Interviu cu Nechita Viorel, autorul cărții „O tărăşenie europeană”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Nechita Viorel:Persoanele care nu au avut ocazia să mă cunoască, nu au avut nimic de pierdut. Celor interesaţi le pot comunica CNP-ul meu. Nu trăiesc din scris, deci nu sunt sriitor!

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

N.V. Aveam vârsta de şapte ani când mama m-a luat de mână şi m-a condus la şcoală, unde m-a dat în primire tovarăşei învăţătoare Joiţa, fie-i numele slăvit! Aşa a apărut scrisul în viaţa mea. Se întâmpla la Mangalia în ziua de 15 septembrie 1964.

E.I. Cum s-a născut cartea „O tărăşenie europeană”?

N.V. În copilăria mea fericită mi-a încăput pe mână romanul NAŞTEREA CÎNTECULUI. Ce-mi mai amintesc din conţinutul acestuia este doar faptul că se povestea despre lupta în ilegalitate a unor comunişti care, închişi fiind ei într-un memorial al durerii, comunicau prin bătăi în pereţi, în uşi, în ţevi. Eram la vârsta la care doar ce aflasem despre naştere, şi despre întreg procesul tehnologic pe care-l presupune aceasta, şi nu prea înţelegeam ce caută cuvântul naştere în acel titlu, cu atât mai mult cu cât, din câte mai ştiam şi eu, cântecele sunt compuse de compozitori. Nu înţelegeam metafora! Romanul despre care mă întrebi l-am scris pentru că n-am găsit un psihiatru bun care să-mi îndrume ultimii paşi în viaţă. Aceasta a fost şi cauza care a făcut ca boala să evolueze. Şi a recidivat prin publicarea unei plachete de POEZITĂRI, scrise în anii de liceu şi puţin după. Apoi mi s-a urcat „succesul” la cap şi mi-am dat seama că cu bani pot să rezolv un vis de-al meu de tinereţe „printre anii trecători”. Drept urmare şi în ciuda postumă a poetului Geo Dumitrescu, d-zeu să-l odihnească! Acesta ţinea o rubrică de poştă a redacţiei la revista LUCEAFĂRUL şi îmi răspundea invariabil, la toate poeziile pe care i le expediam: „nimic deosebit”. Am insistat cu încă două romane PIAŢA OVIDIU şi FORTIFICAT şi o altă plachetă de versuri, la acea dată contemporane, TÂRZIILE POEZITĂRI. Toate cu un succes atât de răsunător că toţi vecinii mei de pe stradă, care nu mi-au dat niciodată bună ziua, acum când mă văd întorc capul, sau trec pe trotuarul celălalt, dacă nu este ocupat de maşini parcate.

E.I. Ce te inspiră să scrii?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

N.V. Absolut nimic. Scrisul vine scriind. Eu de pe la 15-16 ani am avut în permanenţă, să spun aşa, în lecturare o carte. Bineînţeles spun o carte dar le am în vedere pe toate cele pe care le-am citit. Am fost şi sunt un cititor. Cu ani în urmă eram interesat şi de fenomenul literar, de artă, şi deţineam teancuri de reviste din domeniu, pe care le cumpăram de la chioşcurile de difuzare a presei. Am în biblioteca personală cărţi de debut ale unora care chiar mi-au fost recomandaţi de recenziile citite în acele reviste. Am poeţi şi romancieri preferaţi, morţi şi vii. Sunt mulţi şi nu vreau să le tulbur somnul, nici unora nici altora. Tot ce fac atunci când scriu este să mă străduiesc să uit de ei. Câteodată mă surprind plagiind şi mă corectez. Probabil că sunt şi situaţii în care nu-mi dau seama că săvârşesc un furt intelectual. Aşa că pe cititorii mei, de existenţa cărora am din ce în ce mai multe motive să mă îndoiesc, îi rog să mă prindă cu minciuna şi dacă găsesc mai mult de patru la sută plagiat, să mă lapideze în faţa cârciumii de la CET Palas, locul cu cea mai mare densitate demografică din oraşul meu natal şi de reşedinţă, Constanţa, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte.

E.I. Scriitori sunt adesea asociați cu persoanele singuratice, există vreun adevăr în asta?

N.V. Eşti singur atunci când te simţi singur- spunea cineva. Eu cred că nu există singurătate. Şi în pământ tot te găseşte viermele nemuritor! Chestia cu lăuntricul, cu interiorizarea,  ţine la pension, dacă o mai exista aşa ceva. La senectute, făcând un bilanţ superficial, constaţi că viaţa ţi-a fost înfrumuseţată sau agresată de o mulţime de vii şi de morţi. Singurătatea nu este acelaşi lucru cu solitudinea! Chiar şi atunci când mă găsesc la pescuit pe o baltă unde nu se mai află nici un pescar, nu mă simt singur. Sub luciul de apă sunt peştii care au marea calitate de a-şi păstra gândurile doar pentru ei. Când privesc la tv realizez câtă înţelepciune au ciprinidele în căpăţânile lor, cu care noi gătim borşul de peşte. Şi cât bun simţ, doamne! Şi cât bun gust…!

E.I. Care este cel mai important lucru la o carte, în opinia ta?

N.V. Aş putea spune şi spun că cel mai important este cititorul. Asta ca să fac pe deşteptul şi să ascund faptul că tot restul este o „manufacturare” a unor minţi înfierbântate. Cam impropriu spus, dar acum mi se pare cuvântul cel mai potrivit!

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

N.V. Dacă o iau cu începutul după Abecedar o carte din seria Poveştilor nemuritoare. Nu prea îmi mai amintesc cu precizie şi de aceea nu dau titluri. Oricum n-a fost Levantul, pe care nici nu am de gând s-o citesc, ca să nu-i dau ocazia lui Băsescu să se laude cu faptul că avem aceleaşi lecturi. Ce mai pot să vă spun este că am citit o singură carte în limba în care a fost scrisă, o carte de F. Sagan. Celelate doar în traducere. Autorii români sunt autori români! Spre exemplu Faust tradus de Lucian Blaga, dar şi de Şt. Augustin Doinaş. În liceu am tradus, aşa pentru cultura mea generală VOCALELE lui Arthur Rimbaud.

E.I. Ai citit o carte care să te inspire să scrii?

N.V. Nu! Dar am citit cărţi care mă „inspiră” să nu mai scriu.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

N.V. Din primăvară până toamna târziu mă pot urmări pe bălţile din Dobrogea, unde încerc să mă calific într-o a treia specialitate, pescuitul sportiv. Restul anului ca să mă urmărească, fanii trebuie să sară gardul şi să-l fenteze pe Gogu, căţelul care nu numai că latră dar nici măcar nu muşcă. Cărţile nu le căutaţi în alte librării decât la PRĂVĂLIA CU CĂRŢI din Constanţa. Din câte ştiu au fost puse în vânzare de editură şi prin librăriile one line. Dar nu mai staţi, grăbiţi-vă dară, că se dau ca pâinea caldă! E bătaie pe ele!

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

N.V. Să le transmită tuturor cunoscuţilor lor mesjul acesta: „Puneţi fraţilor mâna pe carte! Cititul este singura activitate umană pe care n-o mai întâlneşti şi la alte animale! ” Savanţii afgani au descoperit că lectura lungeşte viaţa, dacă volumul nu conţine o bombă artizanală. Şi nici măcar nu trebuie să alergi, sau să tragi de fiare! Trebuie doar să parcurgi cu privirea rândurile tipărite, să descoperi poveşti, idei, şi să nu mai faci şi altceva în plus decât să te confrunţi cu tine, cel ce gândeşte singur şi nu permite să fie minţit( luat de prost)!

 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)