Interviu cu Nicoleta Beraru, autoarea cărții „Luluța și Petrișor”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

N.B. Pentru că foarte multă lume nu mă cunoaşte, îmi voi face o prezentare clasică: am 46 de ani, sunt cetăţean româno-belgian, trăiesc de 16 ani în Belgia unde predau limba română străinilor, într-un centru de limbi străine afiliat unei universităţi flamnde – KULeuven – şi un curs de orientare socială românilor care se înscriu într-un program de integrare la Aegnţia de Integrare (Guvernul Flamand). Sunt mamă şi soţie, profesor, traducător, publicist şi scriitor.  Îmi place să cred că toate aceste faţete ale mele sunt cuprinse într-un om universal. Prin aceasta aş dori să se înţeleagă că am deschidere spre nou şi că nu aş vrea să mă las cuprinsă într-o categorie precisă, prestabilită de religie, tradiţie sau obişnuinţă: sunt ortodox, dar respect şi celelalte religii, sunt român, însă nu văd rostul de a mă împăuna pentru această contingenţă, sunt european, dar africanii sau australienii sunt egali în ochii mei – singura condiţie: calitatea umană. Evit să judec înainte de a înţelege. De obicei, cântăresc lucrurile şi obişnuiesc să gândesc în nuanţe, iar dacă se întâmplă să mă abat de la acest drum, mă repliez şi-mi reiau calea de acolo de unde am abandonat-o.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

N.B. Ca orice fetiţă, am avut şi eu oracole unde scriam colegelor amintiri, versuri. Apoi au existat acele caiete de lecturi de vacanţă – fetele, mai ales, făceau scurte prezentări din povestiri, romane pentru copii, pe care le garniseau cu desene frumos colorate – era o întrecere între noi: care are cel mai frumos caiet de lecturi. Mai târziu, în şcoala generală şi apoi când eram la liceu, am participat la olimpiade de limba şi literatura română, unde am pescuit şi ceva premii. Am publicat însă târziu primele texte mai serioase, să zicem: mai întâi în 2015 la Sereniti, o platforma cu articole progresiste aparţinând, în majoritate, femeilor. Din păcate, platforma şi-a încetat activitatea. M-am reorientat şi am început sa scriu la Catchy. Like a woman. Articolele mi-au fost foarte apreciate şi din ce în ce mai mulţi cititori mă încurajau să public o carte. Aşa a luat naştere primul meu volum de povestiri pentru adulţi Ardei iuţi. Povestiri la imperfect. Anul acesta a ieşit a doua carte, romanul Luluţa şi Petrişor sau povestea cuiburilor părăsite, în care tratez tema copiilor lăsaţi în urmă de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. 

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

N.B. Depinde despre ce carte e vorba. Pentru Ardei iuţi nu a fost nevoie de documentare foarte multă. Bineînţeles că în momentul în care am scris, de exemplu, despre viaţa lesbienei cameruneze a trebuit să citesc diferite publicaţii despre drepturile sau mai bine zis despre încălcarea drepturilor omului în cazul comunităţii LGBT, despre atrocităţile care se petrec în unele state africane, despre sinuciderile care decurg din tratamentele inumane care se aplică acestor oameni cu o orientare sexuală diferită, despre trista şi nedorita conlucrare a bisericii cu politicul, dar şi despre oameni care au curajul să ridice vocea împotriva inumanului, să meargă contra curentului fără a aparţine neapărat acestei comunităţi. În romanul Luluţa şi Petrişor, în capitolul Înmormântarea dedicat bătrănei sărmane înmormântată de săteni, pentru a putea descrie tradiţiile şi obiceiurile de înmormântare din Moldova, am citit diferite articole. La fel şi pentru a descrie tradiţiile legate de Moşii de Vară. Diferenţele culturale dintre România şi Belgia sunt desprinse din experienţele mele personale, dar am citi, în cadru profesional, şi articole de specialitate. 

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

N.B. Mi-a plăcut lectura încă de la o vârstă foarte fragedă şi am citit mult. Cred că primele cărţi au fost Basmele românilor şi Poveşti nemuritoare, pe la şapte-opt ani, apoi Winnetou, Copiii căpitanului Grant. Deşi citesc mereu, cartea mea de suflet rămâne Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război. Analiza sentimentelor de iubire şi de gelozie este atât de adâncă în acest roman, încât, deşi am descoperit mulţi alţi scriitori buni ca Philippe Claudel, Orhan Pamuk, Saramago, Sandor Marai, Kader Abdolah, Salman Rushdie, dar şi Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Tatiana Ţîbuleac şi mulţi, mulţi alţii, Camil Petrescu rămâne pentru mine scriitorul, nu neapărat preferat, căci îi iubesc şi pe ceilalţi, dar de la care am învăţat să observ nuanţele, să le compar, să le combin, să gândesc în detalii şi culori variate. 

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

N.B. Răspunsul meu va viza mai degrabă prima parte a întrebării. Aş încerca să spun că temele pe care le abordez sunt pe ici pe colo atipice literaturii române: povestea lesbienei, refugiaţii. Când le-am scris nu m-am gândit că vor fi cuprinse vreodată în paginile unei cărţi. Au fost gândite ca articole de opinii pe care apoi le-am trasformat în povestiri, considerând că în literatură pot lăsa libertate cititorului de a trage propria concluzie. Poate că şi romanul Luluţa şi Petrişor merge pe aceeaşi linie, însă accentele sunt deplasate spre interior – socio-politicul şi culturalul românesc. 

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

N.B. E puţin dificil să mai pot ţine în viaţă alte pasiuni, căci munca de profesor şi de traducător îmi consumă mai tot timpul. La acestea se adaugă scrisul. E destul pentru un om care doreşte să mai şi trăiască – să trăiască conştient cu familia şi prietenii, căci nici nu ştii când ajungi la capătul aventurii care poartă numele de viaţă. Înainte cântam la chitară. De Crăciun ne adunam cu prietenii şi cântam colinde. Dar, cum nu le poţi face pe toate, la chitară am renunţat. Nu şi la colinde! Sarmalele şi vinul cu scorţişoară nu merg fără colinde româneşti sub brăduţ!

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

N.B. Nu. Scriu, de fapt, foarte dezordonat, când am timp şi când îmi vin ideile. Anul trecut am scris Luluţa şi Petrişor foarte uşor. Pentru că acest roman era scris deja în mine, îl adunasem în cursul câtorva ani buni şi îşi aştepta cuminte vremea să-l scot la lumină. A fost mai mult o chestiune de redactare. L-am scris şi m-am eliberat. Acum sunt goală. Îmi mai vin idei din când în când, le scriu pe telefonul mobil şi cu asta procesul de creaţie se încheie. Îmi dau deci timp să-mi reîncarc rezervorul de idei. Dar nimic nu mă presează – cred că o scriitură de calitate se poate naşte doar din propria ei voinţă. 

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

N.B. Scrisul este pentru cei mai mulţi scriitori români un hobby. Chiar şi cei mai mari scriitori au, pe lângă această pasiune, un job din care trăiesc – Mircea Cărtărescu este coferenţiar, Dan Lungu la fel, ş. a.m.d. Aici, în Europa de Vest, în Olanda, îl ştiu doar pe Kader Abdolah care trăieşte din scris. Mi-a plăcut şi m-a emoţionat când a povestit că se uita cu admiraţie şi totodată mulţumire de sine la geamurile montate la casa fiicei sale din banii făcuţi cu ultima carte! Poate or mai fi şi alţii câţiva pe care eu nu-i ştiu. În ce mă priveşte, ar fi de-a dreptul ridicol să pretind, după două cărţi publicate, că scrisul este pentru mine o meserie. Să ne păstrăm capul pe umeri şi picioarele pe pământ şi să ne activăm simţul ăla bun care ne aşază acolo unde merităm. 

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

N.B. Modesta mea activitate de scriitor debutant poate fi urmărită deocamdată pe pagina mea de facebook, dar şi pe pagina Nicoleta Beraru, scrieri (tot facebook). Poate cu timpul îmi voi face şi un blog. Neavând prea multe creaţii, nu am considerat până acum necesar să adun totul pe un site de autor. 

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

N.B. Citiţi! Selectaţi-vă cu grijă lecturile. O carte bună este o carte din care înveţi ceva, care îţi transmite o emoţie, care te provoacă la reflecţie, care îţi poate chiar şi schimba viaţa în mai bine. În ultimul timp oferta de lectură este abundentă şi variată. Este bine pentru cititori – au de unde alege. Însă alegerea face diferenţa. 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.