Interviu cu Mariana Prihor, autoarea cărții „Efectul curcubeu”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Mariana Prihor: Bună ziua. Sunt Mariana Prihor, cititoare împătimită, îmi plac zilele de joi când profit de  energia pozitivă a lucrurilor împlinite, bine făcute, de bucuria lor.

“Îmi place să cred!” e motto-ul ce funcţionează ca deviză în viața mea. Am scris despre împlinire și despre priorități în viață. Sunt admiratoare de frumos,scrisul e arta care vine ca binecuvântare, când universul interior e dornic să se reverse asupra celui exterior.

E.I. Care a  fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

M.P. Trecând peste însemnările din jurnalul de liceu şi fişele de lectură obligatorii, peste faptul că în gimnaziu am scris un eseu unde am ortografiat greşit  cuvântul binefacere, că am primit o critică dură la un concurs de interpretare, eu nefiind destul de lirică în exprimare, scrisul a apărut firesc din dorinţa de a împărtăşi o stare.

Scrisul a venit citind, a apărut ca necesitate într-o zi autumnală, în unul din momentele  mai dificile, mai nefericite  ale mele, ″când mi s-a dat″.

Cred că scrisul e, în primul rând ″terapeutic″, scrii ca să te cunoști, să evoluezi, apoi scrii pentru alții ca să destăinui puterea binefăcătoare a cuvintelor celor care vor să le descopere, treptat. Cititorul devine scriitor în momentul în care are de împărtășit o idee lumii, cele două categorii se întrepătrund, se întâlnesc la mijloc în aceeași lume, literară. Cuvintele scrise  îl ajută pe cititor  să se regăsească  într-un personaj din carte, într-o frază sau  un   paragraf, astfel tu, ca scriitor, contribui la starea lui de bine, îl provoci să viseze, să te însoțească,  să se  întrebe, să facă ceva nefăcut.

E  o invitație permanentă la lectură și la descoperire!

Am început scriind poezie, prietena mea  de atunci, care coordona un volum colectiv de poezie, mi-a dat şansa să citesc din poeziile ei și m-a provocat să scriu. Nu credeam în scrisul meu, însă ea a crezut. Mi-a dat  un timp scurt de gândire, i-am trimis câteva  texte și  așa am fost invitată la cenaclu să citesc. Mi-am dat seama că structura mea e alta, că eu iubesc romanul ca poezie sau ca povestire. Îi sunt recunoscătoare și acum pentru şansa de a cunoaşte oameni care scriu din pasiune.

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

M.P.  Dați-mi voie să o numesc perioadă de documentare, de acumulare a cunoștințelor, de validare din postura celui care urmează să transmită o idee, un mesaj, un semnal lumii.

Intâi vezi la alții cum scriu, ce scriu, te inspiri, citești, evaluezi, te întrebi dacă poți să o faci bine, să adaugi ceva nou. Te oprești,cugeţi, uneori creația e la îndemâna tuturor, însă nimeni nu se naște scriitor. Da, e importantă cercetarea,e ca atunci când citeşti psihologie şi ea devine practică, e nevoie  de efort zilnic și de credința că poți îmbunătăți, ajuta. E ca o perioadă de ucenicie, de selectare, clasare și înaintare în direcția potrivită, e studiul de  aprofundare a cunoștințelor în domeniul în care scrii.

E.I. Ce ne poți spune despre cartea „Efectul curcubeu”?

M.P.  Cartea Efectul curcubeu e o culegere de texte, în prima parte sunt  prezentate câteva  discursuri din viață, redactate ca teorie motivațională, iar a doua parte a cărții  e poveste, sunt şapte povești inspiraționale de găsire a motivaţiei interioare,  căutare care poate dura uneori o viaţă de om, nu glumesc când spun că, partea a doua e chiar un efect ce vine ca răspuns  la prima parte a cărții. M-am gândit la textele pe care să le adun într-o singură carte că-mi trebuia timp să le prezint într-o altă formă de discurs public. E teoria efectului invers.

E.I. Crezi că o titlul este important pentru impactul cărții?

M.P. Am adresat și eu, la rândul meu, unui  autor la o lansare de carte, aceasta întrebare.

-Când vine titlul? La început sau la sfârșitul povestirii? De unde? Sub ce formă?

Titlul vine în timp ce scrii, vine din îmbinarea de trăiri într-o formă sau alta, te surprinde mereu, așa cum un clișeu fotografic te ia pe nepregătite sau o imagine e sugestivă când apare deoarece surprinde un moment unic al tău, cu care nu te mai întâlneşti. Impactul cărţii mele e să ajung la un “feedback” pozitiv din partea cititorului, să urmeze ceva care schimbă, așa cum lumina urmează întunericului, cum  soarele urmează ploii sau cum după rău vine bine, despre asta e Efectul curcubeu, o paletă de simboluri, de stări.

E important titlul unei cărţi când cititorul îl trece pe o listă, când îl alege dintr-o multitudine de alte titluri, când regăseşte  ecoul lui în suflet.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

M.P. Îmi place să cred că am un stil al meu, explic asta  într-un discurs din carte.

Ca să comunici bine e nevoie de o serie de instrumente la îndemână (cuvinte, limbaj, mimică, vestimentaţie, recuzită) unii au doar stiloul în mână, alții poate că au  o rețea  proprie de difuzare sau  apelează la persoane cu un stil deja consacrat. Diferența vine din nuanțe, din acele trăiri personale sau déjà-vu-uri. Vreau să ajung la publicul cititor prin căile, metodele și atu-urile pe care le am la dispoziție. Am o expertiză în spate și câţiva  îngeri ajutători. Dacă e să compar stilul meu personal  cu altul, nu o fac. Fiecare stil se formează în timp, nu îl moşteneşti.E ca un drum pe care merg mulți alţii, drumul meu  e diferit cu tot ce ține de popas, ramificații, pierderi, regăsiri.

Când scriu, interpretez mai întâi textul, dacă simt cuvintele că-s vii le dau drumul, apoi văd cum iese. Curcubeul e o suită de culori, sunetele şi imaginile, personajele, le descopăr înaintând în direcţia potrivită. Sunt recunoscătoare celor câțiva oameni dragi care m-au provocat să scriu și continuă să o facă.

E.I. Ce alte pasiuni mai am pe lângă scris?

M.P. Colecţionez cărți poștale, alb-negru, cu scris de mână, am  şi o colecție de turnuri din călătoriile mele, turnuri de cetăți medievale, am  o nostalgie aparte asupra epocii pe care o iubesc mult.

    Imi place fotografia şi teatrul.

O altă pasiune de-a mea e  cea de “story teller” îmi plac poveștile, să le spun, să le adun, am citit multe  povești copiilor din jur, reacţionează repede la ele.

Mă declar dependentă de teatru, de acea voce care spune seară de seară:

– Noapte bună, copii!  si trage cortina peste o lume de vis, de copil care visează şi imaginează ce se întâmplă a doua zi.

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

M.P. Recunosc că la început nu aveam un obicei zilnic de a scrie, acest obicei, ca toate celelalte vine cu timpul, se cultivă. Dacă-ţi place, scrii, nu toate cuvintele sunt bune. Acum câțiva ani în urmă, mi-am deschis un blog personal pe un site, mă speria gândul că va trebui să postez  zilnic. Apoi m-am mobilizat, scriam acolo, în virtual, săptămânal, e şi acum acolo, nu l-am şters. Acum, am o rutină zilnică pe care o numesc “clipa de răsfăț” care mă găsește uneori la ora 3-4 dimineața, scriind. Scriu ce-mi vine la îndemână, aşa am scris frazele memorabile ale mele.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

M.P.  Am un blog personal, o pagina de facebook denumită ca şi cartea, Efectul curcubeu, care m-a ajutat să structurez carte.

Mi-am propus sa ies  cu un mic  tiraj de carte, poate de Crăciun că se apropie, mai am câțiva pași de făcut în direcția asta. Am primit o propunere de la o  publicaţie electronică sa public, însă eu aleg varianta clasică de promovare, îmi place senzația de palpabil, de hârtie, de cerneală tipografică  şi de  autografe.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

M.P. În viață, uneori, rămâi fără cuvinte, de aceea e bine  ca acestea să fie scrise, transmise mai departe.

Vă mulţumesc vouă pentru acest interviu şi să aveţi recenzii bune de carte, îmi place că citiți oricum: în metrou, în tramvai sau acasă.

Asta cere timp!