Interviu cu MiNa Maria, autoarea cărții „Voi vorbi cu mine însămi”?

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

MiNa Maria: Bună ziua! Pseudonimul meu este MiNa Maria, am 17 ani, locuiesc în Galați și sunt cel mai ciudat om pe care îl cunosc. Altceva nici nu știu ce ar trebui să vă mai spun despre mine. Viața mea exterioară nu cred că e o sursă de interes, iar sufletul meu, lumea mea lăuntrică, e pusă în lucrările mele. Dacă va avea vreodată cineva curiozitatea să mă descopere, mă va putea citi, literalmente, ca pe o carte deschisă.

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

M.M. Nici nu-mi mai amintesc, sincer. Am scris încă din clasele primare și mereu am visat ca micile mele lucrări, apreciate de învățător sau de profesori ulterior, să fie publicate într-o carte. Primul moment semnificativ pe care mi-l amintesc este în clasa a șaptea, când am descoperit wattpad-ul și mi-am început romanul, urmat de altul și de altul… Poeziile au apărut în viața mea mai târziu, la liceu, când timpul meu liber se împuțina într-atât încât chiar nu mai aveam cum să mă exprim în multe cuvinte, așa că a trebuit să aleg cea mai scurtă formă: versul. Și am abandonat temporar marea mea iubire, proza… Uneori faci sacrificii, dar aceste sacrificii te ajută să descoperi noi laturi ale tale, de care nu ai fost conștient până să fii nevoit să recurgi la schimbare… Acea latură pe care eu am descoperit-o am transpus-o în volumul „Voi vorbi cu mine însămi”.

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

M.M. Cercetarea este esențială în procesul scrierii unei cărți, în special când este vorba de proză, căci faptele descrise, evenimentele, acțiunea trebuie să fie cât mai verosimile… Cel puțin astfel de cărți îmi crează mie dependență și astfel de scrieri mi-ar plăcea să știu c-am lăsat în urmă. Pentru ca cititorul să se poată implica afectiv într-o lucrare de ficțiune, trebuie să existe un sâmbure de realitate, iar acea realitate necesită cercetare. Așadar cercetarea este extrem de importantă atunci când mă decid să scriu un roman de orice natură.

E.I. Ce ne poți spune despre cartea „Voi vorbi cu mine însămi”?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

M.M. Prima mea carte este un volum de poezii, o alegere bizară pentru cineva care adoră proza și care a început, de fapt, prin a scrie romane. Dar asta nu înseamnă că nu mi-am pus tot sufletul în fiecare vers, oricât de firave și de neșlefuite ar putea părea unele „încercări de prozodie” care au fost publicate. Fiecare strofă, fiecare stih a însemnat un impact asupra mea la un moment dat. Poate nu am reușit să ofer creației mele o formă perfectă, dar am încărcat-o cu trăire… și cred că asta este, cel puțin pentru mine, mult mai  important decât o formulare impecabilă a unei idei. „Voi vorbi cu mine însămi” este un jurnal. Cine dorește cu adevărat să mă cunoască prin versurile mele, va înțelege sentimentul transmis; cine nu- va critica.

E.I. Crezi că  titlul este important pentru impactul cărții?

M.M.  „Titlul este prima cheie în descifrarea conținutului.”-asta e ceea ce ne tot repetă profesorii la școală. Și au dreptate! Când mă duc într-o librărie, mă uit în primul rând la copertă, la titlul și la imaginile de pe ea, asta dacă nu urmăresc un anumit scriitor. Abia după prima impresie pe care o lasă asupra mea exteriorul unei cărți, verific recenzia și răsfoiesc lucrarea pentru a mă decide dacă merită să fie citită sau nu. Dacă titlul nu e provocator, dacă nu stârnește curiozitatea, atunci șansele ca acel volum să se vândă sunt mai mici și efectele vor fi întârziate… Titlul trebuie să reflecte cartea, dar să nu dezvăluie secretul ei, să fie un fel de pont, de răspuns care duce la alte și alte întrebări.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și al altor scriitori?

M.M. Încă mă pot numi copil… Dacă nu copil, măcar adolescent, iar asta spune multe. Descriu ceea ce văd, nu mă tem de rigorile stabilite și nici nu mă supun lor, dau viață imaginației și creez lumi în care, personal, îmi place să mă afund. Când scriu proză, e ca vizionarea unui film- fiecare cuvânt este, de fapt, o imagine pe care o conturez, fiecare replică are propria voce care să o interpreteze, personajele sunt reale cât timp crezi în ele. Și eu chiar cred. Asta este, din punctul meu de vedere, diferența dintre stilul meu de a scrie și cel al altor scriitori. Romanele mele sunt un act cinematografic.

Iar dacă vine vorba de poezii, diferența e evidentă. Trăim într-o lume în care versul alb e favoritul „publocului”, se caută prozodia modernă, se încalcă rigorile versificației. Eu încerc să le conserv, să redau sentimentele cât mai melodios, cât mai plăcut auditiv. Am avut și câteva încercări mai… contemporane, dar nu acesta e stilul care mă definește.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

M.M. Acesta e un subiect inepuizabil… Iubesc artele în general, tot ce înseamnă grafică, pictură, muzică, cinematografie, dans, arte marțiale, dar și sporturile, unele științe precum geografia, biologia (la un nivel de cultură generală și de curiozități), poate chiar matematica… Îmi place varietatea, de aceea am încercat să ating măcar o dată-n viața mea de până acum cât mai multe ramuri și domenii din lumea în care trăiesc. Și m-am îndrăgostit de atât de multe, încât acum mi-e aproape imposibil să aleg…

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

M.M. Sincer, viața mea e cam haotică. Sunt mereu pe fugă, de aceea s-a ajuns ca primul meu volum să fie unul de poezii. Reușesc să scriu pe telefon sau pe caietele pe care le am la îndemână în timpul orelor, apoi să cizelez toate ideile când ajung acasă. Cu romanele pe care le am în lucru e mai dificil, am nevoie de laptop pentru a le continua, ceea ce presupune un loc stabil în care să mă opresc din orice am de făcut și să scriu. Am o mulțime de idei, dar timpul mă cam împiedică din a le pune în cuvinte imediat pe toate. Deci nu am, propriu-zis, un obicei de a scrie. Să spunem doar că atunci când reușesc să mă pun pe scris, e greu să mă mai opresc…

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

M.M. Nu am colaborat până acum cu vreo librărie, deci de vânzarea cărților mă ocup ori eu, ori mama mea. Cândva obișnuiam să-mi public romanele pe Wattpad, dar le-am retras după ce am observat cât de ușor mi se furau ideile. Regret că s-a ajuns la asta. Mă motiva mult susținerea primită din partea cititorilor de pe acel site, dar prefer întâi să-mi fie recunoscute drepturile de autor, iar dacă aceste două lucruri, susținerea și respectarea ideilor, nu pot coexista, am fost nevoită să aleg… Mi-aș dori să găsesc alte opțiuni.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

M.M. Cititul nu este o obligație, ci o binecuvântare! Dacă nu te-a prins până acum, nu e vina lecturii în sine, ci e clar că pur și simplu nu ai găsit ceea ce te reprezintă. Eu nu aș putea citi orice, recunosc, dar, dacă mi se dă o lucrare de ficțiune bună, efectiv o devorez. Așadar, dacă nu te-a cucerit până acum cititul, nu capitula! Caută-ți în continuare refugiul în cărți! Sigur îți vei găsi paradisul în paginile uneia dintre ele…

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Article Tags

POST A COMMENT.