B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Nici nu știu de unde ar trebui să încep. Pe scurt, aș putea spune că sunt doar un adolescent care a rămas cu o boală din liceu. Simptomele ar fi că nu pot să stau fără să nu scriu din când în când. Mai mult, cred că am început să scriu povești încă din copilărie de când eram fascinat de cărțile de fantasy și îmi doream și eu să am puterea să creez și eu asemenea lumi imaginare. Dar, pentru a mă prezenta cum se cuvine, sunt Radu, din București, am 28 de ani și am absolvit Facultatea de Drept a Universității din București. Am debutat literar în noiembrie 2017 cu romanul „Mărturiile unui lepros„, iar acum încerc din nou să mă strecor pe raftul cu cărțile preferate ale oricui îmi acordă încrederea de a cumpără noul meu roman.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
Cred că și eu caut răspunsul la întrebarea asta, alături de voi. Când sunt întrebat în ce gen aș clasa noul meu roman, nu am idee să răspund. Cred că este câte puțin din toate. Are puțină dramă, puțin mister, puțin suspans, puțină controversă și un fir narativ care le ține pe toate unite în aceeași copertă. Am încercat, pe cât se poate, să scriu un roman a cărui poveste să nu te lase să te dezlipești de el. Desigur, ideea principală se află încă acolo, bine flancată de o poveste bună. Cred că până la urmă, toți vrem asta de la un roman.
B.N.: Obișnuiești să scrii în fiecare zi sau ai zile în care îți acorzi timp și pentru alte activități?
Înainte să mă apuc să scriu ceva nou, îmi fac un fel de schiță a poveștii. Îmi descriu personajele și firul narativ, iar mai apoi încep să scriu totul, capitol cu capitol. Imediat cum am început să scriu, încă de la primul capitol, scriu aproape în fiecare zi până când termin totul. Aș putea spune că îmi fac un obicei să scriu măcar o pagină în fiecare seară. Simt că dacă nu aș face lucrul ăsta cu disciplină, nu aș termina niciodată un roman întreg. Deci da, aș putea spune că fac lucrul ăsta cu strictețe imediat de cum încep.
B.N.: Mulți autori prefera acum să își lanseze cărțile și în format electronic. Ce părere ai despre Kindle și e-books?
Oricât de mult ne place să îndoim colțul foilor pentru a ne reaminti la ce capitol am rămas ori mirosul ăla de foaie proaspăt tipărită, nu are rost să ne ascundem că acesta este viitorul cărților. Pragmatic, e o economie de spațiu și o comoditate reală de a avea chiar și o mie de volume în ghiozdanul tău, chiar dacă dau bine pe rafturile de acasă. M-am gândit la asta atunci când am pornit la drum cu publicarea acestui roman. Cred că împac pe toată lumea, „Circul negru” se găsește atât în variantă e-book, dar și în variantă tipărită. Pentru toți cei ce preferă varianta tipărită, eu numărându-mă printre ei, avem liber la îndoit de pagini acum. Pentru cei ce preferă varianta e-book, cred că aceasta se găsește deja pe o multitudine de platforme.
B.N.: Atunci când te documentezi pentru carte, o faci individual sau apelezi și la alte persoane care să te ajute și să îți împărtășească informații?
O fac individual. Nu cred că am cerut vreodată ajutorul cuiva în acest sens. Asta nu pentru că nu aș fi avut la cine să apelez, dar atunci când încep să scriu devin secretos cu privire la ceea ce lucrez. Cred că e doar o superstiție de-a mea de a nu spune nimănui până când nu e totul gata. Prefer să nu fiu întrebat sau chestionat cu privire la ce scriu. Simt că pun o presiune pe mine, iar scrisul este singura activitate din viața mea pe care prefer să o fac fără presiune.
B.N.: Ce autor este predominant în biblioteca ta?
Nu știu dacă este cineva predominant clar printre scriitorii mei favoriți. Cred că am doar perioade definite de câte un scriitor în parte. În liceu am devorat romanele Agathei Christie. Tot în acea perioadă am început cu Hemingway, Kafka, dar și cu Dostoievski. În ultima perioadă am făcut o obsesie pentru scriitori ca Irvine Welsh, Kurt Vonnegut, William Faulkner sau Chuck Palahniuk. Dar, pentru a răspunde concis la întrebare, preponderent, cele doua nume care se găsesc în biblioteca mea sunt Chuck Palahniuk si Nietzsche.
B.N.: Ce anume te împlinește ca autor?
În primul rând, terminarea unui roman nou. Indiferent dacă decid să încerc să îl public sau nu, scoaterea poveștii respective din sistem îmi dă un sentiment ciudat de eliberare. În al doilea rând, pentru că nu are rost să fiu ipocrit, sunt complimentele sincere pe care le primesc atunci când cineva mă citește. Dacă aceste complimente vin de la cineva pe care nu îl cunosc deloc, iar interesul lui nu e acela de a-mi da doar încredere, așa cum fac prietenii și familia, cu atât mai bine. Orice fel de susținere sinceră este mai mult decât binevenită pentru un scriitor la început de drum, indiferent în ce stadiu se află acesta. Parcă emoția e mereu mai mare când cineva pe care nu îl cunoști rupe din timpul său pentru a-ți spune cum l-a atins ceea ce ai scris. Nu cred că există compliment mai mare. De fapt, așa am terminat si „Circul negru”. Terminasem jumătate din el și nu mai avansasem de aproape câteva luni cu nici măcar o pagină. Chiar am crezut că mi-am pierdut interesul față de poveste și că nu mai are rost să o mai continui. Apoi, am primit un mesaj de la o fostă colegă de facultate ce mi-a spus ca o prietenă de-ale ei îi arătase un text scris de mine cu care câștigasem un concurs, un text ce se pare că a ajuns atins o coardă sensibilă. Pe lângă un compliment sincer venit din partea cuiva pe care nu l-am văzut vreodată, a fost și imboldul de a-mi termina romanul.
B.N.: Ce părere ai despre veșnica dilemă: cartea sau filmul?
Singura mea părere e că această dilemă nu ar trebui să existe. Sunt două arte diferite, cu două modalități diferite de exprimare. Regizorul are un arsenal, scriitorul un altul. Mijloace diferite de a spune o poveste, ce nu ar trebui amestecate. Cu toate acestea, problema se pune mai mereu dacă filmul realizat după carte te mulțumește pe tine ca și cititor în prealabil. E normal că dacă ai citit cartea, iar mai apoi apare filmul, acesta din urmă să te dezamăgească într-o oarecare proporție, iar asta doar pentru că vizionezi interpretarea poveștii de către altă persoană. Cred că dacă fiecare dintre noi ar face un film după cartea favorită, exact așa cum o percepem pentru noi, îi vom dezamăgi pe ceilalți. Suntem diferiți, percepem diferit și doar povestim diferit mai departe la rândul nostru.
B.N.: Dedici cuiva cartea ta?
Având în vedere că sunt un scriitor tânăr, la început de drum, aș vrea să dedic noul meu roman tuturor celor ce îmi acordă încrederea de a mă citi. Am scris asta pentru mine, dar și pentru voi. Sper să nu vă dezamăgesc și să vă bucurați de o poveste la care am lucrat aproape un an.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Încă e valabilă placa veche cu: „Din școală și din educație se rezolvă asta”. Cititul este ca orice alt obicei, se clădește și ar trebui să îți intre în organism de la o vârstă fragedă. Asta se poate doar prin forța exemplului natural venit din familie. Dacă există cărți în casa în care crești și ești obișnuit să vezi oameni care citesc în jurul tău de mic, atunci vei citi și tu. Desigur, ar mai fi un element care nu ajută la aceste statistici. E vorba de ce se predă la șscoală. E posibil ca aceasta să fie doar o remarcă strict subiectivă și legată de propria-mi persoană, dar tot cred că reprezintă un mic adevăr. Contactul cu activitatea de a citi ar trebui inoculată prin cărți adecvate vârstei fragede pe care o ai atunci când înveți să citești. Poate că este doar maturizarea mea târzie, dar unele lucrări predate în școală mi-au fost clare abia dupa 20 de ani. Majoritatea trebuie încadrate într-un context istoric pentru că nu ne sunt contemporane, iar pentru o minte fragedă cred că este mai greu de înțeles asta și poate duce la concluzia nefastă că: „Cititul e inutil!”
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Sunt de găsit pe Instagram și Facebook, doar la o simplă căutare a numelui meu. Desigur, cartea se găsește de comandat pe mai multe platforme, atat în varianta tiparită, dar și în varianta e-book, la doar o simpla căutare pe Google după „Circul negru Radu Tihon” sau „Circul negru Radu Tihon e-book”. Cred că de la 1 noiembrie voi fi găsit și fizic, în mai multe librării din țară, dar când voi avea mai multe informații legate de asta o să postez pe paginile mele menționate mai sus.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Sper să ajung și eu cumva pe raftul cu romanele preferate și vă mulțumesc că îmi dați o șansă dacă ajungeți să mă citiți. Oricum ar fi, urmăriți Booknation.ro pentru doza recomandă de medic pentru o bibliotecă sănătoasă 🙂
