E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
P.P. Îmi place să spun că sunt doar un om, așa mă simt în marea de oameni și încerc pe cât pot să fac numai lucruri bune și frumoase. Sunt profesoară de limba și literatura română într-o școală frumoasă din satul în care locuiesc, Târgușor, județul Constanța. Consider că sunt un om norocos, fac exact ce îmi place. Nu aș putea să fac vreodată altceva. Timpul meu petrecut alături de copii este cel mai frumos dar mi care mi l-a făcut viața.
E.I. Când a început să crească această vocație de a scrie, de a creea?
P.P. Încă din copilărie obișnuiam să creez povești privind în jurul meu sau asociind jucăriile pe care le aveam și punându-le în diferite contexte. În perioada liceului am început să pun pe hârtie și să public în revista de specialitate de care îngrijea profesoara de limba româna. Nu acordam mare atenție acestui aspect și ca și acum nu mă chinui să scriu. Numai atunci când simt versurile sau textile cum vin către mine mă aplec asupra tastaturii sau asupra hârtiei, după caz, și scriu. Nu forțez nimic, totul e natural ca o chemare.
E.I. Cum începe o zi pentru un scriitor?
P.P. Scriitorul, înainte de toate este om. Sunt mamă și soție, am doi copii minunați, care au deja meseriile lor, apoi am profesia pe care o desfășor cu pasiune și dăruire și căreia îi dedic mult timp dintr-o zi. Nu am tabieturi, nu beau cafea, nu am nevoie de exerciții 
anume pentru a scrie, nu caut surse de inspirație. Las cuvintele să zboare libere înainte să se prăbușească în paginile mele și să devină nemuritoare. Cred că asta este menirea unui scriitor, creeze un strop de nemurire.
E.I. Pe plan literar, unde te vezi peste 5 ani?
P.P. Unde mă văd? Suntem atât de efemeri încât nici nu îndrăznesc să gândesc așa departe. Sunt recunoscătoare pentru ziua de azi, pentru o altă zi în care pot visa. În rest, nu-mi planific viața, iau totul cum vine și dau tot ce port în suflet fără să fac economie de iubire. Risipesc toată iubirea din mine și ea crește mereu.
E.I. Te-ai gândit până în prezent să renunți la stilul actual de a scrie?
P.P. Nu aș putea să renunț la ceva ce mă definește. Nu aș putea să adopt un stil pe care eu îl simt ca fiind al meu, ca făcând parte din mine. Îmi place naturalețea, îmi place simplitatea. Așa scriu cum simt. Poate că așa este sufletul meu: simplu.
E.I. De ce ai ales să scrii această carte?
P.P. Am multe cărți scrise sau în lucru. Decizia de a publica am luat-o mai greu, cu inima strânsă și cu teamă. Teama aceea absurd de necunoscut care ni se cuibărește în suflet. Am publicat romanul El și ea, adică noi în același timp cu primul volum al seriei pentru copii Întâmplări cu puști. Apoi volumul de poezie În numele iubirii, al doilea volum al seriei pentru copii, un alt volum de poezie Pașii Iubirii și ultimul volum al seriei.
E.I. Care este prima reacție a oamenilor când citesc cartea ta?
P.P. Cartea a fost bine primită, apoi celelalte și-au urmat cursul firesc. Menirea unei cărți este să aducă emoție și cunoștințe, să schimbe ceva în sufletul cititorului. Cartea, în general, nu este scrisă pentru cineva anume și e firesc să nu placă tuturor. Se întâmplă să nu fie cartea potrivită momentului sau stării pe care o are cititorul. Suntem oameni.
E.I. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
P.P. Toate cărțile mele sunt publicate la Editura Libris Editorial din Brașov. Am ales-o pentru că acolo am găsit oameni deschiși, oameni creativi, oameni cu care am putut comunica frumos și efficient. Nu sunt un om pretențios, sunt un om consecvent din fire. Mă atașez repede de oameni și cu greu renunț, chiar și la o colaborare. Libris este o editură în continuă dezvoltare, poate punctul forte este chiar acesta: creativitatea.
E.I. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
P.P. Personal, cred că lipsește promovarea. Observ că toate cărțile apărute în alte țări devin bestseller de cum intră pe piață. Ei 
bine, la noi nu este posibil așa ceva. Lipsește o verigă din lanțul acesta, promovarea. Poate încurajarea cititorilor să citească cartea sau poate încurajarea către lectura autohtonă. Nu știu cum ar fi mai bine și mai frumos.
E.I. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
P.P. Recunosc că este foarte complicată întrebarea. Am să răspund numai pentru mine fără să generalizez: provocarea pentru mine ar însemna să călătoresc și să scriu ceva asemănător scrierilor lui Calistrat Bogza. Îl citesc cu-atâta bucurie și îmi imaginez mereu ipostaza călătorului care-și nota continuu ideile pentru a nu le pierde. Asta numesc eu provocare. Să ai posibilitatea să fotografiezi și să păstrezi imaginea vie pe retină până când reușești să o pui pe hârtie. E vorba de mult suflet.
E.I. Se poate trăi din scris în România? E acesta un obiectiv la care aspiri?
P.P. Sunt sceptică, nu cred că se poate trăi din scris, iarăși mă refer la mine, și am tot respectul pentru cei care au reușit. Eu nu aș renunța la profesia mea, mi-aș pierde sursa de energie. Apoi ce folos să mai scriu!
E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
P.P. Activitatea mea literară poate fi urmărită pe pagina: Petruța Petre – pagină de autor
Cărțile pot fi comandate pe situl editurii Libris și pe multe alte situri în mediul online:
E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii Booknation.ro?
P.P. Dragii mei, atunci când facem ceva cu inima nu avem cum să greșim. Tot ceea ce facem, să facem cu bucurie și din tot sufletul. Citiți și iubiți, creați frumos în jurul vostru și răspândiți bunătate! Acestea sunt adevăratele repere ale omenirii. Vă mulțumesc și vă doresc sănătate și încredere într-un viitor bun!
