Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Ionuţ Calotă: În adolescenţă cântam la chitară, citeam poezii şi eram îndrăgostit. Apoi am fost atras de chestii tehnice şi toate acestea s-au pierdut. Acum retrăiesc adolescenţa pentru că iarăşi cânt la chitară, citesc poezii şi sunt îndrăgostit.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
I.C.: Nu ştiu pentru voi cum este, dar pentru mine cartea asta a fost ca o eliberare. Trebuia să mă eliberez de textele incluse în ea, să scap de ele.
Am scris la ea cu disperare, iar când nu scriam, cuvintele se desenau singure pe hârtie.
Mă gândeam că dacă o scriu mi se scade şi mie din pedeapsă.
Această carte trebuia iniţial să apară într-un singur exemplar, dar manuscrisul a câştigat un concurs astfel că volumul a fost publicat gratuit de o editură.
B.N.: Asculți muzica atunci când scrii?
I.C.: Da, îmi pun căştile şi ascult jazz. Din când în când mă opresc să citesc ce am scris şi în acest timp mă joc pe tastele chitării, inventând sonorităţi.
B.N.: Mulți autori declară că au visat intriga viitoarei cărți publicate. Ți s-a întâmplă și ție acest lucru?
I.C.: De când m-am decis să scriu şi eu poezii, mă trezesc uneori noaptea pe la 3 să transcriu, după dictare, câte un text. Probabil asta e pedeapsa pentru decizia mea.
B.N.: Ce carte ai pe noptieră acum?
I.C.: Tratat de descompunere al lui Emil Cioran, carte în care am fost surprins să găsesc tot atât de multă poezie câtă filozofie pretinde să aibă. Citez din ea: „Totul în lume ne reflectă trăsăturile; noaptea însăşi nu e niciodată atât de adâncă, încât să ne împiedice să ne oglindim în ea. ”
B.N.: Vrei să îi mulțumești cuiva pentru rezultatele tale?
I.C.: Muza mea este Daniela Toma, iubita mea, care m-a îndemnat să scriu, care mi-a dat încredere şi mi-a editat volumul de debut, care mă îndrumă, îmi dă sfaturi, mă corectează şi mă susţine pe deplin.
B.N.: Ce elemente speciale conține cartea ta?
I.C.: Este un roman de pove-ştiri în versuri care descrie viaţa unui personaj urban cu numele Magaie.
Am vrut ca scrisul meu să fie natural, neumanizat. Dacă nu vă place poezia, oricum, am pus şi nişte desene… de colorat.
B.N.: Consideri că social media este locul perfect pentru promovare?
I.C.: În acest moment este cel mai potrivit loc unde poţi să-ţi promovezi creaţiile literare. De altfel, eu însumi citesc foarte multă poezie de pe reţele de socializare. Oricum, facebookul, de exemplu, are acum un aşa de mare succes pentru că e un jurnal intim pe care îl arăţi tuturor.
B.N.: Ți-ar plăcea ca povestea cărții tare să fie transformată într-un film?
I.C.: O bună parte din mine locuieşte de acum în această carte. Sincer, am vrut să scriu o poezie teatrală, să fac spectacol pe hârtie. Când citesc din ea, eu însumi mă prefac că trăiesc într-un film.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
I.C.: Eu sunt conştient că, la cât de multe cărţi de poezie apar acum, e dificil pentru cititorul de poezie să selecteze şi să cumpere. Statisticile nu au legătură cu realitatea, se citeşte mult mai mult, doar că sursa lecturii e diversificată.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
I.C.: Pot să mă urmărească pe fb, acolo mă manifest cel mai des. Cărţile să le cumpere direct de la mine, ca să câştig eu cel mai mult. În curând o să deschid o librărie în capitală, una doar cu poezie şi cafea. Probabil va fi lansată de Ziua Internaţională a Poeziei.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
I.C.: Gata, v-am consumat 5 minute din viață. Nu știu ce am vrut să spun în cartea asta, dar am putea să încercăm împreună să aflăm. Poezia este, oricum, mai complicată decât proza, atât pentru autor, cât şi pentru cititor. Şi știți cum spunea poetul: Nu-mi mai puneți întrebări, puneți-mi răspunsuri.
