E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ce ne puteți spune despre dv.?
S.S. – Sunt ziarist, traducător și scriitor de origine armeană, născut, crescut și educat în România; am fost redactorul-șef al publicației în limba armeană „Nor ghiank” din București, am tradus numeroase cărți ale scriitorilor armeni și sunt autorul unor volume despre Armenia, despre comunitatea armeană din România, precum și despre Australia, întrucât din 1995 sunt stabilit la Melbourne, dar îmi continui colaborarea cu redacția și editura „Ararat” ale Uniunii Armenilor din România.
E.I. Când a apărut pasiunea pentru scris în viața dv.?
S.S. – N-aș putea data, însă probabil nu mult după pasiunea pentru lectură, pe care o am de mic copil, când am început să buchisesc literele; evident, m-am apropiat de scris când am intrat în jurnalistică, mai întâi și mai întâi cu cronici de film. Caragiale spunea: ca să fii un bun jurnalist, trebuie să fii onest și să știi gramatică; dacă-i așa, atunci am candidat cu succes la postul de ziarist.
E.I. De unde a pornit inspirația pentru cartea ”Istoria unui genocid îndelung ignorat”?
S.S. – Din armenitatea mea și din dorința/necesitatea de a informa opinia publică română asupra Genocidului din 1915, subiect încă prea puțin cunoscut populației din România, în ciuda eforturilor mele și ale altor câtorva armeni și români.
E.I. Ce vă doriți să transmiteți prin cartea ”Istoria unui genocid îndelung ignorat”?
S.S. – Avertismentul că un genocid ignorat și nepedepsit încurajează făptuirea de alte genociduri, că lecția Genocidului armenilor trebuie asimilată de o comunitate internațională indiferentă la durerea altora și de aceea pasibilă oricând să devină ea însăși o victimă.
E.I. De ce v-ați ales ca subiect istoria?
S.S. – Nu eu am ales istoria, ci istoria m-a ales pe mine. Nu sunt istoric profesionist, ci un ziarist care s-a autoproclamat propagandist al istoriei și culturii etniei sale, spre beneficiul atât al neamului căruia îi aparține, cât și al oricui găsește timp și dispoziție să plece urechea la destinul altui popor, de unde ar putea trage învățăminte pentru propriul său popor.
E.I. Urmează o altă carte sau un alt volum?
S.S. – Dacă e vorba Genocid, probabil că nu. Această ediție este a cincea într-o serie cu ameliorări și adăugiri succesive, apărută începând din 1994. Aș fi putut s-o numesc definitivă, dar nu-mi plac anticipările, incerte prin natura lor, și apoi numai moartea este definitivă, de ce s-o concurez?
E.I. Care a fost prima părere despre ”Istoria unui genocid îndelung ignorat”?
S.S.– Nu știu sau nu-mi amintesc. Nu mi-e cunoscut să fi fost exprimată textual vreo opinie. Altfel, în timp, am primit unele semne de interes și de apreciere.
E.I. Ce sfat ați avea pentru cineva care își dorește să-și publice cartea?
S.S. – Să nu uite că atunci când a scris-o nu s-a uitat nimeni peste umărul lui. El/ea s-o scrie, de publicat are s-o publice oricum dacă are ceva de comunicat cititorilor. Orice carte își are cititorii pe care îi merită.
E.I. Unde vă pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
S.S. – Așa cum am menționat, scriu articole cu precădere pentru revista „Ararat”, accidental pentru alte publicații, iar cărțile mi-au apărut până acum preponderent la editura „Ararat” și câteva la editura „Integral”. Sper să-mi continui aceste colaborări, deci căutați-mă la adresele lor, plus mai nou pe site-ul comentator.ro.
E.I. Aveți un mesaj pentru comunitatea BookNation.ro?
S.S. – Felicitări pentru inițiativă și succes pe mai departe, în pofida răuvoitorilor care întotdeauna există și pe care niciodată să nu-i luați în seamă. Faceți o treabă cu folos obștesc și ca atare duceți-o înainte fără teamă și reproș.
