Interviu cu Monica Tonea, autoarea cărții ”Piatră de hotar”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine? 

M.T. Sunt o emigrantă care a învățat de-a lungul timpului că statutul de expatriat nu înseamnă o pribegire, ci un refugiu sufletesc. Ca să fiu, nu am nevoie de repere, am constatat că regulile și limitările mă inhibă – granițele nu-și au rostul, în special pentru o persoană pribeagă prin definiție ca mine. Eu sunt eu și sunt bine atâta vreme cât am lângă mine persoanele care-mi conferă echilibru mental și am spațiul meu, chiar și temporar – pentru că diferă de la un loc la altul, de la o călătorie la alta – unde mă pot izola și scrie. Am văzut lumina zilei la Constanța, am o relație deosebită cu marea, va fi subiect, dacă nu principal, măcar unul colateral în multe din povestirile mele, am fost jurnalist o vreme, pentru o perioadă scurtă, primul născut și stabilirea în Belgia m-au îndepărtat de prima mea pasiune din viața de adult. Cu atât mai bine, schimbarea drastică a decorului, permutarea, noul start, mi-au dat ocazia să mă reinventez. Astfel am avut privilegiul să mă preocup de latura mea creativă, fără alte constrângeri.

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta? 

M.T. Mi-e greu să fixez pe o linie temporală primul moment. Cred că de mică am avut înclinație să mă exprim cu mai multă ușurință în scris. Dacă făceam vreo boacănă, de exemplu, apelam la modul ăsta de comunicare. Să îmi exprim regretul, să îmi cer scuze. Sau dimpotrivă, să port o dispută. Cu sora mea, de multe ori așa se finaliza o ceartă. Ne spuneam ce mai aveam de spus…în scris. Deviam și îmi puneam sufletul pe tavă, întorcând din condei ceea ce nu puteam articula. Apoi, în liceu, am început să țin și un jurnal. Găsisem o portiță de evadare, cum altfel să fi făcut față acelor patru ani de chinuitoare străduință să nu mă las copleșită de senzația că eram o inadaptată? E ușor de înțeles dacă adaug că era un liceu umanist cu precădere urmat de fete, nu?  Nu mă regăseam nicicum, prin urmare mă refugiam în lumea literelor mărunt aliniate pe hârtie.

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

 

M.T. Cercetarea este esențială pentru mine. Am încercat să scriu fără a îmi face griji de amănunte, dar am realizat că mă blochez exact în acel punct în care îmi lipsește precizia descrierii. Cum să povestesc cum arată intrarea într-un bar, dacă nu am trecut niciodată pe strada aceea? Nicio problemă. În epoca noastră nu e necesară deplasarea spațială, atâta vreme cât există internet. Am scris despre Brazilia în prima mea povestire. Cu regret, spun că nu am vizitat-o. Dar am petrecut vreo cinci-șase săptămâni pe net pentru a culege informații veridice. Google Earth este fabulos și avem la îndemână informația, de ce să nu o facem riguros?! Nu mai zic de motoarele de căutare, blogurile și platformele de știri online care ne aduc mereu detalii în plus despre orice am dori. Sper că, pentru investigațiile ce vor veni, să trec la pasul următor și să le fac pe toate la fața locului. E mai autentic, nu?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

 

E.I. Crezi că titlul este important pentru impactul cărții?

M.T. Cu siguranță titlul este cel care atrage atenția la o carte în condițiile în care autorul nu este foarte cunoscut. El și coperta. În cazul meu, am considerat că era vital să cuprind în titlu chintesența a ceea ce am scris și depus în volumul meu de debut. Oricum, Piatră de hotar este de fapt produsul unui cumul de stări, dificultăți și piedici pe care am reușit să le depășesc prin procesul scrierii povestirilor care apar în carte. Cert, la un moment dat, apare și metafora unei pietre de hotar, în prima povestire. Ea m-a determinat să aleg titlul. Din punctul meu de vedere, era esențial să concentrez în el și sentimentele discordante rezultate din procesul scrierii.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

M.T. Cred că fiecare scriitor speră ca stilul lui să difere de al altuia, altfel ar trăi cu impresia că scrie în zadar. În primul rând, eu nu pot scrie la comandă, doar la cererea publicului care caută un anume stil. Sunt ca în transă când începe să curgă povestea. În cele din urmă, ea începe să controleze derularea și nu eu. Sunt doar un intermediar care tastează cuvintele ce formează întregul. Ca stil literar, am debutat cu proză scurtă și povestiri. Domin cu mai multă ușurință narațiunea atunci când este concentrată pe o porțiune mai mică. Deosebirea este vizibilă la structura frazei și modul în care curg descrierile mele. Mi s-a spus că am un talent aparte să trasez aspecte, cadre, situații și detalii, făcând-o cu precizie caracteristică și asta în condițiile în care în liceu mă plictiseau teribil porțiunile în care autorul se concentra pe amănunte. Treceam mereu în viteză peste paragrafele care conțineau descrieri. Orice, numai asta nu. Mi s-a părut o ironie a sorții când mi s-a atras atenția că fac o treabă bună cu acest mod de expunere. Cine? Eu? Și am revenit peste textele mele. Da, chiar eu.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

M.T. Aș vrea să încep cu o descriere (că tot vorbeam de asta ) pentru a vorbi despre pasiunile mele. Sunt în vacanță, pe o insulă și de aici, de pe terasă, observ golful, calm la ora asta, flancat de stânci și de un turn de apărare spaniol. Costișa înverzită și presărată cu acoperișuri roșcate și pereți albi cade natural spre țărm. M-am așezat să-ți răspund la întrebări și am ridicat ochii o clipă. Răspunsul a venit de la sine. Înclinațiile mele cele mai vechi se îmbină. Călătoriile și arta fotografică. Eram de-o palmă când am descoperit aceste două emoții. Numai ce ne anunțau ai noștri că urma să plecăm în concediu și în noaptea dinainte nu puteam dormi de anticipare. Traseul, peisajele derulate prin geamul mașinii care gonea pe șosele sau drumeaguri nebătute de alții, neastâmpărul de a vedea tot, cât mai mult, și dorința să captez momentul pe filmul fotografic, toate astea nu-mi dădeau pace până în zori. Da, fără nicio urmă de îndoială, călătoriile și fotografia sunt pasiuni care îmi însoțesc scrisul pretutindeni.

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

M.T. Dacă e să pun la calcul și momentele când notez, la semafor, în Notes, ca să nu pierd ideea sau în timp ce plimb câinele, atunci da, aș putea spune că obișnuiesc să scriu zilnic. Altfel, nu am o anume disciplină legată de scris, deși încerc să am o rutină. Scriu când apuc, oriunde și oricum. De multe ori am scris texte bune pe aplicația de pe telefon. Pentru că nu aveam altceva la îndemână. Dacă sunt inspirată, însă, se întâmplă să scriu zilnic pentru o perioadă de câteva săptămâni și asta numesc eu productivitate. Apoi vine o vreme în care nu pot să scriu absolut nimic. Nici măcar un rând. Chiar dacă se spune că e ideal să nu rupi ritmul și să scrii cel puțin două ore pe zi, am constatat că la mine nu funcționează deloc așa. Nu găsesc acel catharsis, nu iese nici de o compunere de clasa a patra. Mai bine sunt inaccesibilă 10 ore pe zi timp de o lună – cât să nu mai îmi pese de faptul că sunt flămânzi copiii, animalele nepieptănate și praful neșters prin casă – și în restul timpului, când oricum entuziasmul creator este absent, să mă ocup și de alte activități care merită explorate.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

M.T. Cititorii, cărora le sunt etern recunoscătoare că există, îmi pot urmări activitatea în primul rând pe facebook, fie pe profil, fie pe pagina mea de autor. Sunt activă în ambele locuri, unde postez regulat fragmente din carte sau redau situații inedite cu care mă confrunt, interacționând direct cu cititorii. În al doilea rând, mă mai pot urmări și pe blogul meu, Dimensiunea unei zile. Din nou, subiectele variate, rubrica de fotografii sau de călătorii, cea dedicată cărții, toate sunt la dispoziția lor. Nu în ultimul rând, îmi pot citi articolele din Bel-Esprit sau Itaca, reviste unde sunt și editor de altfel. Volumul meu de povestiri, Piatră de hotar, poate fi comandat online de pe libris.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

M.T. Cu riscul de a mă repeta, le comunic și pe aici că recunoștința mea este nemărginită, mă simt deopotrivă privilegiată și fericită că au avut și vor avea alți și alți cititori curiozitatea să mă descopere. Este ceva extraordinar să ai cui te adresa în scris. Vă mulțumesc că existați, dragi cititori răspândiți prin toate colțurile lumii! Nu încetați să vă explorați limitele, să visați, să citiți cât mai mult și mai variat, să fiți voi înșivă, fără opreliști! Să iubiți și să surâdeți înapoi de fiecare dată!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.