Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Pentru cei care nu mă cunosc, numele meu este Luiza Rădulescu, am 29 de ani și locuiesc în București. Sunt specialist în comunicare și relații publice, dar, în realitate, activez în domeniul financiar corporatist, iar în timpul liber sunt autor de romance. Îmi place foarte mult să călătoresc, îmi place diversitatea și am o afinitate pentru limbile străine, cu precădere limba franceză. Iubesc muzica, pe care o folosesc frecvent atunci când scriu și, evident, sunt pasionată de cărți J Sunt o persoană optimistă, sensibilă, deși nu arăt de cele mai multe ori lucrul acesta și empatizez foarte mult cu oamenii și situațiile din jurul meu. Folosesc cititul ca pe o formă de evadare din cotidian și scrisul ca pe o formă de terapie și îmi place să mă bucur de viață în toate formele ei.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea /ultima carte pe care ai scris-o?
Rătăcind în trecut Aequilibrium reprezintă debutul meu ca autor de cărți romance. Deși este o carte de ficțiune, ea a venit ca un răspuns la evenimentele pe care le-am trăit sau observat de-a lungul timpului, experiențe care și-au lăsat o amprentă asupra formării mele. Prin intermediul romanului meu, mi-am propus să evidențieze realități mai puțin plăcute, dar în care se regăsesc cei mai mulți dintre noi, într-o măsură mai mică sau mai mare. Crescuți într-o societate conservatoare, care pune preț pe aparențe și pe lucrurile materiale, uităm să privim în interiorul nostru, să spunem ceea ce gândim cu adevărat, să investim în relații de calitate, să căutăm să vindecăm cauzele și nu să tratăm efectele devastatoare. Rătăcind în trecut Aequilibrium vorbește despre iubirea de sine, vindecare, găsirea echilibrului vital, lucruri transpuse în povestea de dragoste dintre Clara Russo și Alexander Ramstad, două personaje învățate să creadă că toată viața lor au fost defecte și care se lovesc de efectele unui sistem de creștere prost atunci când se așteaptă mai puțin.
Cartea evidențiază una dintre cele mai mari probleme ale societății contemporane și aceea că modul în care creștem poate să ne aducă piedici semnificative în viața de adult și să ne umbrească modul în care percepem relațiile din viața de zi cu zi. Suntem rezultatul experiențelor noastre, experiențe care, de cele mai multe ori, nu sunt controlate direct de noi și tindem să rămânem ancorați în trecut, să negăm traumele pe motiv că acceptarea și rezolvarea lor ar fi un proces mult prea dureros și ajungem, inevitabil, să trăim într-un cerc vicios și să luăm decizii care nu sunt foarte sănătoase.
Clara și Alexander provin din familii care le-au hrănit ideea că nu sunt suficienți, că nu merită, că nu sunt doriți și care i-au învățat că nu are rost să stabilească relații de lungă durată pentru că oamenii vor ajunge inevitabil să se întoarcă împotriva lor și să îi rănească. Cu o puternică motivație subconștientă de a le arăta celor din jur că și ei contează, ajung să se legitimeze prin rezultatele muncii lor, însă pierd din vedere faptul că există în interiorul lor dorințe reprimate, emoții traumatice cu rădăcini în copilărie, răni încă sângerânde care îi consumă lent. Practic, cartea mea prezintă lupta interioară a acestor două personaje, drumul lor lung și plin de provocări de la conștientizarea traumelor până la vindecare.
Ce puteți să găsiți în Rătăcind în trecut Aequilibrium? O mulțime de situații care redau răni ale trecutului, trădare, așteptări înșelate, ciocnirea dintre generații, lupta cu mentalități conservatoare, pierdere, atracție, pasiune, acceptare, iertare, iubire și… echilibru.
B.N.: Ai un model în viața reală care ți-a inspirat un personaj de carte?
Mai mult decât a aduce oameni din viața reală în cartea mea, am încercat să aduc relații, legături care m-au marcat într-un sens pozitiv sau negativ. Din perspectiva aceasta cred că toate personajele mele au anumite părți din comportamentele oamenilor cu care m-am intersectat la un moment dat. Da, vorbim despre o carte de ficțiune, de situații inventate, însă trăirile pe care personajele mele le au nu sunt altceva decât reprezentări ale emoțiilor observate sau experimentate de mine de-a lungul timpului.
Cu toate acestea, există în carte un personaj inspirat foarte mult din realitate. Atunci când l-am creat pe Bogdan, fratele Clarei, l-am avut în minte pe fratele meu, cu care am o relație extraordinară și pe care îl apreciez enorm. Cred că am vrut să îi ofer și Clarei, printre atâția oameni nocivi, o persoană care să o înțeleagă și să o sprijine în aceeași măsură în care fratele meu a făcut-o pentru mine.
B.N.: Cât de mult te documentezi pentru cartea la care urmează să lucrezi?
Hmm, aici depinde foarte mult de subiectul pe care îl abordez sau cât de familiarizată sunt cu el în viața reală. Nu aș putea să spun concret cât timp petrec pentru documentare, pentru că este un proces continuu, însă pot să spun că e o etapă extrem de importantă. Ca autor încerci să redai cât mai fidel aspecte din realitate astfel încât să implicit cât mai mult cititorul în povestea ta. Să îi oferi puncte de reper cu care el să rezoneze.
De exemplu, în Rătăcind în trecut Aequilibrium, acțiunea se petrece într-un mediu corporatist, mediu în care activez de câțiva ani și care îmi este foarte familiar. Din punctul acesta de vedere mi-a fost foarte ușor să setez cadrul, să folosesc un limbaj corporatist, să descriu acțiunea așa cum se întâmplă în realitatea într-un mediu de genul acesta. Fiind înconjurată de diversitate culturală și locuind o perioadă în Franța, mi-a fost foarte simplu să descriu aspecte legate de context având în vedere faptul că le studiez de câțiva ani.
Dar da, este foarte important să cunoști locurile pe care le aduci în povestea ta, să înveți despre comportamentul personajelor tale tocmai pentru a face experiența cititului cât mai apropiată de realitate.
B.N.: Regreți vreo decizie luată în ceea ce privește viața de autor?
Întotdeauna am fost de părere că din fiecare lucru pe care îl faci, bun sau rău, ai ceva de învățat, așa că regretul nu ar trebui să facă parte din viața noastră. Aceasta este și una dintre concluziile cărții Rătăcind în trecut- Aequilibrium. Am încercat să adopt această atitudine și în ceea ce privește viața mea de autor. Evident că sentimentul acela că puteam să fac mai mult sau că puteam să fac altfel anumite lucruri legate de ce am scris există, însă nu îl pot cataloga ca fiind un regret. Văd doar lucruri pe care pot să le fac mai bine, lecții care o să mă ajute în proiectele viitoare și care evident o să contribuie la evoluția mea ca autor.
B.N.: Numește un autor celebru cu care ai vrea să colaborezi – poate ca și coautor.
Sunt foarte mulți autori care m-au inspirat și ajutat, prin cărțile lor, să îmi formez un anumit stil de scriere și pe care îi apreciez foarte mult pentru că au reușit să ajungă la inimile unui număr impresionant de cititori din întreaga lume. Dacă ar fi să aleg unul singur cu care să colaborez aș spune Colleen Hoover pentru că se apropie cel mai tare de stilul meu. Însă, dacă ar fi să scriu vreodată cărți de fantasy, realism magic, aș spune Sarah J. Maas.
B.N.: Cât de greu este pentru un autor să aleagă numele personajelor sale?
Trebuie să recunosc că această etapă îmi consumă foarte multă energie și indiferent de rezultat mi se pare că niciodată nu este suficient. Numele personajelor reprezintă primul contact pe care cititorul îl are cu cartea ta, iar gândul acesta mă face să acord o atenție sporită atunci când le aleg. Înainte de a afla povestea personajelor tale sau acțiunea cărții, publicul află numele lor, iar acestea trebuie să spună ceva. Practic, tu, ca autor, prin intermediul numelor pe care le alegi, oferi indicii de personalitate, oferi simboluri care pot să ducă cititorul într-o anumită direcție.
Pe de altă parte, această alegere este exact ca o ruletă și cred că aici vine de fapt partea cea mai dificilă. Pentru fiecare dintre noi numele au rezonanțe diferite, ele fiind asociate de cele mai multe ori cu experiențe sau cu oameni din trecutul nostru. Poate numele pe care l-am ales și care cred că ar putea să definească personajul meu nu are aceeași rezonanță pentru anumiți cititori pentru că ei deja asociază acel nume cu un lucru complet diferit de ce mi-am imaginat eu. Modalitatea în care un autor alege numele personajelor sale este legată strict de percepția pe care el o are asupra lumii sau asupra experiențelor din trecutul său, care, repet, nu sunt neapărat aceleași cu cele ale cititorilor.
Din punctul acesta de vedere, este o misiune foarte dificilă pentru un autor să găsească o formulă câștigătoare și să reușească să identifice acele nume care să îmbine percepția lui cu a unui număr cât mai mare de cititori.
B.N.: Cum faci față criticilor primite?
Acesta este un subiect sensibil, cred eu, pentru fiecare persoană care a scris și publicat cel puțin o carte pentru că prin intermediul ei, indiferent de subiect sau gen, un autor își expune o parte din el unui public mai mic sau mai mare. Și atunci fiecare feedback pe care îl primește stârnește în el anumite trăiri.
În momentul în care am decis să public Rătăcind în trecut Aequilibrium, într-un fel sau altul mi-am asumat faptul că o să fie cititori care nu o să fie impresionați de povestea pe care am creat-o, că poate nu o să înțeleagă cartea așa cum am vrut eu să o redau sau care nu o să se plieze neapărat pe stilul meu de scriere. Este perfect normal să fie așa. Suntem diferiți, iar modul în care experimentăm lectura unei cărții este influențat de foarte mulți factori contextuali, sociali sau culturali. Eu încerc să iau din fiecare părere părțile care o să mă ajute să evoluez, să îmi îmbunătățesc stilul de scriere. Consider că atâta timp cât este constructivă, critica este esențială. Este foarte important pentru mine să văd cum a fost primită cartea de către public și mă ajută enorm să îmi dau seama ce anume a funcționat și ce ar trebui să îmbunătățesc în cărțile viitoare.
B.N.: Ești activ pe social media și pe grupurile de cărți de pe Facebook?
Încerc să fiu cât de activă pot și cât îmi permite timpul. Folosit corespunzător, social media reprezintă un instrument extraordinar prin care să-ți comunici mesajele, prin care poți să fii în contact cu persoane aflate la distanță de tine și evident să fii la curent cu ce se întâmplă în domeniile care te interesează. Cu toate acestea ce e prea mult strică și sunt de părere că e mult mai important să comunici calitativ și nu cantitativ și evident să nu rămâi blocat în rețelele de socializare, pierzând contactul cu realitatea. În ceea ce privește grupurile de cărți sunt prezentă, urmăresc constant activitatea lor și le folosesc de cele mai multe ori ca sursă de inspirație pentru lecturile viitoare.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Ca să răspund la această întrebare o să încerc să redau un citat care mie îmi place foarte mult și anume că e mult mai ușor să formezi copii puternici decât să repari adulți.
Sunt foarte mulți factori care pot să influențeze acest lucru, dar cred cu tărie că cel mai important este acela de a forma generațiile tinere în direcția cititului. Noi, ca popor, nu avem neapărat o cultură a cititului sau a cumpăratului de cărți, iar acest lucru se datorează, în mare parte, factorilor sociali. Trăim într-o societate în care nivelul de trai este încă foarte scăzut și prioritățile sunt de altă factură. Din punctul acesta de vedere cheia este o educație sănătoasă, puterea exemplului și formarea generațiilor viitoare în sensul cititului.
O altă problemă pe care o avem este modul în care ne raportăm la acest lucru. Am fost învățați în școală că trebuie să citim pentru a avea note mari sau pentru a trece anumite examene. În foarte puține cazuri, în cazul școlii, s-a pus problema lecturii ca experiență și nu ca sarcină. Ar trebui schimbată această paradigmă, transferată din zona de a trebui ca să nu fiu penalizat spre a citi pentru că îmi face plăcere. O soluție aici ar fi diversificarea curriculei școlare, poate introducerea autorilor contemporani mai mult decât există în prezent, diversificarea genurilor literare care se studiază, opționale unde elevii să vină cu propuneri pe care să le analizeze la clasă. Mai multă deschidere la nou, “aducerea în prezent” și poate așa elevii nu o să mai asocieze cititul cu obligatoriul ci cu plăcutul.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Pe Instagram mă pot urmări pe contul @luizaradulescuauthor, pe Facebook sunt Luiza Rădulescu (în curând o să apară și pagina de autor Luiza Rădulescu pe Facebook), cartea Rătăcind în trecut Aequilibrium, apărută la Editura Creator, se poate achiziționa de pe site-ul Libris.ro și de pe site-urile partenerilor Libris, iar cei care au citit-o pot să lase o recenzie pe Goodreads.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
În primul rând vreau să le mulțumesc pentru că promovează acest obicei minunat al cititului. Îi îndemn să fie optimiști, deschiși la nou, să fie răbdători și înțelegători cu autorii pe care îi citesc, să se bucure de fiecare moment, să trăiască în prezent și nu în ultimul rând să fie echilibru.
