Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Sunt Nicolae-Florentin PETRIȘOR și, găsind timpul necesar, de doi ani și jumătate, am scris și am publicat 19 cărți (16 romane, 2 volume de proză scurtă și un volum de nuvele). Pentru această realizare m-am pregătit timp de 50 de ani (am citit, am scris, am luat notițe, am adunat subiecte pentru romane, am învățat, am studiat, am publicat sporadic…). Înainte de a-mi publica volumele, le testez, adică le distribui unor cititori, prieteni, critici literari…. Când mi-am scris cărțile, nu m-am gândit la cititorii mei (nici nu știam că există!), doar am vrut să scap de povara din mine – ocupa prea mult spațiu. Totuși, n-am uitat niciodată că eu folosesc cuvintele cititorului.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
NFP: Ultima carte se intitulează TREI FETE și abordează subiectul drag adolescenței, când intimitatea se întramă și se destramă cu repeziciune, iar fericirea se intersectează deseori cu nefericirea, cu teribile rătăciri ori plăcute regăsiri de sine: descoperirea vieții prin intermediul iubirii. Este o emoționantă educație sentimentală, dublată de umor și ironie – uneori amară- în care proba iubirii este abordată într-o manieră accentuat probabilistică, dar și cu o mare varietate de manifestări prodigioase.

Personaje fragile și grațioase – Sabin, Martha, Dana, Liru et Liana, Alana, Zoli – sunt liceeni pentru care dragostea este experiența fundamentală vârstei lor. Titlul coincide cu experiențele din destinul unui adolescent cu cele trei iubite ale sale, Nimic nu este simplu fiindcă „vânătoarea” este inversă: bărbatul nu mai este vânătorul, ci devine vânat.

B.N.: Dacă trebuie să alegi între personajele tale, care îți este cel mai drag?
NFP: Nu pot afirma că am un personaj îndrăgit din cărțile mele. Toate îmi sunt la fel de dragi, deși nu pot descrie niciunul. Un cititor chiar observa: „ Pentru autor, personajele create nu sunt decât prieteni dragi lui, pe care îi respectă, îi iubește, destul de rar îi și dojenește, dar atunci când este cazul îi ridică pe piedestal și chiar plânge odată cu ele, atunci când acestea suferă, ori sunt în imposibilitatea de a-și găsi identitatea, ori de a-și regăsi drumul pe care el-autorul vrea să le îndrepte…”.

Imediat ce termin de scris o carte o uit. Gândul îmi fuge la următoarea. Prin urmare, și personajele sunt date uitării. Pentru a purta o discuție asupra subiectului sau personajelor, trebuie să-mi recitesc romanul ca oricare cititor. Abia atunci încep să-mi amintesc totul, însă am tendința de a rescrie acțiune, personaje, situații…

B.N.: Există o ordine în procesul creativ? Întâi intriga și după aceea personajele? Sau invers?
NFP: O ordine care să se fi impus, nu există. De obicei când știu deznodământul sau începutul unui roman, încep să scriu. Am încercat să-mi fac un plan, un sinopsis pe care să-l urmez cu sfințenie (mai ales la romanul Dragostea în vremea baricadei), dar trama acțiunii, a povestirii m-a deturnat deseori. Uneori e de ajuns o replică a unui personaj. La final, nimic nu mai seamăna cu planul inițial.

B.N.: Cât de greu este să respecți deadline-urile impuse de editură?
NFP: Niciodată nu mi-a fost dificil să respect deadline-ul impus de editură. Dimpotrivă, am terminat cartea înainte de data stabilită de comun acord. Fenomenul este normal pentru mine, nu are nimic entuziasmant și pentru că, în cursul scrierii unei cărți, se profilează în mintea mea următorul roman sau nuvelă. De aceea, probabil, apare și uitarea despre care am vorbit. Asta mă ajută să nu mă repet, să nu mă auto-copiez.

B.N.: Ai transpus anumite trăsături de caracter personale în personajele cărții tale?
NFP: Posibil ca anumite trăsături de caracter personale să fie sădite și în personajele cărților mele, dar niciodată fenomenul nu are un caracter vădit. Cei care mă cunosc, pot descoperi așa ceva, dar citind cu mare atenție, folosind lupa, altfel se vor înșela. Într-un fel, scriitorul nu poate scăpa de umbra lui. Interesul scriitorului nu este acela de a se ilustra pe sine însuși, deși nu scapă. Cele mai frumoase cuvinte au venit de la o cititoare: „ Din nou mă răvășești, scriitorule cu Portretul profesorului (un al roman al meu). Pe orice culmi ar fi pășit imaginația ta când ai scris romanul, eu mă regăsesc în multe pasaje.” Ce poate fi mai frumos?

B.N.: Ce teme delicate ai vrea să abordezi, dar încă nu ai curajul să le așterni pe hârtie?
NFP: În cele 19 cărți publicate am abordat toate temele care m-au urmărit de-a lungul vieții, nu am ocolit niciuna (moartea și spaima de moarte, ridiculizarea morții, nerecunoașterea ei, sinuciderea; dragostea cu toate fațetele ei: filială, maternă, platonică, coup de foudre, violentă, suavă, fizică; gelozia ca reversul medaliei; crima în societatea modernă și impunitatea; impactul nefast al noilor tehnologii asupra omenirii; revolta oropsiților, nevoia de libertate, de eliberare; soarta cărții și a scriitorului în lumea contemporană).

Totuși, despre divorț n-am vorbit nici în treacăt. Nu este o temă care mă înspăimântă, dar nu mă atrage. Oamenii nu se unesc decât pentru a se despărți. Mi se pare normal, iar lucrurile normale nu pot fi subiect de roman. Nici în cele trei cărți terminate pe care le am în calculator, nu am abordat subiectul.

B.N.: Ai câteva tips and tricks pentru autorii care aspiră să ajungă ca tine?
NFP: Nu cred că poți scrie după sfaturile cuiva. Eu am citit destăinuirile, interviurile marilor scriitori, sfaturile lor despre scris, dar la nimic nu-ți folosește dacă nu simți că trebuie să te exprimi în scris. Dacă nu ai puterea să redai în cuvinte stările pe care vrei să le transmiți în neant, dacă nu ești în stare să scrii minimum 10 pagini pe zi, renunțând la micile bucurii ale vieții, niciun sfat nu-ți folosește. Când scrii, trebuie să fii tu însuți.

B.N.: Se spune că prima carte publicată este întotdeauna cea mai dificil de realizat. Este adevărat sau procesul creativ este la fel de greu indiferent de numărul de cărți?
NFP: Am scris și scriu cu o ușurință demnă de invidiat, dar pentru asta m-am pregătit o jumătate de secol. (Se mai poate vorbi despre ușurință?) Prima carte, romanul Umbra care pălmuia trecătorii, a curs lin, dar nu m-a rutinat niciodată. Totdeauna s-a petrecut ceva care m-a surprins, ceva inedit în scrisul meu. Nu am imitat niciun scriitor, am avut oroare de imitații. De curând am avut niște contre amicale cu un exeget, un critic tânăr foarte capabil. Citise o mare parte din cărțile mele și mă grăbeam să-i mulțumesc pentru efort.

„A fost o plăcere, nu un efort, mi-a întors vorba tânărul critic. Scrierile dumneavoastră se înscriu în zodia minimaliștilor.” „Eu nu sunt un minimalist, i-am replicat. Eu sunt esențialist, extrag povestirea din aer așa cum sculptorul genial eliberează cu trufie statuia din blocul de marmură. Esența pietrei este statuia. Așa cum esența cuvântului este romanul.”

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
NFP: O viață fără grija zilei de mâine, o școală care să-i atragă spre lectură, iată două elemente esențiale care ar schimba statiticile. Totuși, românii citesc, asta este convingerea mea.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
NFP: Pagina mea de Facebook este o oglindă (trădătoare) a pasiunilor mele pentru lectură, călătorii și scris. Aici, deseori, apar fragmente din viitoarele cărți în curs de apariție. Cărțile pot fi cumpărate din toate marile site-uri specializate în acest sens, foarte curând de pe Amazon (dar în franceză).

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
NFP: Cititorii Booknation.ro se pot considera fericiți că s-a gândit cineva la ei, să-i îndrume, să-i ajute, să le trezească pasiunea pentru scris și citit. O sugestie aș avea, să încercați să colaborați cu școala românească (dacă nu cumva ați făcut-o până acum). Încheiați parteneriate începând de la primară până la liceu. De ce vorbesc despre școala primară? Pentru că știu o fetiță în clasa a treia care citește (fără să fie obligată de cineva!) 40 de pagini pe zi. Un copil care citește, este un viitor adult care gândește. Faceți un lucru extraordinar! Mulțumesc.

CAUTĂ CĂRȚILE SCRISE DE NICOLAE-FLORENTIN PETRIȘOR ÎN LIBRĂRIA TA PREFERATĂ:

► LIBRIS.RO ► ELEFANT.RO ► CARTURESTI.RO ► LIB. DELFIN

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!