Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Titlul cărții: Jocul Regelui reprezintă primul volum dintr-o trilogie ce mai conține Ultimul Pion și Întoarcerea Reginei, cel de-al doilea volum – Ultimul Pion – aflându-se în curs de finalizare pentru a fi publicat spre sfârșitul acestui an.

B.N. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre voi?
DCE: Eu sunt inginer de profesie și boem ca simțire. Îmi place să stau în mijlocul celor dragi, să călătoresc și să cunosc oameni noi, să caut și să înțeleg nemărginirea din om sau cum mai spun uneori infinitatea umană. Iar da, la fel ca și oamenii care se împiedică de pietre și nu de munți, așa și eu uneori…

CRG: Eu doresc tot timpul să învăț ceva nou, caut să mă dezvolt și să mă regăsesc spiritual. Îmi plac provocările intelectuale. Am destul de multe preocupări, de la training și coaching până la scris și pictat. La bază sunt absolvent de relații publice și comunicare și de mulți ani lucrez în televiziune.

DCE: Suntem prieteni de o bună bucată de vreme și am desfășurat proiecte frumoase împreună. Avem multe în comun și ne completăm reciproc.

CRG: După cum stă scris și pe coperta cărții… Prietenia noastră a scris această carte!

DCE: Nu o puteam scrie decât împreună! Da, așa este! Ne completăm și ne susținem reciproc. Altfel ar fi fost dificil să scriem împreună.

B.N. Ce ne puteți spune despre cartea pe care ați scris-o?
CRG: Experiența a fost una interesantă. Cartea ne-a pus mintea și voința la încercare, motiv pentru care am hotărât să ducem acest proiect în etapele următoare. Am văzut cât de greu este să închegi o carte, dar vă spunem că a meritat. Jocul Regelui este o lucrare șocantă pe care ne-o asumăm. Există o discrepanță voită între problemele pe care le abordăm și compoziția accesibilă, structurată vizual, după modelul unui scenariu de film. Cartea pare mică, ca dimensiune fizică, doar încape în buzunarul interior al oricărui sacou…

DCE: Firele sinuoase ale povestirii străbat în ritm alert un cocktail de teme ambițioase. Acțiunea se petrece pe mai multe planuri, într-un viitor posibil devenit prezent și în trecut, după o criză din care umanitatea nu mai poate scăpa. Trecutul este marcat de ambițiile personajelor care trăiesc într-o societate de consum unde averea materială primează, iar viitorul (prezentul) este supus confruntării iminente dintre bine și rău. Cartea noastră abordează idei sau experiențe legate de destin, șansă, identitate, religie, dragoste, creație și prietenie.

CRG: Nadtin și Udarc, doi mercenari plecați în misiunea de a recupera un colet misterios, ajung într-un orășel minier dominat de forțe stranii – oameni cârtiță, cei veniți din văzduh, soldați, iele sau demoni. Karun și Oris sunt doi asceți, provenind dintr-o familie străveche, care participă la războiul declanșat în mica comunitate minieră și la ferma din apropiere de sosirea armatei lui Tatu, cea care a supus întreaga regiune unui regim de teroare. Resursele vieții de zi cu zi lipsesc sau sunt mult diminuate iar supraviețuitorii se izolează și reînvie obiceiuri arhaice, farmece și descântece sau jocul călușului, pentru a reface echilibrul fragil ce le guvernează lumea.

DCE: Întreaga poveste se oglindește în simbolurile ascunse în jocul de șah – o altă pasiune comună – unde regele este cea mai slabă piesă și, în același timp, cea mai importantă. Relația în continuă schimbare dintre om și divinitate relevă și un alt motiv pentru care Dumnezeu a creat lumea. El poate fi descoperit citind cartea.

CRG: Ne-am documentat îndelung și am căutat să spunem o poveste interesantă, împletind experiențele noastre individuale sau comune cu teme de interes pentru om și umanitate. Dacă am reușit, asta doar cititorul poate să spună.

DCE: Jocul Regelui reprezintă pentru noi împlinirea unei dorințe apărute cu 20 de ani înainte de publicarea acestei cărți…

CRG: …și satisfacția efortului dus la capăt!

B.N. Care a fost momentul în care ați știut că trebuie să scrieți o carte?
DCE: Nu a fost un moment, ci un șir de evenimente, marcate de întâlnirea extraordinară cu prietenul meu de suflet, Cristian Radu Georgescu, chiar dacă pot afirma că mi-am dorit să scriu dintotdeauna, de când mă știu.

CRG: Am discutat îndelung despre carte înainte de a ne apuca de scris. La început a fost doar o idee, pe urmă a devenit un proiect serios iar în cele din urmă ne-am apucat de treabă, demonstrându-ne reciproc că putem face asta ca o echipă. Și eu mi-am dorit să scriu, încă din liceu, pe vreme când am conceput și publicat primele mele versuri. Poezia reprezintă o altă pasiune comună cu Dan Constantin Enescu, un om deosebit și cu suflet mare.

B.N. Vă imaginați viața fără pasiunea de a scrie?
DCE: A scrie face parte din mine și reprezintă o mare eliberare, fie că scriu versuri albe sau cu rimă, catrene, proză sau proiecte.

CRG: Îmi place să scriu, la fel de mult cum îmi place să citesc. Consider că scrisul mă definește și mă ajută să găsesc soluții mai ușor sau să trec peste problemele pe care nu le pot rezolva. Nu îmi imaginez viața fără pasiunea scrisului pentru că eu când nu scriu proză, lucrez la cursurile pe care le susțin în calitate de trainer sau coach. De fapt amândoi cam facem asta pentru că și Dan are aceste specializări.

B.N. Care este cartea voastră preferată din copilărie?
CRG: Camera copilăriei mele era plină de cărți, fiind în fapt biblioteca apartamentului în care locuia familia mea. Am citit în aceea perioadă destul de mult. De exemplu cărțile lui Karl May – seria “Winnetou”, “Old Surehand”, “Comoara din Lacul de Argint”, ciclul lui Constantin Chiriță – “Cireșarii” sau volumele lui Ponson du Terrail – “Rocambole”. Romanul care mi-a rămas însă cel mai drag de atunci este “Singur pe lume” de Hector Malot pentru că m-a făcut să trăiesc o emoție puternică citind aventurile lui Remy, un tânăr artist orfan.

DCE: Cartea copilăriei mele este “Căpitan la cincisprezece ani” de Jules Verne. Ea m-a făcut să iubesc provocările pentru că tratează experiențele de viață ale unui puști, Dick Sand, forțat să se maturizeze și să preia conducerea unui vas într-o epocă periculoasă. Pe atunci citeam mai ales cărți de aventură, polițiste sau de science-fiction și de multe ori o făceam pe ascuns, până noaptea târziu, depășind ora de culcare sau ignorând programul de învățat impus de profesori și de părinți.

B.N. Care este cea mai dificilă parte a procesului vostru creativ?
DCE: Atunci când scriu singur întregul proces este unul dificil, pentru că nu mă menajez în nici un fel. Adesea nu mănânc sau nu dorm și fumez mult. Mă concentrez asupra gândurilor și ideilor care vin cu repeziciune. Toate adunate trebuie transpuse imediat pe hârtie sau pe orice alt ceva, stocate în telefon, calculator, laptop pentru a le putea folosi eficient mai târziu. Când lucrez singur începutul este cel care mă pune cel mai tare la încercare. În schimb când scriem împreună lucrurile stau diferit. Ne bazăm unul pe altul și ne sfătuim. Avem des și dezbateri, unele chiar foarte aprinse, dar în final toate se încheie cu bine pentru că ne cunoaștem și știm cum să ajungem la un numitor comun.

CRG: Sunt și situații în care unul dintre noi cedează și asta pentru că ne-am deprins să fim deschiși la argumente. Prietenii sau cititorii ne întreabă cum reușim să scriem împreună… Experiența comună în gestionarea unor proiecte este cea care ne-a învățat să colaborăm și bineînțeles și prietenia are importanța ei. Facem un plan de lucru și ne împărțim temele de cercetare, de documentare. Aici fiecare se descurcă în felul și în ritmul său. Între timp discutăm la telefon sau ne plimbăm printr-un parc și stăm de vorbă, povestind despre progresele pe care le înregistrăm sau de dificultățile pe care le întâlnim. La finalul documentării ne prezentăm reciproc concluziile și le supunem unui test. Verificăm dacă cele scrise sunt relevante, amuzante sau șocante. Uneori ne ajută și cei apropiați sau diverse cunoștințe.

DCE: Pe urmă intrăm fiecare în pielea unui personaj dinainte ales și vedem ce se întâmplă cu el. Lăsăm frâu liber imaginației și ne apucăm de scris, individual. Ulterior confruntăm ceea ce a ieșit și ne întoarcem la plan pentru ajustări de finețe. Rar, când apare câte un blocaj, facem schimb de personaje… Când toate piesele acestui puzzle sunt gata trecem la asamblarea lui. Scrisul în comun reprezintă o aventură palpitantă, personajele și acțiunea prind viață, o viață proprie pe care nici unul dintre noi nu o controlează, cel puțin nu în totalitate. În mare cam așa am conlucrat în prima etapă a cărții.

CRG: În a doua etapă facem verificările privind logică, structura și de ortografia. Partea asta e mai tehnică, dar ne permite să dăm cursivitate întregului conținut. În ultima etapă, prin lectură alternativă, față în față sau la telefon, periem întregul conținut, de câte ori considerăm că este nevoie, cu ochi de critic. Dan e mai vulcanic din fire, mai emoțional și taie tot ce nu îi mai place. Eu în schimb sunt mai calculat. Tai și pun deoparte. Ni s-a întâmplat uneori să realizăm că varianta mai veche a textului a fost una mai bună. Pe de altă parte, când scriu singur urmăresc firul roșu al povestirii pe care o am de spus. Iubesc inspirația și mă bazez pe ea, dar fac asta mai mult la întocmirea planului de lucru și în procesul de cercetare, decât atunci când așez ideile în cuvinte. Cert este că ne face plăcere să lucrăm împreună și nu ne plictisim!

B.N. Ce vă place să faceți atunci când nu scrieți?
DCE: Când nu scriu sunt un împătimit al sportului și un pasionat de călătorii. Îmi place și să mă întâlnesc cu oamenii dragi, să joc tenis, biliard, șah sau trivia. De fapt îmi place orice sport și pot să îl practic sau să vorbesc avizat despre el. Mă simt în elementul meu printre oameni, fie ei și necunoscuți. Iubesc socializarea! Ai mereu câte ceva bun de învățat de la alții. Dacă nu pot face toate astea prefer să citesc o carte interesantă sau să urmăresc un film bun, dar în general fug de singurătate atunci când nu scriu. Mă indispune!

CRG: Mie mi se întâmplă foarte rar să nu scriu ceva, chiar dacă nu e vorba de cărți. Îmi împart viața cât de precis pot între familie și profesie. Pe lângă implicarea în proiectele televiziunii publice susțin diverse programe de formare profesională în domeniile în care m-am specializat de la comunicare și vânzări până la dezvoltare personală și consiliere profesională. În timpul rămas, atunci când nu scriu, iubesc să citesc sau să pictez.

B.N. Ce cred familiile voastre despre carte?
DCE: Ai mei și mă refer aici la mama, bunica, sora și fiul meu Antim sunt mândri de mine și mulțumiți de faptul că am ales această cale care mă împlinește și mă face să mă simt mai bun. Ei toți sunt alături de mine și mă susțin. Contează mult pentru mine și le sunt recunoscător.

CRG: Amândoi avem sprijinul și înțelegerea celor dragi. Soția mea Grațiela a făcut un gest deosebit ajutându-ne cu traducerea cărții și este omul iubit cu care mă consult în majoritatea proiectelor. Scumpa mea mamă a făcut un efort considerabil să fie prezentă și la lansarea cărții, iar fiul meu cel mare Radu se numără printre cei mai pertinenți cititori cu care comentez ceea ce scriu, dar și ceea ce citim. Ceilalți doi copii, fiica mea Maya și fiul meu Mihai sunt încă prea mici pentru a fi citit cartea, dar și ei sunt mândri că au un tată scriitor. Pot să spun chiar că am susținerea familiei mele extinse, de la frați la socri și le mulțumesc.

B.N. Care a fost unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri pe care le-ați învățat în procesul de publicare al unei cărți?
DCE: Calvarul unui scriitor începe din momentul în care a terminat cartea. Trebuie să știe cum și să vrea să se promoveze, să se vândă. Nu există scuze să nu înveți să faci asta! Pentru a avea succes nu este suficientă o scriitură bună. Toți cei care vor să îmbrățișeze această carieră trebuie să înțeleagă și să cunoască piața de carte și tendințele ei. Nu e plăcut, dar e extrem de util. Cu un efort susținut poți obține ceea ce vrei și ca să vă răspund la întrebare… Surprinzător pentru mine este tocmai faptul că nimic nu este imposibil dacă ai ales să scrii, când faci asta cu dăruire, implicându-te total.

CRG: Un lucru surprinzător? Păi în domeniul acesta cam totul este așa! Nu poți anticipa nimic, mai ales dacă nu ai mai trecut prin așa ceva… Am hotărât împreună, de la bun început, să nu lăsăm lucrurile la voia întâmplării, de la cercetare, la scris și redactare, vânzări sau promovare și bine am făcut. Trebuie însă să recunosc, să recunoaștem, că în cele din urmă am avut șansa să dăm peste niște profesioniști și mă refer aici la cei din Libris care ne-au sprijinit să ducem demersul scriitoricesc până la capăt. Ne bazăm pe această colaborare și pentru viitor…

B.N. Cu ce editură ați publicat cartea și de ce ați ales-o?
CRG: Am publicat Jocul Regelui prima dată în limba engleză pe www.amazon.com în varianta și pe urmă în , cartea beneficiind de o traducere îngrijită realizată de soția mea, Grațiela Ioana Bianca Georgescu. Varianta originală, în limba română, a văzut lumina tiparului grație sprijinului unui alt prieten, Andrei Moscviciov, care ne-a susținut primul tiraj de autor, în ediție limitată, destinat promovării cărții în România, fiecare exemplar fiind numerotat distinct și semnat. Acestea ne-au permis să facem cartea cunoscută unor jurnaliști sau vectori de opinie care după ce au citit-o ne-au făcut onoarea să vorbească despre aceasta.

DCE: În cele din urmă am prezentat un astfel de exemplar și lui Virgil Oniță, managerul general Libris Editorial, care și-a arătat interesul de a publica cartea în limba română. Prin urmare am lansat Jocul Regelui în cadrul Târgului Internațional de Carte și Muzică Brașov, moment la care ne-au onorat cu intervențiile lor Dana Anghelescu – director Libris Editorial care a vorbit despre colaborarea noastră în calitate de editor, Mircea Neacșa – director TVR3 care a făcut o prezentare critică amănunțită a lucrării și Dan Rădulescu – actor al naționalului târgumureșean care a interpretat câteva pasaje reprezentative. Doresc să mai spun că prietenul meu, Octav Tibăr, a realizat coperta cărții și fotografiile evenimentului pe care vi le punem la dispoziție.

CRG: Colaborarea noastră cu Libris Editorial este una caldă, prietenoasă. Dana Anghelescu și Virgil Oniță ne-au fost alături de la început, lucru rar întâlnit față de autorii noi, care nu au un palmares anterior, consacrat. Sunt sigur că parteneriatul nostru rămâne unul de bun augur!

B.N. Care sunt scriitorii români care v-au marcat? Dar cei din literatura universală?
DCE: Pentru mine sunt importanți Liviu Rebreanu, Marin Preda, Duiliu Zamfirescu și bineînțeles Nenea Iancu – Ion Luca Caragiale, dar cu siguranță și mulți alții, iar dintre străini îi amintesc tot așa, doar pe câțiva, A. Vinogradov, James Clavell, Ernest Hemingway, Stephen King, Isaac Asimov, Franz Kafka sau Miguel De Cervantes.
CRG: Pe mine m-au impresionat marii clasici ai literaturii române – Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale, Coșbuc, cărțile lui Mircea Eliade, pe care l-am descoperit la sfârșitul liceului și începutul facultății, lucrările lui Ioan Petru Culianu pe care îl consider profund mistic și în special cartea de căpătâi a lui Mateiu Caragiale – “Craii de Curtea Veche”. Din literatura universală sunt mulți autori care îmi plac de la Dostoievski la Mark Twain sau Ernest Hemingway și Franz Kafka. I-am descoperit recent și pe Yuval Noah Harari cu “Sapiens” și “Homo Deus” sau pe John Hands cu “Cosmo Sapiens”, cărți erudite pe care le citesc atent și cu bucurie.

B.N. Aveți o carte pe care o recitiți ocazional deși o cunoașteți pe dinafară?
CRG: Eu cred că am răspuns deja la această întrebare… “Craii de Curtea Veche”, “Sapiens” și “Homo Deus”.

DCE: Cartea lui A. Vinogradov – “Defăimarea lui Paganini” ce vorbește despre viața ilustrului violonist este cea pe care o tot recitesc chiar dacă pot spune că o știu aproape pe dinafară.

B.N. Enumerați trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și precizați de ce!
DCE: Eu voi enumera cărțile despre care vorbesc cu plăcere: “Defăimarea lui Paganini”, “Cel mai iubit dintre pământeni” și “Bătrânul și Marea” pentru că prin intermediul lor poți înțelege viața în toate aspectele ei, de la ură la iubire, de la anonim la faimos, de la slab la puternic, dar mai ales pentru că te învață ce înseamnă să ai caracter.

CRG: “Scurta istorie a timpului” – Stephen W. Hawking, “Geografia geniului” – Eric Weiner și “Un om sfârșit” – Giovanni Papini. Motivele pentru care le recomand sunt comune – extinderea nivelului de cunoaștere și înțelegerea, mai cuprinzătoare, a lumii în care trăim.

B.N. Ce credeți că lipsește pieței de carte din România?
DCE: Nu știu exact, poate o promovare mai bine făcută, cititorii suficient informați sau poate mai mulți bani ca să poată lumea să cumpere cărți… Oamenii au cam uitat de cititul cărților sau o fac mai puțin ca altă dată. Mie îmi place să scriu pentru felul în care acest obicei mă face să mă simt.

CRG: Cu certitudine mai multă educație și o promovare mai aplicată a cărților. Mulți dintre semenii noștri sunt astăzi dependenți de tehnologie și de știri. Asta înseamnă că încă citesc, dar preferă accesul facil la informații, care de multe ori este filtrat în funcție de diverse interese. Pe scurt, mai multă educație conștientă. Asta lipsește…

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia voastră?
DCE: Cea mai mare provocare este să fie publicat și promovat, dar e bine să scrii fără să te intereseze o recompensă imediată, să o faci cu plăcere și din plăcere.

CRG: Să înțeleagă că a te promova și a te vinde pe tine și munca ta nu înseamnă să te înjosești. Aceste activități sunt la fel de importante ca și documentarea privind tema aleasă și ca scrisul în sine.

B.N. Se poate trăi din scris în România?
CRG: Da, se poate, dar e mai dificil decât în alte țări unde piața de carte este mai dezvoltată. Se mai poate și dacă faci și altceva în domeniu, de exemplu dacă concepi scenarii de filme, reclame sau dacă practici un jurnalism incisiv.

DCE: Doar puțini autori români reușesc să trăiască din scris, scrisul ca activitate a ajuns să însemne un lung șir de compromisuri. Dacă ești dispus să le faci există, totuși, o șansă…

B.N. Unde vă pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
DCE: Cărțile pot fi cumpărate ușor de pe site-ul www.libris.ro sau căutând cartea pe internet… Sunt destule librării care au pus-o în vânzare… Bineînțeles poate fi comandată și de pe www.amazon.com.

CRG: Activitatea noastră de profil poate fi urmărită și de pe pagina de facebook destinată promovării cărții Jocul Regelui, iar la sfârșitul cărții există o adresă de corespondență electronică care permite cititorilor să ia legătura cu noi. Căutăm să răspundem cât de repede putem întrebărilor lor.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
DCE: În toate cele câte le vedem și le auzim există un sâmbure de adevăr. Merită să îl căutăm! Îi invit pe toți cititorii Booknation.ro să iubească și să creadă în visele lor și bineînțeles să citească cartea noastră și continuările ei care vor apărea, sperăm noi, cât de curând.

CRG: Eu îi invit să caute să interacționeze cât de des cu autorii români și să citească cărți pentru că atunci când citești și înțelegi ceea ce faci ești mai greu de manipulat sau de păcălit. Până la urmă educația înseamnă putere și aduce cu sine siguranță și demnitate. Vă mulțumim pentru această ocazie și vă dorim și noi mult succes și cititori implicați!

DCE: Da, vă mulțumim! Mult succes!