Interviu cu Laurenţiu Despina, autorul cărții „Copacul cu frunze de caiet”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

D.L. Cum adică, e cineva care nu mă cunoaşte? Glumesc, sunt mai timid decât este „permis”, nu îndrăznesc să mă pretind cunoscut. Sunt constănțean și-mi place să cred că știu să vorbesc cu marea, dar nu aș trece asta la aptitudini, ci mai degrabă la “ocupaţii cotidiene”. Scriu ca mod de viață și de a fi. Asta însemnând că aștept cu încredere alţi copaci să ningă în curtea mea.

E.I. Şi totuşi, mai apropie-te…

D.L. De meserie, sunt inginer, dar m-am regăsit prea puţin în această „îndeletnicire” şi am fugit la scris. Nu fac politică (nici măcar la firul ierbii), dar mi-ar plăcea să dețin portofoliul la Ministerul Bunului-Simț. Pentru asta trebuie să-mi fac un CV cu multe “bune” în el, să am grijă ca lumea să fie mai frumoasă și să aibă parte de bucăți de ciocolată în cărți; pentru o viață sănătoasă voi continua să visez de trei ori pe zi și să plantez cât mai mulți copaci. Deocamdată, am început cu primul: Copacul cu frunze de caiet. Restul sunt fulgi de polistiren în ambalajul unei cutii: am părul șaten, ochii caprui, 1,87 m, scriu de la stânga la dreapta, sunt optimist, iubesc, greșesc, trăiesc.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

D.L. În primii ani de liceu îmi doream să devin de profesie „Ioan Chirilă”. Eram fascinat de cum scria Maestrul şi chiar dacă citeam un articol sau o carte de a sa de mai multe ori nu-mi puteam trăda senzaţia pe care o resimţeam prima oară. Era fascinant. Mai târziu, am descoperit că-mi place să vorbesc oamenilor prin ceea ce scriu. În facultate, am scris pentru o gazetă de perete din cămin. Odată, venind de la cursuri, am găsit mare animaţie în hol, dar până să-mi dau seama despre ce este vorba, am făcut stânga-mprejur crezând că este o şedinţă în care se fac programări la cantină. M-am întors după jumătate de oră descoperind cu surprindere că ultimul articol pe care-l „postasem” la gazetă era citit de alţi colegi. Iar şedinţa…nici n-a fost. Doar alţi câţiva colegi care descoperiseră articolul meu.

E.I. Ai folosit ca personaj în cartea ta pe cineva din viața reală?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

D.L. Nu a stat nimeni să-l prind şi să-l bag în carte. Încercările mele s-au soldat doar cu nişte poze mişcate, în care, sunt de acord, unii ar putea să recunoască pe cineva din viaţa reală, dar la scara 1:1 nu este nimeni. Nici măcar eu.

E.I. Ai nevoie de un loc special unde să scrii?

D.L. N-aş spune. Scriu la birou, pe plajă, în curte, scriu mult în gând, unde am destule ciorne, scriu când tace Maya, chihuahua vecinilor mei, scriu pe calculator deşi asta nu-mi dă satisfacţia de a tăia şi de adăuga, de a fremăta pe text precum clasicii.

E.I. Cum crezi că stilul tău de a scrie s-a schimbat de-a lungul anilor?

D.L. Îmi place să cred că am evoluat. Sunt mai meticulos, mai atent la melodia textului, mai preocupat de a transmite frumos, nu doar citibil. Vreau să ajung cât mai repede la cititor şi să stau cât mai mult cu el.

E.I. Care a fost momentul când ai decis să publici prima carte?

D.L. Oricât de drag mi-ar fi fost „Copacul cu frunze de caiet” nu puteam să-l car zi de zi şi să-l păstrez doar pentru mine. Este prima mea carte, mi-am pus mari speranţe în ea şi, apropo de acest aspect, apropiindu-mă de finalul ei, am fost atins de o frenezie care m-a condus spre întâlnirea cu publicul, cu cititorii „mei”.

E.I. Ne-ai vorbit despre aşteptările tale, dar cititorii la ce ar trebui să se aştepte?

D.L. „Copacul cu frunze de caiet” este un roman casual, un roman în blugi, dar trările pe care mi-am dorit să le nască sper să fie impunătoare, aici cu sensul de impresionante, prin ţinuta lor, cuceritoare prin provocări, prin tonul şi modul în care am invitat cititorul la un cheking cu el însuşi, cu viaţa lui. Nu vă risipiţi căutând să identificaţi personaje, sau oameni din jurul meu, întâmplări, elemente de decor sau nume chiar dacă, e drept, frunzele copacului au fost mângâiate, ciufulite, răsfirate, atinse pur şi simplu, de adierea aceluiaşi vânt sau de aceleaşi raze de soare.

E.I. Cum s-a născut ideea acestei cărţi? Sau cum ai „plantat” seminţele copacului?

D.L. Mai întâi am văzut „filmul”; mi s-a arătat fără nicio jenă, a fost de acord să-mi pozeze fără nicio pretenţie. Încurajat de „vedenia” asta, am pus mâna pe pix, …l-am dat deoparte, am tras tastatura mai aproape şi am început să scriu. Cu riscul de a fi acuzat de plagiat, cred că în carte veţi găsi ceva din viaţa fiecăruia dintre voi. Mi-ar plăcea să fie aşa, pentru că această carte este scrisă pentru cititoriii mei şi cel mai mare succes pentru un autor de cărţi, neîndrăznind să mă consider un scriitor, cred că este acela de a ajunge la inima publicului său, lucrând chiar cu emoţia şi, altfel spus,… materialul clientului.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

D.L. Mi-aş dori să le placă ce le „spun” eu. Aş vrea să descopere cu plăcere ceva nou. Îmi doresc să citească cu pasiune despre „Copacul cu frunze de caiet”. Mi-ar plăcea să devin un răsfăţat al lor. Acum , ştiu şi eu că nu se pot împlini toate dorinţele, dar măcar una …

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.