Interviu cu Mihai C. Constantinescu, autorul cărții „Trei Vieți”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

M.C.C. Îmi imaginez că nu ați râde dacă v-aș spune că nu găsesc nimic interesant la persoana mea. M-aș numi chiar mult prea simplu, dar ar fi un adjectiv prea dur care nu m-ar descrie în totalitate. Cred că important la mine este altceva, ceea ce reușesc să creez. Vreau să fac oamenii să se uite la lumea din jur și să zâmbească, să îi admire toate defectele și să îi contemple toate frumusețile și minunile. Nu sunt vreun idealist, însă dincolo de sofisme și alte baliverne cred în literatură. Cred în literatură mai mult decât în orice, fiindcă literatura e totul. Acoperă o sumedenie de subiecte și face mai mult decât să creeze o atmosferă ludică ce poartă fiecare cititor printre himere abstracte, realități pierdute sau viața așa cum e ea, îmbrăcată într-o manta a simplității sau sacou al complexității labirintice. Pot să susțin faptul că merită să trăiești pentru a scrie. E ca și cum ai trăi o viață într-o lume celestă. De ce? Pentru că nu oricine poate crea. Oamenii normali nu crează, oamenii normali își văd de viața lor. Cum să nu fiu bucuros atunci când scriu, când știu că literatura trăiește și prin mine. Dar cred că e destul. Reîntorcându-mă la persoana mea, recunosc că sunt un obsedat după scris. Scriu, scriu, scriu, ce să fac, scriu, scriu, scriu. Mai multe de zis, ar fi de prisos, căci consider că oamenii ar putea să mă cunoască mai bine și în profunzime, citindu-mă.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

M.C.C. Pasiunea mea pentru scris a început prin intermediul pasiunii mele pentru citit. Am început să citesc în adevăratul sens al cuvântului undeva prin școala generală. Am nevoie să citesc, așa cum ceilalți au nevoie să bea apă sau să mănânce. Am înțeles că toate numele de pe cărți erau nemuritoare și reprezentau ceva, erau gravate apăsat în istoria lumii. În rest, totul a fost o chemare oarecare. Și eu am început în copilărie prin a face benzi desenate, apoi povești scurte și totuși mult prea ingenue pentru vârsta mea de atunci. Am trecut și printr-o perioadă a studiului poeziei, până ca, la un moment dat după aceea, să realizez că asta e chemarea mea, scrisul. Că numele meu era menit să facă oamenii să se gândească la literatură. Și mi-am scris prima carte, ,,Trei vieți”. Dar nu vreau să vorbesc mai mult despre trecut. ,,Trei vieți” a fost numai un început. Mă concentrez mai mult pe ce urmează, pe viitoarele mele creații pe care sunt nerăbdător să le văd cocându-se în inima tiparelor și ocupându-și locul pe rafturi și în istoria literaturii.

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

M.C.C. De obicei, este foarte important pentru mine să fac o scurtă cercetare înainte să scriu ceva de dimensiuni mai mari. Totuși, prefer să mă bazez numai pe imaginația și creionul meu. Momentan, am o singură lucrare care mi-a cerut mai mult timp de studiu. În rest, studiul pe care îl fac mereu este cel al nelimitații imaginației mele. Mă simt ca o fântână nesecabilă, ca un foc fără sfârșit. Sunt precum Oroborus, imaginația mea nu se termină. Gândesc foarte mult timp și posibile subiecte despre care urmează să scriu, pentru că tind să mă concentrez pe impactul pe care urmează ca acestea să-l aibă asupra cititorilor. În rest, totul curge de la sine. Doar mă așez la masă, iar  creionul scrie singur. Eu trebuie doar să-l susțin ca să nu cadă cumva.

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

M.C.C. Pentru a răspunde la această întrebare, va trebui să mă gândesc pentru mai mult timp. Am citit prima carte undeva la începutul anilor mei de viață, căci orice carte, fie și doar cu imagini, e un text pentru mine. Totuși, prima carte pe care am citit-o, iar asta în adevăratul sens al cuvântului, carte care a produs un declic în mintea mea și m-a marcat (asta pe la vârsta de 12 ani) a fost ,,Micul prinț”. Să spunem doar că Antoine de Saint Exupery m-a prins în minciogul lui iluzoriu și filosofic.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

M.C.C. Mă consider unic față de ceilalți scriitori prin faptul că scopul meu este să transmit sentimente, nu idei sau cuvinte seci. De asemenea, mai există diferența că eu nu mă consider scriitor. Eu sunt autorul scrierilor mele, dar asta nu mă face și scriitor. Scriitor mă face altceva, dar nici asta nu mă împiedică să nu cred că sunt scriitor. O persoană foarte înțeleaptă mi-a spus de curând, ,,lasă-i doar pe ceilalți să îți zică așa”. Tot ce scriu este o uriașă metaforă pentru un sentiment care schimbă perspective. Vreau să aduc cititorul în lumea psihologică însiropată cu doar puțin sentimentalism necesar. Îmi place să îi mișc pe cititori și să le las senzația aceea de ,,această carte mi-a schimbat viața”. Sau măcar ,,mi-a umezit ochii”.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

M.C.C. Îmi place să citesc. Dar voi trece și la alte pasiuni, pentru că deja am vorbit despre citit. Îmi place să merg cu bicicleta. Nu e neapărat vorba de mișcare sau de sport, ci de plimbarea în sine. Atunci când pedalez, mă scufund adânc în gânduri și inventez povești, creez personaje, nasc intrigi, conturez lumi, sculptez capodopere, structurez sisteme. Și la finalul plimbării uit tot. Nimic nu ar mai fi așa frumos, dacă nu ar fi și trecător, nu?

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

M.C.C. Scriu de fiecare dată când pot. Nu am nici un obicei anume, pentru că nu îmi place să mă rezum la un program. Scriu când simt și unde simt. Programele sunt pentru alții. Eu am nevoie să mă concentrez doar pe ceea ce scriu, nu pe alte amănunte organizatorii. Monotonia e dușmanul creativității mele.

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

M.C.C. Aș spune că văd scrisul ca pe o pasiune, dar ar fi mult prea puțin. Dacă l-aș numi loc de muncă, atunci ar fi prea banal. Scrisul e viață, e mai mult decât orice ocupați sau preocupare. Scrisul este pentru mine sevă vitală, nu altceva obișnuit.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

M.C.C. Îmi place să îmi împărtășesc sentimentele cât mai mult cu publicul larg. Pot fii urmărit pe pagina mea de Facebook (Mihai C. Constantinescu) și pe contul meu de Instagram (mihaiccc). Cărțile pot fii achiziționate de pe www.librariacoresi.ro, mai exact http://www.librariacoresi.ro/shop/product/trei-vieti-846?page=2. De asemenea, cartea ,,Trei vieți” e de vânzare și pe www.Amazon.com și în scurt timp va intra și în librăriile bucureștene. Sunt disponibil pentru orice colaborare cu revistele de literatură.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

M.C.C. Pentru una din primele dăți, mă aflu în postura în care nu pot spune prea multe, tocmai pentru că am de-a face din nou cu cititorii. Doar în fața lor nu comentez, căci de când publici o carte, pierzi privilegiile asupra ei. Ea devine a cititorilor în totalitate. Aceștia pot să facă ce vor cu ea. Oricum, nu m-aș revolta sau critica e alții,  pentru că nimeni nu mai are cum să înțeleagă o carte la fel cum o înțeleg și eu. Toți avem realități diferite, nu mai este o greșeală că gândim diferit și nici vreun secret. Indiferent de tot, la marele final, eu nu aș putea decât să le mulțumesc tuturor cititorilor mei. Tuturor cititorilor din lume. Pentru că și datorită lor trăiește literatura.

 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)