B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Mihaela Răileanu. Oficial, sunt cercetător independent, scriitor, blogger, cadru didactic universitar. Neoficial, sunt o călătoare în lumea ideilor și încerc, cu modestele mele puteri, să sondez profunzimile cunoașterii, inspirând pasiune celor din jur. Sau mai simplu, sunt o idealistă incurabilă și o veșnic căutătoare a umanității, în diversele ei manifestări.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
În primul rând nu este o carte polițistă, nu e cu crime, detectivi cuceritori și criminali inteligenți. Dimineața când am ucis pasărea albastră este o poveste de dragoste cu destul de multe trimiteri politice și este primul meu roman publicat. Și primul roman premiat de altfel. Mi-a încolțit în gânduri pe la sfârșitul verii din 2020 și de atunci l-am tot dichisit pe computer până a ieșit ceea ce puteți azi citi. Noroc de deadline-urile Editurii Universitare, fiindcă altfel aș fi stat și azi să scriu la el. Este o poveste cu un sâmbure de adevăr, scrisă cu mult realism și un bob de speranță pentru o lume mai bună. Nu are sens să divulg povestea. Dimineața când am ucis pasărea albastră este modul meu de a spune că de multe ori dragostea adevărată este altfel față de cum ne-o imaginăm, nu ține cont de normele societății, de etichete, de șabloane mentale. Dimineața când am ucis pasărea albastră este o poveste onestă, cuminte, am vrut să scriu un roman care să-mi placă mie, să vreau să-l recitesc cu drag și într-adevăr, l-am recitit de nenumărate ori, și de fiecare dată am făcut-o cu zâmbetul pe buze. Ceea ce m-a amuzat acum spre final de aventură a fost că a ieșit un roman destul de diferit față de ceea ce găsești azi prin librării. Nu știu dacă e de bine sau de rău, dar în mod cert îmi poartă amprenta.
B.N.: Obișnuiești să scrii în fiecare zi sau ai zile în care îți acorzi timp și pentru alte activități?
Scriu în fiecare zi, dar nu întotdeauna romane sau povestiri. Scriu rar astfel de lucruri, atunci când îmi permite timpul și am inspirație. De obicei sunt mai cu picioarele pe pământ, în sensul că scriu texte pentru studenți, pentru blog, sau lucrez la alte proiecte. Evident că îmi fac timp, în fiecare zi, pentru alte activități: citit, filme, plimbări, întâlniri cu prietenii, cursuri online (mai nou de fotografie) orice altceva. Pentru mine este important să diversific activitatea pentru că urăsc rutina și mă plictisesc destul de repede. Din păcate. E și un lucru bun legat de asta, inspirația vine mai ușor atunci când revii, după o pauză, la ceea ce lucrai.
B.N.: Mulți autori preferă acum să își lanseze cărțile și în format electronic. Ce părere ai despre Kindle și e-books?
Și foarte bine fac că își lansează cărțile în format electronic, în felul acesta ajung la cititori mai repede, cu doar câteva click-uri. Și sunt și accesibile, ca preț. Da, am o părere foarte bună despre cărțile electronice, este provocarea pe care mi-am stabilit-o pentru acest an. Cred că toate aceste tehnologii sunt extraordinare, posibilitățile unui autor de a ajunge la cititorii săi sunt superioare celor de dinainte de inventarea tabletei, e-reader-ului șamd. Depinde de tine, autor, dacă ești suficient de flexibil atunci când îți stabilești poteca spre potențialii cititori. Sau de timpul pe care îl investești în propria-ți promovare.
Profit de întrebarea ta și am să spun un lucru pe care nu l-am prea auzit la scriitorii noștri, în schimb l-am auzit adesea la cei de afară: autorii de azi nu trebuie să știe doar să scrie, trebuie să știe să se promoveze, să comunice, să știe să-și marketizeze cartea (e un barbarism, știu). Asta nu este doar treaba agentului literar, sau a editurii. Este în primul rând treaba autorului. Puțini înțeleg asta, și mai puțini sunt cei care o spun răspicat.
B.N.: Atunci când te documentezi pentru carte, o faci individual sau apelezi și la alte persoane care să te ajute și să îți împărtășească informații?
Răspunsul e nu. Nu am apelat niciodată la alte persoane, nu neapărat din orgoliu, dar nu a fost nevoie. Fiind la bază cercetător, știu exact ce caut și unde să caut. Asta nu înseamnă că atunci când am ocazia nu discut despre anumite subiecte de interes pentru cărțile mele cu oameni dragi. Și o fac întotdeauna cu drag, fiindcă sunt absolut convinsă că punctele de vedere diferite te pot ajuta să înțelegi mai bine. Este o bucurie să știi că înveți în fiecare zi. Mintea noastră este cea care ne conectează la trecut, dar și la viitor.
B.N.: Ce autor este predominant în biblioteca ta?
Nu cred că am un autor predominant în bibliotecile mele (am două!). Dacă ar fi să aleg însă cinci scriitori pentru toate anotimpurile (și pentru o eventuală insulă pustie pe care aș naufragia) atunci aceștia ar fi: John Ronald Reuel Tolkien, George Raymond Richard Martin, Isaac Asimov, Jane Austin, Charlotte Bronte. Dar în principal citesc pentru că vreau să învăț ceva, sau pentru că mă relaxează. De exemplu, de cînd am intrat în vacanța de iarnă am citit cartea de memorii a Barbrei Streisand, „My name is Barbra”, cartea lui Richard Armitage, „Geneva” și romanul lui Jean Hanff Korelitz, „You should have known” (este cartea după care s-a făcut miniseria „The undoing”, cu Hugh Grant și Nicole Kidman. Ca o noutate, am început să citesc scenarii și cărți despre scenarii pentru că vreau să scriu scenariul pentru Dimineața când am ucis pasărea albastră și vreau s-o fac bine. Așa că deocamdată învăț să scriu episodul pilot.
B.N.: Ce anume te împlinește ca autor?
În cele mai proaste momente, rare din fericire, cred că nu interesează pe nimeni ce scriu, că oamenii nu mai sunt interesați să afle lucruri, efortul meu fiind așadar inutil. Toți autorii au astfel de momente probabil. Eu scriu texte diferite, așa cum îți spuneam, pentru diverse categorii de cititori. Sigur, realizez că nu mă citește întreaga planetă. Ceea ce este important să știu, ca autor, este că mesajul sau textele mele ajung dincolo, în lume. Iar dacă ceea ce scriu este citit și apreciat de o mână de oameni, dacă reușesc să-i fac pe câțiva să vadă lucrurile altfel, sau să citească cu plăcere ceva scris de mine atunci este OK. De altfel, pentru mine scrisul este o datorie. Am primit enorm de la viață: am avut părinți minunați, acces la cunoaștere, la informații, este acum datoria mea să ofer celorlalți ceea ce știu și pot. O fac în multiple moduri. Scrisul este unul dintre ele. Și o fac cu bucurie.
B.N.: Ce părere ai despre veșnica dilemă: cartea sau filmul?
Pentru mine nu e o dilemă. Le prefer pe amândouă. Filmul dă chip personajelor. Textul în schimb dă profunzime. Gîndește-te la Game of Thrones. Nu cred că poți avea experiența completă dacă nu citești cărțile și nu te uiți la serial. Desigur, există filme senzaționale făcute după cărți mai puțin bune și filme mai puțin reușite făcute după cărți senzaționale, dar în astfel de situații este vorba despre abordare regizorală, subiectivism, complexitatea acțiunii.
B.N.: Dedici cuiva cartea ta?
Da. Părinților mei. Lor le datorez ceea ce sunt și toată dragostea mea.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Grea întrebare, cred că este întrebarea la care toți profesorii și părinții din țara asta încearcă să răspundă. Nu cred că se va schimba ceva în viitorul imediat. Lucrurile vor sta altfel atunci când educația va fi centrată cu adevărat pe nevoile elevului/studentului, și în practică nu doar la nivel declarativ. Când se va înțelege unde trebuie că elevii și studenții de azi au alte nevoi, că au un creier modelat de noile tehnologii. Când profesorii se vor apuca și ei să învețe lucruri noi despre ceea ce predau, când vor avea acces la tehnologie și informații, când profesorii și părinții vor reuși să-și recâștige autoritatea în fața propriilor copii și când vor fi priviți ca modele, nu ca inamici. Probabil că asta nu se va întâmpla niciodată.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Cel mai ușor pot fi găsită pe mihaelaraileanu.com. Încerc să fac blogul să crească, în principal pentru că am lucruri de spus despre cărți și mai ales despre filme, gen House of cards, Game of Thrones, Lord of the Rings, dar nu numai. Încerc în această primăvară să dau drumul și la un alt proiect de suflet, un podcast. Lucrurile sunt în desfășurare, le voi anunța pe blog. În ceea ce privește cartea, în principal ea poate fi găsită pe site-ul Editurii Universitare, dar se poate găsi pe o multitudine de librării online.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Am să spun ceva de bine despre cărți, indiferent de format. Autorul este ghidul care te invită într-o aventură unică, neasemuită, adesea imposibilă, pentru că poate străbate epoci istorice. Prin cuvintele sale, el deschide uși către lumi neexplorate și te conduce prin peisaje literare fascinante. Autorul nu doar descrie, ci pictează tablouri și surprinde idei la care altfel nu ai avea acces. Fiecare carte e un univers, iar autorul devine cel mai bun prieten al cititorului, fie și numai în scurtul răgaz al lecturii. A fost o bucurie să mă adresez cititorilor Booknation.ro, vă mulțumesc vouă pentru oportunitate, Editurii Universitare pentru profesionalismul și prietenia arătată în ultimele luni și vă doresc tuturor un 2024 minunat, plin de vești bune și de cărți inspirate.
