Interviu cu Mirela Brown, autoarea cărții ”Suspendați între amintiri”

B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
M.B.: Cine sunt eu, în câteva cuvinte? Sunt ca o carte deschisă. Nu glumesc! Am acum vârsta la care simt că mi-am învățat lecțiile de viață, prin urmare, îmi place mai mult să vorbesc despre lucruri interesante decât despre mine. Sunt soție, fiică, mamă, soră, mătușă, bunică…
Îmi place să dăruiesc, să ajut, să ofer bucurie celor din jur. Asta mă împlinește. În rest, despre școli, studii, preocupări, călătorii, traiul pe alte meleaguri, fascinația pentru viață, calea de urmat pe această mirabilă planetă… ar fi prea multe de spus. Așa că am scris, despre toate acestea și multe alte minunății, în „Suspendați între amintiri”.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
M.B.: Cartea mea este rodul unei munci titanice, cu insomnii nenumărate, cu zeci de ore de nemișcare, de renunțare la multe alte lucruri importante. Pentru că această carte TREBUIA să fie scrisă!
Descrierea fiecărei emoţii redate pe parcursul povestirii şi dozarea ei corespunzătoare au constituit o muncă asiduă. Această carte, cu un scenariu ce poate părea neverosimil, îți poate tăia răsuflarea, cum îmi scria o cititoare. Pentru că are de toate, pentru toți, iar eu nu pot decât să mă bucur că am reuşit să-mi transmit trăirile în forma lor autentică, reală.

Un cititor mi-a scris un e-mail emoționant: „De ce ți-ai pus sufletul pe tavă, de ce ni l-ai oferit nouă, poate nu merităm atâta onestitate?! Dar îți mulțumim mult – avem atâtea de învățat din cartea ta!”

Da, am trăit experiențe incredibile, ce m-au marcat enorm și despre care am ales să scriu sincer, cu multă empatie, cu mult sens, pentru ca oamenii să-și ia puțină energie și din poveștile relatate de mine. Să-și ia o doză homeopatică de iubire, din conglomeratul de situații în care am împletit iluzii, speranțe, soartă, decizii, umanism, știință, muzică, răspunsuri la-ntrebări (ne)rostite.

B.N.: Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
M.B.: Dacă întrebarea se referă la această carte („Suspendați între amintiri”), răspunsul se ascunde chiar în paginile ei. Proiectul carte devenise o obsesie, o idee fixă, în timp ce dăruiam zâmbete în centre de îngrijire a bolnavilor diagnosticați cu demență și Alzheimer, în Marea Britanie. Simțurile mele deveniseră ascuțite, observam totul, înregistram totul, ca o cameră video mereu deschisă, ca și cum aș fi vrut să mă asigur că voi putea reda, cândva, tot ce observam în acele momente, ca un martor fidel al evenimentelor în desfășurare.
Încurajările susținute ale familiei mele, ale prietenilor, au fost esențiale, mi-au dat puterea să merg până la capăt cu demersul meu.

B.N.: Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?
M:B.: Cartea mea are mesaje multiple, veți observa asta cu ușurință, însă cel mai de preț, aproape tăios, este acesta: păstrați-vă mintea clară, pentru că mintea e cel mai prețios dar! Mens sana! Fără o minte limpede, creativă, nu suntem decât păpuși dezarticulate. Deficitul cognitiv – scăderea semnificativă a abilităților de limbaj și memorie – este stadiul pre-demență ce nu trebuie defel ignorat. Aproape îi dau brânci (cu drag, totuși!) celui ce își plimbă ochii prin paginile cărții mele: ai grijă de tine, ai grijă de cei dragi! E o incitare, o alertă aproape continuă, pe care o mențin pe parcursul narațiunii, în timp ce, odată atras în vârtej, cititorul accesează imensitatea de emoții, cu dorința de a intra cu totul în povestea mare, țesută din alte povești…

B.N.: Ce element crezi că este special în cartea ta?
M.B.: Cartea mea este inedită, mi s-a spus, pentru abordarea fără precedent, în literatura noastră, a unui subiect extrem de dificil: demențele.

Este o carte-necesitate, cum o descria, foarte sugestiv, o doamnă psiholog de la Societatea Română de Alzheimer. Cred că îmbinarea elementelor triste cu umorul, menținerea unui echilibru între nădejde și deznădejde, între râs și plâns, este punctul forte al cărții mele.

B.N.: Care este cel mai important lucru la o carte, în opinia ta?
M.B.: În opinia mea, este esențial felul în care e narată povestea, puterea cuvintelor. Amintirea pe care ți-o lasă, peste ani. Și, mai presus de toate, schimbarea pe care o provoacă în mintea și inima cititorului.

B.N.: Există vreun citat în cartea ta cu care să te mândrești?
M.B.: Chiar mai multe. Definitoriu pentru tema cărții, însă, cred că ar fi acesta: „Viață – nucleul în jurul căruia gravitează, fără oprire, realitatea imuabilă. Dar fără o minte ascuțită, lucidă… ce sens are totul?!”

B.N.: Ai scris o carte pe care nu ai publicat-o?
M.B.: Da, desigur. Pe primul meu computer, am scris o carte de povești pentru copiii mei, pe când aceștia erau mici. Din păcate, PC-ul s-a defectat, așa că am pierdut nostimele povestioare despre berze și verze. Din fericire, însă, am apucat să o citesc pruncilor mei de câteva ori, în serile cu adorabile povești copilărești.
Acum am un alt proiect în desfășurare: o carte ilustrată cu picturile mele, însoțite, fiecare, de versuri inspirate de acestea, creații ale unei prietene. Mă înduioșează faptul că, aproape de fiecare dată când pictez ceva, această doamnă însăilează instant câteva versuri expresive, inspirate de lucrarea respectivă.

B.N.: Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
M.B.: Am lucrat la proiectul meu în București, unde locuiesc temporar; prin urmare, am luat legătura cu edituri din Capitală. Dezamăgită de refuzuri (pe motivul că nu publică autori români sau că, vai, nu au în catalog o colecție în care să poată fi încadrat manuscrisul meu!) am decis să mă adresez unei edituri din orașul meu (Cluj-Napoca), astfel că am ales Argonaut. Sau, mai degrabă, această editură m-a ales pe mine.

B.N.: Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
M.B.: Din nefericire, cititul a devenit desuet. E necesară o promovare susținută a cărților, a minunatului exercițiu de a citi. (Acest exercițiu încercam să-l mențin viu, ca pe o flacără, în centrele de îngrijire, citind cu voce tare rezidenților.)

Autorii de cărți ar trebui invitați în emisiuni TV, săptămânal, iar cluburile de carte ar trebui să înflorească. Ar trebui să fim invadați cu povești din cărți, despre cărți. M-ar încânta să văd imagini cu cărți, peste tot. Designerii ar putea să conceapă obiecte în formă de cărți, de ce nu?! Dar, cel mai mult, încurajarea copiilor (și a părinților!) să citească, mi se pare un lucru esențial, pentru progresul acestei națiuni. Al oricărei națiuni. Mi-e teamă de un viitor distopic, fără cărți, fără cititori!

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
M.B.: Deocamdată, postez pe pagina de Facebook noutăți despre cartea mea. Și pentru că navetez între Cluj Napoca și București, îi înștiințez pe cei ce doresc să mă citească despre locul în care mă aflu, pentru a putea planifica întâlniri cu aceștia. Țin foarte mult să îi cunosc personal pe cei ce vor să intre în labirintul cărții mele!
Momentan, mai am doar câteva exemplare, pe care le ofer prietenilor și cunoscuților. Dacă cererea va fi mare, voi reedita cartea, motiv pentru care îi rog pe cei interesați să îmi scrie în privat (pe messenger).

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
M.B.: Oameni buni, mă bucură nespus faptul că citiți! Țineți-o tot așa, sunteți pe drumul cel mai bun! Îndrăznesc să vă rog să citiți și cartea mea. Garantat, vă veți simți ca niște spectatori ai unui film suprarealist, în care veți întâlni personaje extrem de interesante, puse în situații imprevizibile.

Veți pătrunde într-un univers al confuziilor, despre care, cel mai probabil, habar nu aveați că există, pentru a înțelege, la final, că tot ce ni se întâmplă e o mare necunoscută…Și că e vorba despre fiecare din noi, în povestea asta!

Cititul e magic şi e exerciţiul perfect pentru creier! Așadar, citiți, fiți creativi, ca să vă păstrați mintea ascuțită!

Vă doresc mult entuziasm pentru Viață!