Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Sunt un fost scriitor la ziar care, atunci când a rămas fără gazetă, a căutat să scrie în primul rând pentru sine, iar la asta a contribuit un blog nostalgic creat sub deviza ”frânturi de viață recondiționate”. Ce scriam? Orice. Dar era acolo ceva ce a început să semene a literatură. Cred că veleitățile mele scriitoricești s-au manifestat din întâmplare și asta li se datorează unor oameni providențiali care s-au nimerit lângă mine în momente magice. Permiteți-mi să-l pomenesc doar pe scriitorul Ioan Barbu de la Vâlcea care a dat impulsul initial unui întreg mecanism ce a început să lucreze în mine. Așadar, am debutat în revista literară ”Rotonda Valahă”, condusă de ”nenea” Barbu, și în volum cu proza scurtă intitulată Fugarul, la Editura Antim Ivireanul, păstorită de același neobosit șlefuitor de condeie. Au urmat, la scurt timp, romanele Casa Presei, Amanta sistemului și Condamnarea la viață.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
În cartea de vizită aș putea scrie doar atât: ”volum distins cu Premiul I în cadrul Concursului de manuscrise Împlinește un vis, secțiunea roman”. Drumul de la un proiect la cartea tipărită de Editura Universitară n-a fost însă deloc ușor. Condamnarea la viață a reprezentat de la bun început un risc asumat. Am ales o temă tabu, greu de digerat într-o societate unde stereotipiile fac legea, și am încercat să construiesc un personaj uman și umanizat din cele mai negre cazane cu smoală, cum numesc eu lumea închisorilor și a dependenților de droguri. E greu să ceri unor cititori cu idei preconcepute să rezoneze cu această carte. Dar odată lăsate în urmă orice prejudecăți, poate părea chiar interesantă.

O altă provocare a constituit-o fixarea unor ținte ambițioase, cu mult peste ce reușisem până atunci. Mi-am propus să scriu un roman postmodernist cu dese incursiuni într-un trecut nebulos care să explice un prezent chinuitor și lugubru, cu caracter introspectiv care să accentueze latura psihologică, precum și cu un puternic filon de natură filosofică. În plus, pe lângă planul liniar al al unor întâmplări senzaționale, care au doza legală de veridicitate, am urmărit și un plan simbolic, din perspectiva căruia cititorii au curajul să se apropie de un personaj până la urmă negativ, empatizează cu Laurențiu Pal. Așadar, romanul nu are dificultăți în a fi citit ca o narațiune liniară, respectiv ca pe spovedania unui toxicoman. Dar poate fi citit și în alt fel. Cheile se găsesc chiar în interior, sub forma unor mici digresiuni sau a unor simboluri.

Dacă înlocuim rigorile vieții cu o închisoare unde cu toții primim încă din prima clipă a venirii noastre pe lume un certificat în alb de condamnați la moarte, iar pe noi, cei ce viețuim, cu victime și călăi în același timp pentru visele și sentimentele noastre, unele reprimate brutal, dacă tindem să devenim frecventabili pentru semenii noștri, răspunzători pentru poluarea din aer, pentru flora și fauna care ne înconjoară; pentru întregul Pământ, ai cărui pasageri fiind, traversăm veacurile cu îngăduința celui ce ne tolerează pe fața lui, perspectiva se schimbă radical. Se întrezărește așadar o parabolă a vieții.

B.N.: Obișnuiești să scrii în fiecare zi sau ai zile în care îți acorzi timp și pentru alte activități?
Aproape în fiecare zi scriu cel puțin o frază, dacă nu sunt în tren, avion, cu mașina la munte sau la mare. În cazul în care inspirația se lasă așteptată, corectez paginile anterioare, caut sensuri noi, nuanțez anumite expresii, și tot scriu ceva. În general, încerc să-mi aloc o oră-două pentru scris. Dacă n-aș face-o, ceva mi-ar lipsi întreaga zi. Deși n-ar părea, percep scrisul ca pe o activitate prin excelență egoistă. Vrei să fii singur și să scrii exclusiv pentru sufletul tău. Cititorii contează doar după ce ai terminat. Atunci se produce, în mintea ta, accesul lor la carte și te răsfeți cu elogii avant la lettre. E momentul tău de grație chiar dacă nu se petrece în realitate. Sau, dacă se petrece, nu mai impresionează pe nimeni pentru că l-ai consumat deja cu ochii minții. Aaa, și mai e o perioadă în care nu scriu. După ce termin o carte, îmi iau un timp de repaus în care doar citesc, mă desfăt cu o lectură bine scrisă și, dintr-un complex de inferioritate, o iau de la capăt.

B.N.: Mulți autori prefera acum să își lanseze cărțile și în format electronic. Ce părere ai despre Kindle și e-books?
Orice interfață între scriitor și cititori nu poate fi decât în folosul ambelor tabere. Având în vedere că mă strecor când colo, când dincolo, mi-aș dori să le apropii mai mult ca să depășească obstacolul lumilor paralele. Am impresia că nu interacționează suficient. Cât privește punțile de legătură, aș mai adăuga aici suporturile de tip audiobook și podcast, destul de populare printre tineri. Important este ca ei să fie îndrumați către lectură, inclusiv prin intermediul noilor tehnologii ce li se par ”cool”.

B.N.: Atunci când te documentezi pentru carte, o faci individual sau apelezi și la alte persoane care să te ajute și să îți împărtășească informații?
Deși poate părea simplă, o astfel de întrebare incomodează, pentru că nu pot decât să mă rușinez de situația în care mă aflu, încercând un răspuns. Dacă în secolele trecute un scriitor depunea un efort urieșesc pentru documentare, petrecând ani buni prin biblioteci și arhive, astăzi orice informație se află la un click distanță. Prin intermediul internetului putem accesa orice dorim, inclusive bazele de date ale serviciilor secrete (dacă ne pricepem să spargem câteva coduri sau suntem atenți la scurgerile de informații). Și cu toate astea, am primit o moștenire literară fabuloasă de care am face bine să nu ne dispensăm prea ușor.

B.N.: Ce autor este predominant în biblioteca ta?
Nu există un autor predominant în biblioteca mea pentru că vreau să acord șanse tuturor. Chiar și cărților mai puțin cunoscute. Noptiera mea este atât de copleșită de volumele care așteaptă să fie citite, încât rar mi-a fost dat să țin în palme mai multe titluri ale aceluiași autor. Mi s-a întâmplat totuși cu Emil Cioran, Ioana Pârvulescu și Doina Ruști. În perioada adolescenței citeam colecții de autor. Jules Verne e un exemplu. Dar asta a fost demult.

B.N.: Ce anume te împlinește ca autor?
Dați-mi o oglindă! Par eu a autor împlinit? Tocmai m-am apucat să rescriu o carte din care am păstrat doar subiectul, restul am aruncat la coș. Mă consider un autor în formare. Singura carte asupra căreia n-aș vrea să revin este ultima. Cred că mă sperie puțin volumul de muncă depus. S-ar putea ca după un timp să-mi dau seama că asta a fost împlinirea mea ca scriitor. Deocamdată, încă încerc să mă ridic deasupra a ceea ce am scris până în prezent.

B.N.: Ce părere ai despre veșnica dilemă: cartea sau filmul?
Poate că asta e dilema unor cinefili pasionați. Pentru mine lucrurile sunt ceva mai simple, avem filme bune după cărți proaste și invers. De multe ori, caut să nu le suprapun tocmai pentru a nu fi dezamăgit. Dacă e să mă gândesc la un roman bine ecranizat, îmi vine în minte ”Cel mai iubit dintre pământeni”. Evident, primează cartea.

B.N.: Dedici cuiva cartea ta?
Da. Mi-ați ridicat mingea la fileu. Mă gândeam, în preajma pregătirii pentru tipar, să adaug o dedicație pe prima pagină, dar am renunțat, nu știu de ce. O dedic bunicii mele care a părăsit lumea asta anul trecut, la vârsta de un secol. În memoria ei am împrumutat personajului principal din Condamnarea la viață câteva din năzbâtiile mele de pe vremea copilăriei la bunici. Într-o noapte am visat-o și mi-au venit în minte niște versuri pe care le-am pus pe hârtie, deși eu nu scriu poezie. Pot să vi le recit?

Bunica (1920-2020)
Dormi,
dormi ușor!
Te dor ochii seci și reci,
ochi de veci,
de prin hronicul de-un veac,
ne petreci.
Somnu-i lin,
necurmat.
Dumnezeu,
atotputernic,
ți-a redat,
vesnicia de la sat,
Răucești,
univers de lut.
Cați desăvârșirea,
sub glia,
ca o stegură,
pe un lințoliu,
așternut în absolut.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Cititul reprezintă o activitate recreativă, la fel ca multe altele. Plăcerea cititului rivalizează cu plăcerea privitului la televizor, a navigării pe internet sau chiar a jocurilor video. E greu să câștige supremația în condițiile în care asistăm la schimbări în obiceiurile de petrecere a timpului liber, cu o viteză amețitoare. Totuși nu e o luptă pierdută. Și eu am avut o lungă perioadă în care citeam doar presa. Copiii mei preferau să-și caute rezumate pe internet în loc să citească lecturile obligatorii impuse de programa școlară. La un moment dat, după ce epuizasem toate mijloacele de convingere, fiică-mea a început să-mi solicite cărți de la Cărturești sau alte librării on-line. Citea ca o bezmetică, nu cum o face eu, calculat, meticulos. Nu lăsa o carte din mână până ce nu o epuiza, nici nu doarmea, pierzând nopți întregi. Au fost câteva luni de efervescență, în care mă temeam să nu se îmbolnăvească, după care a urmat iar o lungă perioadă de inactivitate la nivelul lecturii. Așa se manifestă secolul vitezei, fără trecut, fără viitor, fără răbdare. Doar prezentul contează.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Am amintit deja de blogul nostalgic unde poate fi urmărită activitatea mea scriitoricească încă de la începuturi și unde îmi prezint selecțiuni din noile proiecte literare. Vă las și un link: http://carbunescu.blogspot.com/ În privința accesului la cărți, ele sunt deja prezente în marile rețele de librării, atât fizice, cât și on-line. La o simplă căutare pe internet se deschid zeci de pagini de shopping, de unde pot fi cumpărate și băgate în coș sau chiar răsfoite virtual.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Mi-aș dori să pot interacționa cu cititorii Booknation.ro și în afara acestui interviu, în care am încercat să mă prezint cât mai sincer. Îi încurajez să lase comentarii, să pună întrebări, să ceară autografe și, nu în ultimul rând, să mă citească. Voi fi bucuros să le răspund și, cine știe, se pot trezi chiar cu cadouri ori surprize.

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!