Î. Ne-ar face o mare plăcere să descoperim cine este autoarea Laura Pănăzan.

R. Mulțumesc pentru oportunitatea de a mă adresa comunității BookNation. 

Mă prezint așa cum o fac în fața clienților mei, în prima ședință de terapie: cu informații generale despre mine, dar și cu unele mai profunde.

Sunt medic primar stomatolog și psiholog, psihoterapeut. Am două profesii și le practic pe ambele: îmi plac și mă definesc. Aș putea vorbi și de o a treia, cea de scriitor. Ea este și veche, și nouă, foarte dragă sufletului meu.

Am cochetat cu scrisul din școala generală. Am fost în tabere de creație. Am obținut un Premiu Special la Olimpiada națională de Limba și literatura română într-a opta. Am primit aprecierea și încurajarea profesorilor din liceu. 

Apoi, medicina și viața de familie mi-au acaparat tot interesul. Vreo douăzeci de ani am crezut că m-am pierdut de visul de a deveni un scriitor.

După a doua facultate, lucrând la dezvoltarea mea personală, ceva m-a deblocat. 

Blogul meu, Asta Sunt Eu, este locul în care m-am reîntâlnit cu harul acesta.

Am trei copii mari cu care mă mândresc, de 24, 22 și 18 ani. 

Sunt căsătorită de 30 de ani cu bărbatul pe care îl iubesc de la 20.

Sunt fascinată de relațiile de cuplu, de interacțiunea dintre masculin și feminin, de modul în care construim relații, creând ceea ce ni se întâmplă.

Nu am relații perfecte, dar învăț din nereușitele mele în fiecare zi.

Î. Cum a fost să scrii și să publici o carte despre terapia de cuplu? 

R. Fascinant. Să scriu este ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Parcă în sfârșit am ajuns în apa mea. Parcă în sfârșit respir pe deplin. 

De ce despre cuplu? Am fost atentă din adolescență la relația dintre părinții mei și din alte cupluri din familie. Cred că iubirea este o nevoie umană esențială și că satisfacerea ei ne dă energie pentru toate celelalte domenii ale vieții. 

Mă motivează să scriu propriile mele trăiri și înțelegeri despre oameni. Îmi place să disec emoțiile, să descifrez sensurile din spatele celor mai ciudate comportamente. Sunt curioasă să simt împreună cu clienții mei: asta mă face să îi cunosc cu adevărat. Acest „împreună în emoție” îi ajută să se clarifice și să își găsească soluții de viață.

Scriind, m-am simțit împreună cu cititorul meu. M-am adresat lui direct. Nu a fost un act solitar. Ci unul de împărtășire. Scrisul este un proces de clarificare, de reflecție, de autocunoaștere, de căutare a sensului. I-am creat loc cititorului să participe la asta activ. Să aibă procesul lui interior, fiind în dialog cu mine.

Cartea mea este o călătorie în care eu și cititorul meu ne ținem de mână.

Î. Cui îi este predestinată cartea ta?

R. Celor care își doresc să aibă o înțelegere mai bună a relațiilor, să le poată gestiona mai bine. Nu doar celor care au probleme în cuplu. Nu doar celor care au o pereche. Poți fi un „dulău” și ca adolescent revoltat pe propriul părinte. Poți fi un „arici” și în fața unui șef autoritar.

Inițial am vrut să scriu o carte care să ajute clienții veniți la terapie de cuplu să aibă o vedere de ansamblu și așteptări realiste cu privire la procesul terapeutic. Am vrut și să îi inspir pe colegii terapeuți începători să lucreze cu cupluri.

Mă așteptam să prindă la femei: ele sunt cele mai atente la relație. Ele cer terapie de cuplu de obicei. Ele își dau voie mai mult să simtă. M-a bucurat să aflu că și bărbații se regăsesc într-un text profund emoțional care, la prima vedere, i-ar putea speria pe „arici”.

Cartea și-a găsit publicul potrivit, dincolo de intențiile mele . Pasionați care au citit-o într-o zi. Oameni singuri care mi-au spus: „Mi-ai scris-o mie!” Tineri care au considerat-o „o lecție de viață de care aveam nevoie, pe care nu ne-o predă nimeni”.

Î. Ce reacție au avut cititorii la cartea ta? 

R. Am previzionat această întrebare și am răspuns în parte la ea.

Cartea mea a apărut anul acesta, la sfârșitul lunii mai. Are un anotimp și un pic de existență. Nu a fost subiect fierbinte la Știri sau prin ziare. Nu am un feedback general de la public ori de la critici. Abia la sfârșitul anului primesc raportul vânzărilor din librării. 

Dar ajung la mine multe mesaje particulare entuziaste de la cititori. Mă uimește cu câtă grijă își aleg cuvintele ca să răspundă din suflet către suflet. 

Am mulți colegi care o folosesc în terapiile lor, universitari care o recomandă studenților. Un răspuns pe care l-am primit de mai multe ori a fost de genul: „Am citit-o de două ori. Prima dată pe nerăsuflate, cu inima. A doua oară pe îndelete, cu mintea, ca să nu uit.” 

Î.  Care este rolul celor 2 personaje din cartea ta?

R. Fiecare relație de cuplu se polarizează mai devreme sau mai târziu. Unul dintre parteneri apără relația sesizând și indicând neregulile, ca un dulău care latră și muștele. Celălalt protejează relația ignorând conflictele și propriile trăiri în speranța că ele se vor evapora. Ca un arici care se pitește sub țepi să nu mai vadă pericolul.

Aceste roluri se repetă la nesfârșit în tipare de ceartă care se autogenerează. Dulăul îl face pe arici să se închidă. Ariciul îl provoacă pe dulău să latre. E un cerc vicios fără sfârșit.

Î. Cum ai descrie printr-un cuvânt cartea ta și de ce?

R. Sinceră. Am pledat întru adevăr necosmetizat. Oricât ar fi de incomod sau de dureros, el este cel care creează conexiunea emoțională aducându-ne împreună și tot el este cel care ne vindecă.

Î. Ce vrei să educi în cititori prin scrierile tale?

R. Pentru generațiile vechi iubirea era un subiect tabu. Copiii și profesia primau. O mătușă în vârstă m-a întrebat: „De ce scrii despre cupluri, scrie despre copii!” Sunt sigură că ar fi avut sens pentru ea și să scriu ceva motivațional, despre secretele succesului profesional. 

I-am văzut pe adulții din viața noastră suferind în relații și acceptând compromisul. Renunțând dezamăgiți la iubire. Nu am avut suficiente modele sănătoase despre a face față diferențelor în cuplu, despre a exprima emoții profunde, despre a depăși conflicte prin ascultare reciprocă și empatie. Mai degrabă înghițeau sau reproșau. Nu rămâneau cu sentimentul că celălalt îi înțelege cu adevărat, că rezonează emoțional unul cu altul. Nu vedeam cum se împăcau, ca să învățăm și noi să facem asta.

Aș vrea ca cititorii mei să nu mai trăiască iubirea ca pe un dat: care începe ca-n povești și ajunge să fie o fatalitate, o profeție negativă împlinită. Profeția e frica noastră că am putea repeta ce au trăit cei de dinainte. De la ei am aflat că relațiile nu prea funcționează, că iubirea nu prea durează.

Vreau ca cititorii mei să devină conștienți de modul în care își creează relațiile. Să își ia iubirea în mâini. Să recunoască ce importanță mare are în sufletul lor. Să merite ei să facă ceva diferit, cu efort, pentru cuplul lor.

Î. Lucrezi la o carte nouă în prezent?

R. Lucrez la volumul doi, din patru. Atâtea cred acum că vor fi toate. Al doilea va săpa și mai adânc emoțional, va atinge subiecte și mai sensibile.

Î. Unde îți pot urmări cititori noștri activitatea?

R. Pe blogul Asta Sunt Eu, pe pagina Facebook cu numele cărții, pe site-ul Editurii Letras.

Î. Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation?

R. Fiți atât de importanți încât să vă ascultați și să vă urmați sufletul.

De câte ori vă mișcă ceva, dați voce blândă trăirii interioare, lăsați-o să fie auzită de altcineva. E șansa de a fi văzuți ca oameni, de a fi cunoscuți profund și de a primi la rândul vostru mărturii despre sufletul altcuiva.

Și orice citiți, nu lăsați să fie doar o bucurie pentru minte. Duceți ideea în viața reală, lăsați-o să vă transforme: printr-un gest, printr-o experiență nouă, printr-o invitație la iubire.
Mulțumesc pentru că ați lăsat cuvintele mele să ajungă la voi.