Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Numele meu este Sorin Tofan, am 52 de ani, de profesie actor și scenarist  și aceasta este prima mea carte publicată.

Într-o lume perfectă aș fi doar actor pentru că asta am visat de mic, dar poate vremurile, poate alegerile mele, poate destinul, la un moment dat, actoria nu mi-a mai ajuns și a trebuit să refulez cumva toată energia mea creatoare și în altceva, așa că am început să scriu… pe urmă am început să pictez, așa că mâine, cine știe, poate mă apuc de pirogravură.

Îmi place să scriu și mă ajută foarte mult faptul că sunt și scenarist. În peste 20 de ani de carieră în televiziune, am scris aproape orice, de la seriale, scheciuri, parodii muzicale până la piese de teatru și scenarii de film. Nu le-am făcut pe toate bine, dar le-am făcut cu entuziasm și pasiune.
În timpul liber sunt înconjurat de prieteni, iubesc, pescuiesc și cel mai mult mă bucur de natură.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
“Broscuța care locuia în Cișmigiu” cartea mea pentru copii, are la bază o poveste de dragoste personală. Ea a apărut ca un cadou pentru femeia pe care o iubeam la acea vreme. Povestea mea de dragoste nu e cu happyend ca în cartea mea, dar pentru mine orice poveste de iubire de care am avut parte mi-a lăsat ceva frumos în suflet. Întotdeauna mi-am împărțit iubirile în două categorii, iubiri care ard și nu lasă în urma lor nici măcar cenușa și iubiri care mi-au dat aripi și mi-au îmbogățit viața.

Broscuța mea este o carte despre copilărie și despre miracolul lumii pe care o descoperim clipă de clipă și după care tânjim toată viața. Uneori îți vine să dai totul la o parte, înțelepciunea, poziția socială, averea strânsă, doar ca să retrăiești copilăria – genunchii juliți, jocurile, lacrimile cu sughițuri și inocența bucuriei sincere, ce poate fi mai plăcut?!

Am plasat acțiunea cărții în Cișmigiu în speranța că acei copii care îmi vor citi cartea vor fi curioși să meargă să vadă unde locuiesc Momo și frații lui, unde este cascada din visul Andreei sau unde sunt statuile de scriitori la care s-a dus Momo ca să afle cum să devină om. Mai sper ca măcar un copil să încerce să identifice platanul care a crescut până la Lună și măcar unul dintrei ei să încerce să vorbească cu Luna, înainte să meargă la culcare.

B.N.: Cum arată spațiul în care lucrezi la cărțile tale?
Haos, lumină și căldură… Biroul meu este în permanență plin de cărți, notițe, desene, creioane,pixuri, cărbune,radiere și ascuțitori. Îmi place să ascult muzică clasică în surdină.Sunt matinal și scriu cel mai bine în primele ore ale dimineții.

B.N.: Dacă nu ai scrie, ce altă pasiune sau carieră ai urma?
În adolescență mi-ar fi plăcut să fiu globe trotter. Acum, însă, îmi doresc să învăț să desenez cât mai bine și să pictez. Îmi place pictura pentru că mă fascinează puterea umbrei amestecată cu lumina… formele abia sugerate care, privite, îți dau impresia de viață. E tot un fel de a scrie, dar mult mai ușor de asimilat pentru că citești nu numai cu ochii ci și cu sufletul.

B.N.: Ce autori români contemporani admiri?
Citesc cu plăcere Matei Vișniec, Doina Rusti, Ana Blandiana, Ion Manzatu… și mulți alții.

B.N.: Ai anumite etape din publicarea unei cărți care nu îți plac?
N-am identificat încă nicio etapă care să nu-mi placă. Vorbim peste încă vreo două cărți.

B.N.: Care este visul tău suprem în materie de colaborări?
Mi-ar plăcea să am colaborări cu oameni cinstiți, care iubesc scrisul și cărțile și care își doresc cu sinceritate să facă ceva pentru scriitori. Nu îmi plac cei care se gândesc la cărți doar ca la o sursă de câștig. Mi-a făcut o deosebită plăcere să colaborez cu Editura Universitară pentru că a fost o colaborare cinstită, deschisă și am simțit pasiunea celor de acolo pentru carte și pentru scriitori. Le mulțumesc din suflet și le doresc să rămână așa!

B.N.: Consideri că audiobook câștigă din ce în ce mai mult teren pe piața de carte?
E posibil să câștige teren din cauza lipsei de timp pentru unii oameni, dar e ca și cum ai mânca cu gura altuia. Ca actor, știu că cel care citește, influențează foarte mult ascultătorul, fie în bine, fie în rău, așa că experiența nu va fi întotdeauna o experiență personală. Eu când citesc, am și o experiență tactilă și olfactivă, nu numai una intelectuală sau emoțională, așa că pentru mine, cartea e sfântă, oricât de frumoasă ar fi vocea cititorului. Dar dacă cineva vrea să mă angajeze să citesc un audiobook, sunt aici… 😊

B.N.: Ne poți spune o întâmplare haioasă sau interesantă din perioada în care ai scris cartea?
Am vrut să scriu cartea pe un caiet frumos, cu toc și tuș, așa cum scriau scriitorii înainte, pentru că întotdeauna m-a emoționat hârtia goală. Am găsit până la urmă caietul frumos, legat în piele cu foi galbene, groase și un toc lung și elegant și m-am apucat de treaba… A fost o experiență extraordinară și deși, ulterior, cartea s-a schimat destul de mult, ea a rămas în forma inițială, săpată cu penița în carnea hârtiei, la propriu, pentru că zgâria penița aia cam tare. Manuscrisul a rămas la fosta mea iubită, sper să se bucure de ea împreună cu viitorii ei copii și să nu-l lase să se piardă.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimbă asta?
Nu știu dacă numai românii citesc mai puțin, cred că este un efect la nivel global. De vină este internetul, cred eu… Adică, lumea citește, chiar destul de mult, dar citește texte scurte, mesaje, postări pe social media, chestii care nu necesită prea multă concentrare. Și astea toate, duc la o superficialitate care se răsfrânge peste tot și toate. Adică nu numai citititul este afectat ci și viața noastră, empatia dintre noi, în primul rând. Pentru că dacă nu mai avem răbdare să citim o carte, nu mai avem răbdare nici să ne cunoaștem între noi. O soluție? Nu știu, poate dacă s-ar implica statul (ce glumă bună, nu?) și ar ajuta editurile, ar sponsoriza și stimula scriitorii ca în unele țări civilizate, dacă ar crește salariile și am avea mai puține griji, dacă ar crește nivelul de trai, poate, cine știe, am avea timp și de lectură. Până atunci, speranța rămâne la părinți… să găsească soluții că prichindeii lor să prindă gustul cititului. Am în jurul meu astfel de părinți și astfel de copii care citesc, bănuiesc că n-or fi numai ei. “Cine citește, trăiește o mie de vieți, cine nu citește, trăiește doar una.” a spus George R.R. Martin și nu se înșeală de loc.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Fiind un debutant, încă nu am un loc anume, dar promit să repar asta cât de curând. Cărțile pot fi cumpărate atât online cât și fizic, din librării.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Cartea mea a fost publicată! E o dorință împlinită și deja am semnat câteva cărți pentru oameni dragi mie. Ceea ce le-am scris lor vă voi scrie și vouă, tuturor celor care citiți aceste rânduri și care, poate, veți găși timp să citiți și cartea mea “Broscuța care locuia în Cișmigiu”

Orice dorință este o rugăciune către Dumnezeu!

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!