea de care e nevoie într-o astfel de activitate, despre faptul că e o muncă de zi cu zi, auzisem despre cum liniștea și confortul sunt o necesitate pentru a putea crea în tihnă. Nu a fost și cazul meu. Practic, am scris această carte cu fetița mea în brațe. Cu întreruperi la fiecare frază sau idee, cu scris pe apucate, cu lăsat deoparte povestea mea pentru a ne juca sau pentru a merge la plimbare. Noroc cu amiezile și nopțile în care dormea liniștită fetița, iar mama își lăsa imaginația să zburde nestingherită și neîntreruptă. Marele avantaj în toate acestea a fost, cred, faptul că am renunțat cu dragă inimă la a scrie pentru a petrece timp cu fetița mea. Poate dacă aș fi făcut-o plină de remușcări, nu ar mai fi ieșit o poveste de care să fim atât de mândre. Acum avem, iată, toate motivele să spunem că ”Alanda: Visul suprem” este ”cartea pe care am scris-o noi două”. Și cine ne-ar putea contrazice?!

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

I.T. Pagina de facebook ”Alanda: Visul suprem” și cea de Instagram ”talida_ion_alanda_visul_suprem” așteaptă cu drag pe oricine vrea să se convingă dacă această poveste merită sau nu citită. Iar cei care au citit-o sunt poftiți să-și spună părerea, cu bune și mai puțin bune. De asemenea, site-ul talidaion.ro este locul unde poate fi comandată cartea. Cât de curând plănuiesc să vin și cu volumul doi, din povestea Alandei. Va fi o trilogie.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

I.T. Citiți, citiți, citiți cărți! E cel mai bun lucru pe care-l puteți face pentru voi înșivă și cel mai frumos exemplu pentru copii, nepoți, elevi, colegi, vecini, dușmani, politicieni și nu numai! Citiți, oameni buni!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.