Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Acest interviu este despre puterea „ocaziei” și mă bucur că mi se întâmplă. Pentru cei care încă nu m-au cunoscut, le spun că mă numesc Andreea Ionescu, am 38 de ani, m-am născut în Craiova, sunt mamă, scriitoare, om de comunicare, creatoare de suveniruri, fost jurnalist, sunt prietenă, soră, alungător de monștri, bucătăreasă, ștergător de lacrimi, super eroina cuiva în fiecare zi și nu mă tem de asta. Pentru cei care deja mă știu sunt „fata alandala” , fata cu povestea de seară, cea mai mare iubitoare de albastru cerneală. Sunt dependentă de scris, de legătura cu oamenii, sunt dependentă de faptele mele bune, sunt o Fecioară destul de sensibilă și complicată, norocul meu este că mă salvează sufletul și harul pentru care mulțumesc zi de zi.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
Brândușa Numărul Șase este cartea mea de debut. Este un roman în care m-am zidit, care m-a costat cea mai frumoasă perioadă a vieții. Este o carte autobiografică în care am așezat pe fotoliu frumosul din urât, ca să-i dau un sens. Cred că am reușit să pun în pagini tot ceea ce noi, oamenii, simțim la fel,dar nu avem curaj să spunem cu voce tare. Brândușa Numărul Șase este despre traume din copilărie, despre neajunsurile dinainte de revoluție, despre dorul de mamă, este un manifest anti violență, este sufletul meu care a vrut să dea ochii cu lumea. Este o carte despre iertare, despre bunici, despre sărbătorile neîntinate, despre datini și gândul de acasă. Este despre fiecare copil care nu ar trebui să simtă frică în propria viața, este despre tata, despre moartea care nu anunță, despre alcool, teatru și despre soarele care apare într-o zi pe strada noastră. Am scris cu multe sacrificii emoționale acest volum, am plâns, am râs și am considerat că oamenii merită mângâiați prin povești și merită să știe că nu sunt singuri. Este o carte care mi-a schimbat viața prin premiul primit și care, la rândul ei, schimbă viețile și gândirea celor din jur.

B.N.: Ai un model în viața reală care ți-a inspirat un personaj de carte?
Personajele din cartea mea sunt din viața reală, din trecutul meu foarte adevărat. Bunicii mei, tatăl meu, unchiul meu, toți au roluri principale în roman și le-au câștigat pentru că datorită lor, cu rele și cu bune, sunt cea pe care o vedeți azi. Ei m-au inspirat, m-au sădit ca pe o sămânță de primăvară și am simțit nevoia să le spun tuturor asta. Mi-au oferit lecții de viață, iar eu le-am dat la schimb nemurirea dintr-o carte, pentru că atunci când un scriitor se îndrăgostește de tine, poți fi sigur că n-ai să mori vreodată. Singurul personaj din carte rămas la propriu în viață este mama mea. De la ea îmi iau lumină și vorba blândă că să merg mai departe.

B.N.: Cât de mult te documentezi pentru cartea la care urmează să lucrezi?
Am să fiu onestă: sunt o persoană analitică și atentă la detalii până când reușesc să scot omul din minți. În general, mai ales la job, mă documentez, mă pregătesc, citesc, solicit păreri de la oameni mai experimentați ca mine, pentru ca opinia pe care o generez să fie obiectivă, de folos, corectă. Pentru Brândușa Numărul Șase nu m-am putut documenta. Nu am avut ce să caut, am făcut apel doar la memoria mea și la obiecte din jur care îmi evocau ceva din copilărie. Nu am ținut niciodată un jurnal, tot ceea ce am scris în 195 de pagini este pură aducere aminte, nostalgie, cu o precizie care m-a bulversat și pe mine. Probabil stilul meu de capta fiecare moment, de a fi atentă la fiecare mărunțiș m-a ajutat să pot descrie trăiri și sentimente pe care le-am avut și la 3 ani. Am 38 de ani și îmi amintesc cine stătea în prima bancă în clasa a cincea ori felul unic în care bunica piaptăna franjurile. Mă salvează puterea de căuta ceva mereu în interiorul meu și faptul că nu mă tem să aduc la suprafață ce simt. Cred că asta mă definește, naturalețea.

B.N.: Regreți vreo decizie luată în ceea ce privește viața de autor?
Nu. Nu regret nimic. Cred ca volumul meu de debut a apărut când am fost eu pregătită și universul a știut asta. De-a lungul timpului am avut propuneri de a scoate cartea cu ajutor, cu împins de la spate, cu promisiuni de la oameni deja publicați și nu am vrut. Nu am vrut nici măcar să o termin. Când am dat întâmplător peste anunțul privind concursul de manuscrise de la Editura Universitară, am simțit pe loc că trebuie să fac acest pas spre mine mai întâi, apoi spre nașterea mea ca scriitoare. Am pus punct și am livrat manuscrisul în ultima zi a competiției și asta a schimbat totul. Am fost primită și premiată de o familie editorială, de oameni calzi și profesioniști, de o editură care a ales să investească în mine, pentru că a crezut în povestea mea când eu încă mă căutam pe jos. Dacă ați ști cât contează ca cineva să te observe în mulțime și să te aleagă tocmai pe tine! Așadar, nu regret că am așteptat o viață că să fie exact cum am visat…

B.N.: Numește un autor celebru cu care ai vrea să colaborezi – poate ca și coautor.
Cam dificil să aleg un singur nume, așa că o să-mi permit o aroganță și-am să spun trei. Din România mi-ar plăcea să colaborez cu Ioana Chicet Macoveiciuc, are o sinceritate în scris și o expresivitate, încât,atunci când o citesc o simt cu fiecare celulă, o cred și o filtrez natural. Mi-ar plăcea să colaborez cu Barack Obama care este idolul meu și autorul volumului autobiografic Pământul Făgăduinței. Mă raportez la înțelepciunea lui, la felul lui transparent de a fi, la apropierea atât de firească de oameni și la mărturisirile sale care te fac să vrei să fii un om de caracter, nu doar de cuvânt.
Și da, mi-ar mai plăcea să am ocazia să-l cunosc pe Fredrik Backman, pe care îl sorb cu fiecare propoziție. „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” este cartea care mi-a ajuns pe noptieră într-un moment delicat al vieții mele și mi-a fost un prieten tăcut care m-a traversat de mână. Nu ai cum să uiți asta.

B.N.: Cât de greu este pentru un autor să aleagă numele personajelor sale?
Well, pentru mine nu a fost greu,pentru că atunci când ai personaje de lângă tine, le iei ca atare, cu nume și prenume, cu calități și defecte, cu apucături și bucurii, le iei așa cum sunt și le pui să trăiască în amintirea cititorilor. Îmi pare rău doar pentru faptul că cei despre care am scris nu mai sunt printre noi și că nu am apucat să le spun nici măcar 2% din ce am scris in carte. Dacă aș scrie o carte cu întâmplări imaginare, cred că m-aș duce spre numele cu rezonanță franceză, mi se par melodioase și ofertante, iar de Paris mă leagă un sentiment aparte, sper să revin curând, toamna, în capitala iubirii și a artei.

B.N.: Cum faci față criticilor primite?
Ați spus corect. Le primesc cu fața, nu cu spatele. Țin cont de tot ce mi se spune și aleg ce cred că e bine pentru mine. Nu primesc des critici, eu sunt destul de critică cu mine, îmi cer mult, îmi cer să pot, pentru că atunci când alegi comunicarea ești responsabil de zâmbetul fiecăruia și de felul în care îl determini să ia o decizie. Cred că niciodată nu este doar despre mine. Chiar dacă sunt conștientă de talentul meu, sunt o persoană modestă care crede că poate îmbunătăți și repara multe lucruri la ea. Învăț să mă obișnuiesc cu gândul că nu pot mulțumi pe toată lumea, e în regulă așa, suntem diferiți și în loc să ne deranjeze asta, mai bine ne-am completa. Mi s-a spus acum câțiva ani că par depresivă, că sunt prea sensibilă, că folosesc dulcegării, însă, astfel de opinii, cred eu,vin de la oameni care nu sunt pregătiți să stea la masă cu propriul suflet. Îi accept și pe aceștia și mă asigur că fac ceva bun și pentru ei în momentul în care scriu. Specialiștii numesc asta la mine, inteligență emoțională.

B.N.: Ești activ pe social media și pe grupurile de cărți de pe Facebook?
Sunt activă peste tot, mai puțin în cele opt ore de somn pe noapte. Comunic, răspund mesajelor, scriu a doua carte, social media este o cale de a ajunge la cei de departe și la cei care caută hrană, inclusiv spirituală. Pe grupurile de cărți sunt prezentă, urmăresc, comand cărți la rândul meu, pentru mine și pentru copii. Ceea ce nu fac este să înlocuiesc oamenii din viața mea cu platforma virtuală. Facebook și orice alt grup sau aplicație sunt instrumente cu care mă strecor mai aproape și le folosesc cât să-mi livrez mesajele, conștientă fiind că eu iubesc îmbrățișările și interacțiunea personală cu semenii mei. Trăiesc din „deranjul” acesta și nu mi-e rușine. Îi indemn însă pe toți să folosească internetul cu măsură și să nu uite să fie acolo, prezenți cu adevărat în viețile lor. Vin momente în care vrem să dăm timpul înapoi și nu se poate.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Mă gândesc mereu la asta, scriitorii au o misiune mare în acest moment. Statisticile Eurostat arătau că 93,5% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an, ceea ce este dureros, mai ales pentru educația pe care trebuie să o dăm generației următoare. Este clar, lectură cu forța nu se poate. Putem să-i facem pe oameni să citească apelând la emoții și la puterea exemplului. Învăț din experiența mea că ceilalți îmi cumpără cartea pentru că se regăsesc în ceva din ea. Pentru că le aduce aminte de partea lor bună, de needitat. Copiii, din ce am observat sunt atrași de cărți raportate la realitatea lor de acum și de scrieri care susțin dezvoltarea lor emoțională. Nouă ne-au lipsit toate acestea, pe noi nu ne-a învățat nimeni să fim puternici, pentru că toată viața am devenit puternici, încasând lovituri în maraton. Fiecare autor poate să ajungă mai aproape dacă se dăruiește necondiționat. Eu asta fac.

Mă pun pe tavă și oamenii vin spre mine. Ies, desigur, cărți pe bandă rulantă, scrise la repezeală, cu titluri uimitoare și conținut precar. Consumatorii de carte simt asta imediat. Și mai cred că oamenii trebuie încurajați să-și ofere mai mult timp pentru ei, asta este una dintre cauzele pentru care nu apucă să mai deschidă o carte, nu au timp. Școala are un rol important, dacă dezbaterile pe Lectură sunt libere, biblioteca, dacă este deschisă spre categoriile private cumva de șansa de a intra în contact cu cărțile. Eu și cu tine putem face ceva chiar acum, fiecare, de acasă poate schimba ceva dacă asta seară în loc să ținem telefonul în mână, citim o poveste. Avem nevoie de voință și puțină afecțiune, iar cărțile sunt ca un transplant.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Pe Facebook, cei care doresc să fim în contact, sunt Andreea Ionescu, inevitabil, am o poză de profil cu cartea în brațe și postez zilnic despre tot ce mă inspiră. Mai sunt de gasit și pe pagina mea dedicată decorațiunilor pe care le fac spre a fi dăruite, Bucurii Andreice. Brândușa Numărul Șase, cartea mea de debut, poate fi comandată pe site ul Editurii Universitare, pe Emag, pe Cărturești, pe site ul Librăriei Delfin, Okazii.ro, pe Libris dar și în librăriile fizice din marile orașe din țară. Dacă vreți să faceți cuiva un cadou de suflet, cred că acest roman va face dreptate ideii voastre. De asemenea, dacă ați parcurs deja cartea sau pur și simplu simțiți nevoia să îmi scrieți, primesc mesaje pe adresa de e-mail brândușa.numarul.sase@gmail.com
Sunt fericită că trăiesc acum acest moment și că am creat ceva ce timpul nu-mi poate fura.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Vă mulțumesc că faceți ca totul să conteze, vă mulțumesc că citiți cu poftă, că cinstiți munca noastră, a celor care scriu cărți când toată lumea doarme, noaptea,târziu. Vă sunt recunoscătoare că vă faceți timp să ne cunoașteți și că suntem împreună în vremuri în care ne separă foarte multe. Mă bucur că am putut să răspund întrebărilor acestea și că visul meu continuă, mai ales datorită celor care au crezut într-o fată simplă și cartea ei. Vă doresc să aveți curajul, să prețuiți fiecare clipă lângă cei dragi vouă, să fiți empatici și vă doresc să nu vă fie teamă să împărțiți, să fiți autentici și să zâmbiți în fiecare zi, cu asta rămânem: cu ce iubim și cu cât dăruim. Cred în puterea cuvântului și mai cred că acolo unde lași ceva de la tine, pune și Dumnezeu ceva.

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022