Cărți scrise de Costin Grigoraş
POEZIE:
1) „Grefa de memorie”, Eurotur-13-2000, 1990, ediţia a doua revizuită, Editrex 2019, format A5, 64 de pagini;
2) „Refugiu pentru pietoni”, Editrex 2000, ediţia a doua revizuită, Editrex 2019, format A5, 64 de pagini;
3) „Recviem pentru mintea de pe urmă”, Editrex 2001, ediţia a doua revizuită, Editrex 2019, format 12/18 cm, 64 de pagini;
4) „Orbirea lui Ianus’’, Editrex 2018, format A5, 72 de pagini.
TRADUCERI:
„Poeme Rock”, Editrex 2018, format A5, 132 de pagini;
LUCRĂRI ÎN DOMENIUL MUZICOLOGIEI ŞI CRITICII MUZICALE:
1) „Faţa văzută şi nevăzută a muzicii” – „Stardom”-ul, format B3, 25/17 cm, Editrex, Ediţia a doua, 2019 (Revizuită, extinsă şi actualizată), 1054 pagini;
2) „Faţa văzută şi nevăzută a muzicii” – „Underground”-ul Partea întâi, format B3, 25/17 cm, Editrex 2019, Ediţia a doua (Revizuită, extinsă şi actualizată), 1044 pagini;
3) „Faţa văzută şi nevăzută a muzicii” – „Underground”-ul, Partea a doua, format B3, 25/17 cm, Editrex 2019, Ediţia a doua (Revizuită, extinsă şi actualizată), 1028 pagini;
4) „Muzică prin gaura cheii – Retrospectivă a domeniului muzical din România”, format A3, 364 pagini, Editrex 2019, Ediţia a doua (Revizuită, extinsă şi actualizată).
UMOR:
1) „Bancaniada”, format 14/11 cm, Editrex 2016, 200 pagini;
2) „Bancaniada 2”, format 14/11 cm, Editrex 2019, 174 pagini.
Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poţi spune câteva lucruri despre tine?
Costin Grigoraş: După absolvirea liceului ”Ştefan cel Mare” din Suceava şi a Institutului Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Electronică, promoţia 1980 (angajat succesiv la Direcţia de Telecomunicaţii Bistriţa, ICSITE-Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Electronică şi LCP-Laboratorul de Cercetări Poligrafice, ambele din Bucureşti), am debutat cu poezii în revista ”Luceafărul” (grupaj din 25 iulie 1981 comentat de Geo Dumitrescu la rubrica „Vă propunem un nou poet”), demers urmat de numeroase alte colaborări la reviste literare (‘Familia’, ‘Ramuri’. ‘Flacăra’, ‘Luceafărul’, ‘Supliment literar artistic’, ‘Poesis’ etc.) şi apariţia plachetelor de versuri enumerate anterior. Pe lângă activităţile în design şi concepţii grafice, datorită pasiunii constante pentru muzică m-am implicat în domeniul jurnalismului şi a criticii muzicale ca redactor la revistele de profil ”Musical Report” (redactor şef între anii 2001-2002), unde alături de articole despre nume legendare de interpreţi şi formaţii din lumea sunetelor cum ar fi The Allman Brothers, Black Sabbath, Deep Purple, The Doors, Emerson Lake & Palmer, Genesis, Gentle Giant, Jimi Hendrix, Jethro Tull, King Crimson, Led Zeppelin, Mahavishnu Orchestra, Pink Floyd, Queen sau Rush, am publicat sarcasticele editoriale „Ars brevis, Vita bovis”, „Fan-atismul Fun-damentalist”, „Drumul emirului prin nopţi de decembrie”, „Millenium da capo, Millenium al fine”, „Viitorul anterior”, „Manipularea ca artă” sau „Tranziţia de la muzică la muzichie” şi o perioadă în paralel, ”Art & Roll” (pe lângă numele revistei am propus rubricile rubricile „Olimpul Titanilor”, „Eroarea ucigaşă a libertăţii totale” sau „Kraut-prog-rock-ul, între inovaţie şi adaptare” etc.).
B.N. Ce ne poţi spune despre cărţile pe care le-ai scris?
C.G. În cazul plachetelor de versuri am considerat importantă diversitatea stilistică pentru acoperirea unor preferinţe diverse de la rezonanţe clasice, uneori cu forme fixe de rondel, sonet sau chiar o glossă cu cele 80 de versuri obligatorii, până la forme libere, în proporţii aproximativ egale.
Traducerile din ”Poeme Rock” includ transpuneri versificate a numeroase creaţii din repertoriul unor formaţii şi interpreţi din muzica contemporană ca Bob Dylan, The Beatles, Pink Floyd, Led Zeppelin, The Doors, Jimi Hendrix, Peter Hammill, Procol Harum, King Crimson, Genesis, Jethro Tull, Queen, The Rolling Stones, Supertramp, Leonard Cohen, Beth Hart, Gentle Giant, Cat Stevens, Chuck Berry, Dire Strais, Creedence Clearwater Revival, Rush, Marillion, ABBA, Steeleye Span etc.
Pentru a dovedi că n-a fost o întâmplare că m-am născut la Gura (H)umorului, am selectat drastic, am refăcut în variante cu mai mult umor sau am inventat o parte din bancurile plasate alături de savuroasele ‘perle şcolare’, mostre de umor involuntar din presă sau de la rubrica ‘mica publicitate’, etalate în cele două episoade umoristice ”Bancaniada” şi ”Bancaniada 2”, recomandate datorită terapiei destresante prin râs pe durata călătoriilor, în momentele de relaxare programate la domiciliu sau în timpul concediilor.
Deşi mi-am însuşit avertizarea muzicologului Winton Dean privind dificultatea criticii muzicale prin comparaţie cu celelalte arte, constatare asupra căreia m-am elucidat însă după uzura succesivă a câtorva calculatoare şi tocirea sistematică a unor piese de mobilier pe parcursul unui deceniu şi jumătate, răstimp necesar pentru elaborarea ambiţioasei trilogii ”Faţa văzută şi nevăzută a muzicii”, radiografiere enciclopedică a fenomenului muzical din ţările lumii de pe şase continente, structurată din motive de gabarit în trei tomuri cu un total de peste 3100 de pagini (1054, 1044 şi respectiv 1028), ”Stardom”-ul, destinat interpreţilor şi formaţiilor cunoscute pe mapamond ca ABBA, Aerosmith, The Allman Brothers, The Beatles, Black Sabbath, David Bowie, Cream, Leonard Cohen, Deep Purple, The Doors, Bob Dylan, Emerson Lake & Palmer, Free, Genesis, Gentle Giant, Grand Funk Railroad, Jimi Hendrix, Humble Pie, Jethro Tull, Janis Joplin, King Crimson, Led Zeppelin, Mahavishnu Orchestra, Pink Floyd, Queen, The Rolling Stones, Rush, Santana, Uriah Heep, Van der Graaf Generator, The Who, Yes, Neil Young, Frank Zappa sau ZZ Top, în corelaţie cu genurile muzicale promovate: blues, folk, country, punk, dance, heavy metal, new age, pop, new wave, jazz (cu derivatele dixieland, ragtime, swing, bop, hard bop, cool sau free-jazz), jazz-rock, fusion, soul-rhythm’n’blues sau rock cu subdiviziunile alternativ, grunge, avangardism, garage, pub-rock, merseybeat, AOR, funk, glam, hard, rock electronic, industrial, psychedelic, soft-rock sau rock’n’roll, specimene completate cu sortimente preclasice, renascentiste, baroc, avangardiste plus derivate rock progresive (eclectice, fusion, tip Canterbury, prog-psychedelic, zeuhl, RIO, proto-prog, simfo-prog, electro-prog, heavy-prog, post rock, math rock, prog-folk, prog-metal etc.) în cele două volume ale Underground-ului (în final există un index alfabetic pentru cele aproape zece mii de nume menţionate în trilogie), unde se regăsesc demersuri muzicale ordonate alfabetic din continentele Africa şi Australia, ţări ca Argentina, Austria, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Cehia-Slovacia, Chile, Canada, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia şi Marea Britanie, respectiv în partea a doua, fosta Iugoslavie, Japonia, Norvegia, Olanda, Polonia, România, Rusia-Ucraina-Belarus, Spania-Portugalia, Statele Unite ale Americii, Suedia şi Ungaria plus alte teritorii din America Latină (Mexic, Peru, Venezuela,Uruguay, Bolivia, Columbia, Cuba, Costa Rica, El Salvador, Ecuador, Puerto Rico, Paraguay, Panama etc.) şi Asia numită din considerente geografice Orientul (Estonia, Letonia, Lituania, Israel, Indonezia, Filipine, Bahrain, India, Turcia, Uzbekistan, Armenia, Georgia etc.) cazuri care cu toate atributele valorice n-au beneficiat de o mediatizare adecvată pentru penetrarea zidului mediatic al pragmaticei industrii muzicale. La nivel global s-au comparat recurent în virtutea discrepanţei flagrante între puterea de seducţie a diverselor specimene sonore, sortimente antimuzicale (hip-hop, rap, death-metal), populiste (folk, muzică uşoară, soul, pop, dance, reggae), extremiste (hardcore, grindcore, fanatism metalifer), adaptate la mainstream (neo-prog, prog-metal, post-rock) sau minimaliste (garage, punk, new wave) cu cele tradiţionale (blues, country, soul, world music), manipulante psihic (raga-rock, psychedelia, acid rock), sintetice (muzica ambientală, electro-rock, coloane sonore, new age), genurile combinative în spirit fusion (eclectice, prog-folk, jazz-rock, krautrock), avangardiste (RIO – Rock in Oposition, zeuhl, Canterbury) sau derivative din filonul clasic simfonic într-un periplu sonor al conflictului între estetismul empatic şi consumismul obedient, între permanenţa artei şi efemerul cotidian.
Extrasul din Underground – Partea a doua, „Muzică prin gaura cheii – Retrospectivă a domeniului muzical din România” reprezintă capitolul aferent autohton (plus Basarabia), completat în final cu un material intitulat ”Metronom-etalonul muzical al unei generaţii” despre tragicul destin de la un moment dat al ilegalului profesor de muzică la Radio Europa Liberă, Cornel Chiriac.
B.N. De ce ai ales sa scrii aceste cărţi?
C.G. Totul a pornit de la dorinţa de contracarare a inversării periculoase de valori, operaţia prioritară a lucrării demarată în perioada revistelor Musical Report şi Art & Roll, constând în departajarea cazurilor remarcabile de cele nesemnificative, în condiţiile unei derute mediatice flagrante, care promovează efemeridele în detrimentul creaţiilor de excepţie din cauza industriei muzicale aservită consumismului şi ignorarea alternativei subterane, condamnată la o nedreaptă marginalizare. Acest demers analitic-informativ, cu numeroase conexiuni literare, a demarat din dorinţa de a suplini absenţa unei lucrări unde să nu fie luate în calcul criteriile de marketing folosite exclusivist în domeniul criticii muzicale pentru aprecierea valorii unei formaţii sau interpret. Faptul că armate de cântăreţi prin manevre mercantile au vândut cantităţi imense de discuri, nu prezintă relevanţă pentru elogierea lor într-un context valoric (excepţiile confirmă regula).
Din nefericire tocmai interesele pentru o cotă crescută la box-office au pervertit creaţia muzicală contemporană, iar orice manifestare de independenţă a fost răsplătită prin omisiune consecventă şi exilare cinică în subteranele domeniului. În această polemică cordială cu părerile altora am încercat să adopt subiectivitatea cea mai obiectivă cu putinţă, judecând cu o doză consistentă de empatie materialul sonor asimilat o perioadă îndelungată, pe deplin conştient că fiecare individ are simpatiile şi antipatiile proprii, mai mult sau mai puţin justificate (deşi dictonul ‘de gustibus et coloribus non disputandum’ se referă exclusiv la gastronomie sau culori, nu la domeniile artei) şi fiecare areal geografic prin natura condiţiilor particulare (limbă, cultură, tradiţii), determină percepţii diferite pentru acelaşi fenomen muzical.
Asumată cu imparţialitatea, onestitatea şi independenţa dintotdeauna, operaţia cea mai dificilă s-a dovedit operaţia de alegere a entităţilor underground-ului între eşalonul de elită, comentat separat (cotaţii cu ‘număr de stele’ acordate formaţiilor sau cantautorilor şi evaluări cu note ale discurilor realizate, proceduri similare cu cele din primul volum al trilogiei) şi masa amorfă a grupurilor arondabile diverselor stiluri, analizate după caz, exhaustiv sau lapidar, pentru unele situaţii fiind foarte dificilă plasarea de o parte sau de alta a baricadei, decizie luată până la urmă cu o doză inerentă de subiectivism (cotaţiile ameţitoare la bursa rarităţilor discografice n-au avut nici o influenţă la nivel decizional, după cum n-au contat în actul de evaluare pentru ‘Stardom’ prezenţa în top-uri sau premiile pe criterii de vandabilitate). În ceea ce priveşte gradul de acoperire al domeniilor stilistice majore, s-au atins probabil principalele repere din fiecare areal în parte, particularizări ale emancipării muzicale induse de conjuncturi socio-culturale specifice.
B.N. Când a început sa creasca aceasta vocaţie de a scrie, de a creea?
C.G. Germenii înclinaţiilor poetice s-au semnalat din adolescenţă prin contribuţiile la revista liceului, pe parcurs ocazionalele escapade devenind tot mai persistente odată cu încurajatoarele colaborări la reviste literare. Extinderea fragmentelor traduse pentru comentariile la ‘Stardom’, la sugestia unor prieteni, au determinat concretizarea materialelor pentru configurarea graduală a ‘Poemelor Rock’.
Încurajările din partea regretatului poet Geo Dumitrescu în privinţa demersurilor poetice şi ale criticului literar Paul Cernat, conferenţiar universitar la catedra de ‘Istorie a literaturii române’ din Universitatea Bucureşti, în ceea ce priveşte subiectele muzicale au determinat o creştere a încrederii în ceea ce am întreprins. De exemplu domnul Cernat menţiona prin ianuarie 2003 în ”Observator Cultural’ că articolul despre cantautorul Peter Hammill din ‘Musical Report’ ar fi „unul din cele mai bune eseuri despre un artist rock scrise în presa românească”, doi ani mai târziu în ‘Dilema Veche’, referindu-se la prima variantă a ‘Stardom’-ului o prezenta ca: „Cea mai avizată enciclopedie critică autohtonă a personalităţilor şi stilurilor muzicale din stardom-ul culturii pop a Occidentului postbelic.
Biografii (micromonografii) artistice fascinante, explorate din album în album. Axiologie, informaţie şi creaţie. Autorul – un G.Călinescu al criticii rock – enciclopedist, subiectiv, polemic, incomod, exigent, elitist, exploziv, expresiv, inventiv, poet, sintetic până la vizionarism şi analitic până la pedanterie – este expert în muzica progresivă, din care-şi face stindard, formulă stilistică personală şi busolă estetică…O apariţie de colecţie”. Sau despre acelaşi subiect abordat în ziarul ‘Ziua’: ”O operă impresionantă, enciclopedie, dicţionar şi istorie critică, cu o structură rock-simfonică. Vervă şi diversitate stilistică dezlănţuită pe toată gama atitudinală, de la vehemenţa polemică devastatoare la elogiul-foc de artificii. Fiecare album e atent „recenzat” si situat critic, analizat uneori piesă cu piesă, pe firul biografiei şi al discografiei.
Fiecare artist sau formaţie monografiată are ataşat un indice de calitate: de la zero la patru stele, dupa caz. Fiecare capitol se încheie cu o discografie selectivă, albumele fiind gratulate cu note. Listă canonică subiectivă şi panoramă stroboscopică a unui fenomen în mişcare. Dar şi o poveste a luptei de guerillă dintre arta rebelă, adevarată, profundă si comercialismul industriei muzicale. Abundă conexiunile cu literatura şi artele contemporane, cu varii contexte si evenimente social-politice, cu mentalităţi şi instituţii show-biz.
Fraza are nerv, expresivitate poetică şi densitate conceptuală, plasticitate teoretizantă şi simţ infinitezimal al nuanţei, capacitate de a surprinde concis sound-uri, tipologii şi atmosfere. Cartea lui are o valoare ce depaşeşte interesul criticii „de specialitate”. Majoritatea criticilor noştri literari ar avea de ce să fie invidioşi. Eu, unul, sunt.” Recunosc sincer că asemenea aprecieri măgulitoare din partea unui critic reprezentativ în domeniul respectiv, a constituit pentru mine un factor mobilizator pentru a continua ambiţioasa trilogie.
B.N. Cine a avut rolul cel mai importat în cultivarea pasiunii tale pentru lectura şi carte?
C.G. Din copilărie, mama mi-a transmis apetitul pentru ceea ce Miron Costin scria că ‘nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor’, preocupare susţinută de profesorul de limba română din şcoala generală şi ulterior profesoarele din liceu, deşi am fost un elev ‘realist’, înscris la clasa specială de fizică, pentru prima oară în istoria liceului, colectiv admis integral la facultăţi de diverse profiluri din prima sesiune de admitere.
B.N. Cum începe o zi pentru un scriitor?
C.G. În general o zi începe exact aşa cum se şi sfârşeşte: în faţa ecranului de calculator. După îndelungata muncă zilnică (uneori silnică!) am verificat prin propria experienţă sintagma atribuită lui Edison referitoare la finalitatea unui proiect: ‘1% inspiraţie şi 99% transpiraţie’.
B.N. Pe plan literar, unde te vezi peste 5 ani?
C.G. Cu condiţia menţinerii indispensabilei stări de sănătate mi-aş dori să închei alte trei proiecte aflate în diferite stadii de elaborare şi eventual noi provocări asumabile pe parcurs.
B.N. Te-ai gândit pânã în prezent sa renunţi la stilul actual de a scrie?
C.G. Să renunţ? Nu înţeleg ce motiv aş avea pentru o asemenea decizie. Nu sunt omul care face concesii printr-o adaptare cameleonică la moda scrisului telenovelistic, abundent pe piaţa literară, evaluabil prin intermediul cântarului după cum povestea cu umor scriitorul peruan Mario Vargas Llosa în romanul ‘Mătuşa Julia şi condeierul’ despre scenariile telenovelelor vândute la kilogram doritorilor. Asta nu înseamnă că nu aş fi adeptul reinventării expresivităţii pentru a captiva atenţia cititorilor.
B.N. Care este prima reacţie a oamenilor când citesc cărţile tale?
C.G. Primesc nu de puţine ori aprecieri tonifiante din partea unor persoane care au evaluat cu propriile percepţii ciclopica trilogie enciclopedică. Unele din ele au fost reproduse pe coperta a doua a celor trei tomuri. Au fost şi câţiva prieteni care mi-au mărturisit că nu pot citi noaptea ‘Bancaniadele’ deoarece îi trezesc din cauza puseurilor de râs pe cei din camera alăturată.
B.N. Cu ce editură ai publicat cărţile şi de ce ai ales-o?
C.G. Se numeşte Editrex. Editura m-a ales pe mine, nu invers.
B.N. Ce crezi ca lipseşte pieţei de carte din România?
C.G. Lipseşte competenţa managerială din cadrul majorităţii librăriilor. Viitorul aparţine vânzărilor on- line şi multe dintre aceste interfeţe tradiţionale cu publicul, nu se preocupă de funcţionarea adecvată a site-urile proprii. Ar mai fi posibilitatea postării recenziilor neremunerate, majoritatea celor laudative basculând invariabil într-o impresie diametral opusă asupra lucrării după lectura acesteia. Există autori care vând din inerţie rebuturi literare din simplul motiv că li se face publicitate şi mimetismul public funcţionează impecabil. Best-seller-ul nu garantează neapărat valoarea unei scrieri. La carenţele pieţei de carte contribuie nu în ultimul rând şi invazia derutantă de titluri dintre care doritorul de lectură nu ştie ce să aleagă pentru a nu-şi irosi timpul atât de preţios.
B.N. Unde îţi pot urmări cititorii noştri activitatea şi de unde pot cumpara carţile?
C.G. Activitatea unei persoane preocupată de literatură sau critică muzicală nu se dovedeşte prea vizibilă din cauza recluziunii impuse de ‘fişa postului’. Cărţile menţionate se găsesc la librăriile Eminescu din Bucureşti şi Libris din Braşov. Un aspect extrem de iritant rămâne politica aproape generalizată a distribuitorilor de carte din România: la e-mail-urile ofertelor trimise nu dau nici un semn. Ignorare totală. În loc eventual să decline oferta cu un laconic răspuns negativ, preferă, ca şi cum s-ar fi sfătuit între ei, o tăcere dispreţuitoare în inconfundabila tradiţie românească a lăsatului în coadă de peşte. E vorba de cazurile unor librării simandicoase din Iaşi, Cluj, Timişoara sau Bucureşti. Toţi o apă şi-un pământ. Din moment ce cărţile se vând în locurile unde s-a acceptat colaborarea, nu-mi explic embargoul respectiv decât din simplul motiv că nu vor să favorizeze decât pe cei din cartelurile din care fac parte.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
C.G. Ieri a fost, deloc întâmplător, Ziua Internaţională a Iubitorilor de Carte, motivul urărilor de bine pentru cei vizaţi. Într-o ţară cu sechele obscurantiste, unde 45% din populaţie încă mai crede că Soarele se roteşte în jurul Pământului şi conform statisticilor jumătate din locuitorii rămaşi după exodul căpşunarilor şi al sparangheliştilor n-au citit niciodată o carte, îmi exprim toată admiraţia pentru că există în acest areal excepţiile pasionaţilor de lectură care se încumetă prometeic să împartă cu alţii revelaţiile sublime ale Cuvântului, de la începutul lumii aflat în apanajul divinităţii.
