Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

foto: www.iqads.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva detalii despre tine?
Sunt Bogdan Hrib, inginer constructor fără nicio zi de muncă, fotojurnalist în anii ‘90, editor de carte la Tritonic din 1993, autor debutant în mystery & thriller din 2006 cu romanul „Filiera grecească”, profesor la SNSPA în ultimii ani. Cam așa foarte… pe repede înainte.

B.N.: Ce ne poți spune despre cea mai recentă carte a ta?
B.H.: „Reziliență” este al șaselea roman din seria Stelian Munteanu, după „Filiera grecească” (nr. 1), „Blestemul manuscrisului” (nr. 2), „Somalia, mon amour” (nr. 3), „Ucideți generalul” (nr. 4), „Patimile doamnei ministru” (nr. 5) și lucrurile se petrec cam așa: Angajat să elucideze moartea fiicei unei important baron local, Stelian Munteanu este prins într-o complicată pânză de păianjen cu grave implicații geopolitice. Împreună cu experimentatul Tony Demetriade și tânăra Anabella Păduraru, poliția britanică și serviciile secrete românești investighează o serie de evenimente care par să ducă spre o criză fără precedent în Estul Europei. Personaje noi și vechi, răsturnări de situație, politică, corupție, iubiri și trădări, mistere aparent imposibil de rezolvat – toate se amestecă în doze potrivite într-un volum care te poartă din București la Newcastle, via South Shields și de la Londra la Iași, via Tomești. Cam asta-i, sper că am fost suficient de misterios.

B.N.: Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
B.H.: Greu de spus. Aș zice: Habar n-am. Am tot citit, am tot citit și deodată am vrut să scriu. Cred că Jules Verne m-a provocat, mai ales după „Insula misterioasă” și „Doi ani de vacanță”, dar primul meu manuscris care era doar o pastișă grosolană după Verne n-a văzut alți ochi decât ai mei. Am cochetat cu SF-ul prin anii ’80, la cenaclul Solaris… dar n-am prea avut succes. Apoi editorul Bogdan Hrib i-a comandat autorului Bogdan Hrib un roman polițist pentru nou înființata colecție Mystery & thriller de la Tritonic. Și așa a apărut „Filiera grecească”. Evident după multe multe cafele…

B.N.: Cât de importantă este documentarea când scrii o carte?
B.H.: Ohoo, cred că este… de fapt e greu de făcut o clasificare a importanței, aș zice mai curând că nu se poate prepara o mâncare fără toate ingredientele din rețetă. Fără idee nu avem nimic, apoi doar cu ideea și fără personaje avem doar un dulap gol… și aici intervine documentarea… Pentru mystery & thriller e și mai importantă pentru că imaginația nu e suficientă, ca în cazul volumelor fantasy; acțiunea se petrece în realitate, iar cititorii sunt bine documentați și ei… Nu pot fi păcăliți! Ca timp cheltuit, poate fi mai costisitoare decât scrierea propriu-zisă.

B.N.: Care a fost prima carte pe care ai citit-o?
B.H.: Păi nu prea știu. Cred că prima carte citită a fost una… de colorat! Când am mai crescut am ajuns la colecțiile „Povești nemuritoare” și „Biblioteca pentru toți copiii”, la „Basmele” lui Wilhelm Hauff (un volum uriaș plin de ilustrații simpatice) și apoi, mai târziu un pic, la Paul Feval și Alexandre Dumas, Jules Verne și Karl May. Mă întreb dacă numele acestor autori mai înseamnă ceva pentru generațiile de azi. Iar poveștile polițiste le-am descoperit prin colecțiile „Enigma” și „Aventura”… Ehee, autorii se numeau Christie, Chandler, Wallace, Japrisot, Cheney și mulți alții… (sper că nu e un răspuns prea lung )

B.N.: Cum descrii stilul tău de a scrie?
B.H.: Iar o întrebare complicată. Probabil că nu eu, ci criticii ar putea să-mi descrie stilul. Cam ce simt despre cum scriu? Păi cred că am un ritm destul de rapid al acțiunii, cu propoziții scurte (mi se reproșează că sunt prea scurte!), cu mult dialog, cu personaje isterice, care beau enorm de multă cafea, cu oameni care sper că par normal de nebuni sau invers… Na, că m-am încurcat în frază, dar cred că ați înțeles ce vreau să zic!
Sau întrebarea se referea la modul în care scriu? În general dimineața, pe un laptop, înconjurat de notițe și cărți. Nu ascult muzică și mă deranjează zgomotele neașteptate. Când am ocazia scriu la o masă de cafenea, în aeroporturi, în avion sau în tren. Am cafea întotdeauna, evident…

B.N.: Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
B.H.: Prima și cea mai pătimașă… pasiune e cititul. Un autor e în primul rând cititor profesionist. Sau cel puțin asta e convingerea mea. Călătoresc cât pot de mult (mă ajută și profesia de editor, dar și familia care mă însoțește de cele mai multe ori!), mă plimb mult pe străzi încercând să simt fiecare oraș în parte, stau de vorbă cu chelnerii de la cafenele, vânzătorii din magazine, șoferii de taxi (au cele mai tari povești) și pensionarii din parcuri. Și încă ceva, mângâi câinii plimbați de stăpâni. Și de aici se nasc povești minunate. Fac multe fotografii, de ceva vreme (din nefericire!) doar cu telefonul.

B.N.: Ai un obicei zilnic de a scrie?
B.H.: Îmi fac autocritica: Nu reușesc să scriu zilnic, deși îmi propun, iar pe agendă sunt trecute cifre cu numărul de semne – tot timpul în creștere cu măcar 300 de cuvinte – pe care nu le respect. Recuperez în week-end sau când am drumuri lungi cu trenul sau avionul.

B.N.: Poate fi considerată o meserie activitatea unui scriitor?
B.H.: Unde? În general sau la noi? Da, a fi scriitor e o profesie, în alte părți există și școli înalte pentru asta. La noi e mai greu. Nu poți avea a day-time job, cum zic occidentalii, de full-time writer (Astea sunt expresiile uzuale, fac și eu pe interesantul și le folosesc!) la noi. Sau poate, mai exact, există câțiva autori care reușesc, dar nu sunt prea mulți. Adevărul-adevărat e că nici pe dincolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă și sunt puțini cei care trăiesc doar din scris. Chiar dacă se câștigă mult mai bine, tot mai lucrezi la un scenariu de film, la un articol pentru media, o analiză, un pic de ghost-writer…

B.N.: Simți că te energizează sau că te epuizează scrisul?
B.H.: Și una, și cealaltă. Dar mai curând aș zice că în timp ce lucrezi ești plin de energie, mintea lucrează la maximum și când te oprești ești cumva în priză… După ceva vreme simți și oboseala, dar nu e epuizare, e o senzație plăcută că ai reușit să scoți din tine încă o bucată de poveste. Cum te pregătești pentru următoarea repriză? Simplu: o plimbare prin locuri noi sau locuri știute și plăcute, cu o persoană care ți-e dragă, o conversație inteligentă, eventual o masă bună, un film sau o carte. Desigur (banal, aș zice) și somn…

B.N.: La ce editură ai publicat și de ce ai ales-o?
B.H.: Editura a fost și este Tritonic. De ce? Pentru că am fost întotdeauna aproape de această marcă, ca fondator, apoi director, apoi consilier editorial și coordonator de colecții, ca acum. Dar am publicat și la Cartea Românească prima ediție a romanului „Ultima fotografie”, în 2012 (Nu e un roman polițist!), iar în străinătate… a fost mai greu, am trei romane apărute la edituri diferite „Ucideți generalul” la ProFusion, „Filiera greceacă” în Canada, la Mosaic Press, iar în acest an, cât de curând, va apărea „Reziliență” la Corylus Books UK, unde sper să rămân și mai departe. Deci un pic de noroc…

B.N.: Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
B.H.: Pieței din România îi lipsește… piața. Cred că ar fi mult mai frumos să folosim espresia industria cărții, substantivul piața are unele conotații peiorative. Dar evident că nu avem o industrie, n-avem cum cu tiraje atât de mici și cu cititori atât de puțini. Nu vreau să mă plâng, sunt multe de făcut și autorii români se străduiesc să-și găsească locul printre miile de traduceri bine marketate. O educație a cititului cred că lipsește, dar aici editorii și autorii ar trebui să aibă și sprijinul profesorilor de română din licee, diriginților și, cât de important, părinților… Ar fi multe de spus și sunt multe de făcut. Dar… pas cu pas… autorii și editorii români își vor găsi locul. Aici sau în străinătate. Doar… nimeni nu e profet în țara lui. Sau poate merită să încercăm?…

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
B.H.: Sunt pe Instagram cu numele meu, am un mic site (pe care nu prea îl îngrijesc) bogdanhrib.ro și mai scriu pe blogul Tritonic, cărțile mele se pot găsi (cu prețuri bune) pe tritonic.ro sau pe libris.ro sau la Librăria Eminescu din centrul Bucureștiului. O parte dintre ele sunt la Librarium sau Cărturești… Și nu în cele din urmă aici la Booknation unde o parte dintre ele au fost prezentate.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
B.H.: Bucurați-vă de orice clipă în care puteți citi o carte nouă sau una pe care vreți s-o recitiți. Încercați autori români, ei scriu foarte bine! Odihniți-vă ochii cu o foaie de hârtie după multe ore de privit ecrane, hârtia din cărți nu înseamnă alți copaci tăiați, cea mai mare parte e reciclată din tonele de hârtie folosită de copiatoare și imprimante.

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!