Interviu cu Marius Gabor, autorul cărții „Amor de dragul ploii”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Marius Gabor: M-am născut şi am copilărit într-o zonă despre care unii spun c-ar fi binecuvântată. Sigur, nu-i un merit şi nu pretind c-aş fi influenţat în tot ceea ce fac de o trăire mai specială decât cei născuţi la Zimnicea sau la Oradea, dar adevărul e că Obcinile Bucovinei au un farmec aparte de care nu mă pot dezice nicicum.

Nu e vorba de mândrie, e un non sens să te prevalezi de locul în care te-ai născut pentru a-ţi justifica eventualele calităţi, căci despre defecte nu ne place să vorbim, dar vreau să cred că realizările mele se datorează într-o oarecare măsură şi faptului că m-am format ca om într-un areal geografic încărcat de poezie. De poezia naturii.

Am debutat la 41 de ani, printr-o împrejurare despre care mă feresc să spun c-a fost o întâmplare. Nu cred în coincidenţe. Trecusem printr-o perioadă grea a vieţii mele, participasem la un concurs de debut literar şi primisem un premiu. Erau suficiente motive să mă gândesc la o carte.

N-a fost ceva premeditat, deşi dacă stau şi mă gândesc bine, prima tentativă de a scrie o carte a fost în jurul vârstei de 12-13 ani, când visam să devin romancier cu ştaif. Bun, după un timp am renunţat la idee şi am abordat altfel de preocupări, mai adecvate vârstei respective, dar cine ştie? Poate că fusese un semn, poate că în subconştientul meu se născuse dorinţa de a spune poveşti, nu ştiu ce să spun, dar am simţit mereu, având şi o imaginaţie bogată, că sunt capabil să scriu o carte. Nu vreau să sune bombastic, nu sunt genul, dar acesta este adevărul.

E.I. Ce te inspiră să scrii?

M.G. Dacă mă gândesc la cartea de debut, pot spune cu mâna pe inimă că sunt puţine teme pe care nu le-am abordat. De la ziua naşterii mele şi până la mistreţii ucişi de Ţiriac la Balc, tot ce mi s-a părut interesant, haios sau dramatic am trecut prin filtrul imaginaţiei şi am aşternut pe hârtie. În cazule celorlalte două cărţi — —, lucrurile sunt un pic diferite.

Dacă Oraşul nebunilor e o carte de ficţiune în care am abordat tema fenomenelor paranormale, Exil e mai mult un jurnal, o secvenţă din viaţa mea, o experienţă unică prin intermediul căreia mi-am testat valenţele şi minusurile, deopotrivă. Consider că nu tema abordată e cea care face diferenţa dintre o carte bună şi una proastă, e greu să inventezi poveşti geniale după ce-i citeşti pe Balzac sau Hugo, ci mai degrabă felul în care scrii. Orice sursă de inspiraţie, câtă vreme e pusă în valoare printr-un mod ce-l face pe cititor să nu se dezlipească de carte e un pariu câştigat, pentru că,  până la urmă, despre asta e vorba. Dacă reuşeşti să ţii cititorul în priză până la sfârşit, e nemaipomenit. Nu-l poţi aburi decât o dată, a doua oară nu-l mai prinzi. E pe baltă, la peşte.

E.I. Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice, există vreun adevăr în asta?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

M.G. Nu pot să spun dacă şi în ce măsură singurătatea face casă bună cu creaţia sau să pun această sintagmă pe umerii tuturor celor care scriu, desenează, pictează ori compun muzică. „Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba lui Creangă, dar eu am nevoie de singurătate, o caut. Mă feresc să generalizez, pentru că firea omului e atât de diversă, dar chiar dacă sunt un solitar prin excelenţă, n-aş putea să trăiesc izolat de societate sau de binefacerile tehnologice ale secolului XXI. Am nevoie de prezenţa celorlalţi. Multe dintre personajele mele au în spate figurile unor prieteni sau cunoştinţe pe care, dacă nu le-aş fi întâlnit, aş fi fost mai sărac în încercarea de a crea o lume populată cu caractere palpabile şi vii.

E.I. Crezi că titlul este important pentru impactul cărții?

M.G. E important titlul cărţii, dar n-aş miza totul doar pe acest aspect. Sunt cărţi cu titluri geniale, dar cu un conţinut ce nu se ridică la rangul titlului şi invers. Îmi stau pe limbă câteva exemple de cărţi contemporane care şochează, dar nu vreau să le fac reclamă, nu-i treaba mea; pe de altă parte, n-aş recomanda nimănui să aleagă o carte de pe raftul librăriei numai pentru că găseşte titlul seducător. Să luăm, de exemplu, „Gervaise”, a lui Zola.

E un nume de femeie şi atât. În spatele titlului poate fi o capodoperă, ceea ce şi este de altfel, dar putea fi foarte bine o poveste banală despre o doamnă îmbrăcată în crinolină care-şi aşteaptă cavalerul să vină din război. Zic şi eu… Ori ştim că nu e aşa, nici pe departe. De aceea, dacă e să mă agăţ de un aspect important al unei cărţi, în ansamblul ei, mai degrabă aş fi tentat să mizez pe o copertă reuşită.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

M.G. Diferenţa dintre stilul meu şi a altora e ultima grijă. Nu mă iau niciodată prea în serios, de aceea nu-mi bat capul să merg pe o anumită linie. Cu toate astea încerc să iau tot ce e mai bun din cărţile care-mi pică în mână, să gestionez cu atenţie tendinţele de a mă apropia de un anumit stil şi să scriu relaxat. Echilibrul dintre originalitate şi integrarea într-un anumit curent e fragil în cazul meu.

Îmi doresc să ajung la inima cititorului şi să-i las o impresie plăcută, chiar dacă scriu un roman horror; vreau ca atunci când zăreşte cotorul cărţii pe raft să-şi amintească de poveste şi, dacă e posibil, să retrăiască, fie şi pentru o fracţiune de secundă senzaţia pe care a avut-o când a citit-o. Nu fac din originalitate un cap de ţară, dar nici nu neg dorinţa de a fi unic în felul meu, prin exprimare sau prin felul în care jonglez cu percepţia cititorului. În final, cel mai important lucru e să închidem cercul împreună şi să ne declarăm mulţumiţi, eu, pe de o parte că i-am dechis un univers, el, pe de alta, că l-a palpat, mirosit şi trăit, alături de personajele cărţii.

E.I. Ce ne poți spune despre cartea „Amor de dragul ploii”?

M.G. Cartea mea de debut… Vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău dacă voi folosi un truism şi voi spune că e specială pentru mine. Om sunt şi eu… Amor de dragul ploii, carte care va fi reeditată anul acesta, e în primul rând o colecţie de texte sau dacă vreţi, o culegere de proză scurtă care întruneşte toate însuşirile ce definesc o carte efervescentă, vie şi năbădăioasă, precum destinul oricărui om care face umbră pe pământ.

În acestă carte se regăsesc şi încercările mele într-ale poeziei, tânguiri personale şi eşecuri, spovedanii publice, recunoaşterea slăbiciunilor şi executarea falselor valori ale societăţii în care trăim. Am fost şi radical, am fost şi patetic, am fost romantic, dar şi răutăcios, important e că provocarea lansată de mine a trecut testul. Am intenţionat să scot cititorul din starea de confort, l-am zgândărit şi l-am purtat prin toate ungherele ascunse ale propriei conştiinţe, e adevărat, folosindu-mă de o busolă contrafăcută, în care Nordul apărea mereu în alte poziţii. Dar ce mai conta? Important era să ajungă la apătul labirintului.

E.I. Cum vezi scrisul, ca o pasiune sau ca și un loc de muncă?

M.G. Scrisul, alături de desen, fotografie şi ciclism e pentru mine o pasiune. Nu trăiesc din scris. Cu toate astea, am intrat pe piaţa de carte cu o editură pe care o conduc. Nu-mi place să depind de alţii. Pun umărul şi ajut pe cei care vor să debuteze, dar acest aspect nu e unul definitoriu, care să-mi asigure vreun confort financiar. Îmi câştig existenţa într-un domeniu diferit de tot ceea ce înseamnă literatură, iar faptul că am timp să mai şi scriu câte ceva, îl iau ca pe un bonus.

E.I. Cum te-ai simțit atunci când ai publicat prima carte?

M.G. S-a întâmplat în 2014, La Târgul de Carte „Bookfest”. Mă rog, n-a fost un eveniment epocal. Veneam dintr-un oraş mic, lansările de carte rulau pe bandă, câte cinci pe oră la fiecare stand, nu pot să spun c-a fost ceva demn de remarcat în analele istoriei mele, dar ca feeling a fost nemaipomenit.

Eram înconjurat de foştii mei colegi de la Semne bune, de prieteni şi de rude, însă persoana pe care mi-aş fi dorit-o alături de mine în acea zi, era tatăl meu, care se stinsese din viaţă cu un an în urmă. N-a fost să fie, însă pe de altă parte, m-am simţit şi responsabil. Voiam să merg pe acest drum, să mai public şi alte cărţi şi să fiu foarte prezent în cetate, dar aceste deziderate nu puteau completa singure fişa personală. Simţeam că trebuie să mă depăşesc, să ridic din ce în ce mai sus ştacheta şi să mă perfecţionez. Mda… M-am simţit împlinit într-o oarecare măsură, dar şi răspunzător pentru ceea ce avea să urmeze.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

Cărţile mele se găsesc în librăriile Alexandria şi Cărtureşti, pe Elefant, Emag, Editura Teba sau Artinova. Sunt deschis pentru orice fel de dialog, iar dacă cineva doreşte să ia legătura cu mine sau să-mi urmărească activitatea, mă pot găsi pe facebook, instagram, site sau www.mariusgabor.deviantart.com .

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

M.G. Pentru că mai sunt câteva săptămâni până la marea sărbătoare a învierii, doresc tuturor celor care vă îndrăgesc şi vă urmăresc activitatea un Paște luminat, bucurie în suflet şi numai cărţi bune în rastel.

Citiţi, mâine vă poate fi mai bine!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)