Interviu cu Stelian Muller, autorul cărții “Scrisori”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Stelian Muller: Sunt un tip aproape ok cu anumite metehne ce au supărătoarea tendință de a tinde să se agraveze.Am patruzeci de ani, lucrez într-o librărie de șase și încerc să mă țin deoparte de lucrurile prea picante pentru nervii mei cum ar fi scrisul sau încerc să le palmez când ele devin presante. Mă interesează destul de mult poezia contemporană românească, principalul imbold ar fi că în preajma ei îmi dau seama cum anume nu trebuie făcute lucrurile. În scris și nu numai.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

S.M. Brusc și pe ocolite. Și destul de târziu. Am realizat la un moment dat că rezolvarea problemelor fundamentale necesită o unealtă, o metodă iar ustensilele cărora eu le-am hărăzit speranțele mele și literatura (sau ideea mea despre ea) aveau surprinzător de multe în comun. “Război oricum va fi” încerca să mă prostească creierul meu de copil de-atunci, “Și vom lua parte la el fie că vrem fie că nu” mie înghețându-mi limba de extaz “Ah, câtă înțelepciune. Și toată înghesuită sub o singură frunte”. Ceva demarând asemănător.

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

S.M. Basme de Petre Ispirescu deși probabil n-a fost chiar asta. Apoi, târziu, cărțile lui Jules Verne când mama îmi scria compunerile la limba română (eu eram incapabil de așa ceva) și Dumnezeu într-un moment de derută a hotărât că lucrul acesta trebuie să înceteze.

E.I. Ai citit o carte care să te inspire să scrii?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

S.M. “Greața” de J.P. Sartre și “Arhipelagul Gulag” de Alexandr Soljenițin. Prima a fost o cărămidă aterizată în piept, a doua stopul pe genunchi și expedierea ei direct pe cer. Altminteri exprimat, prima m-a învățat că literatura e capabilă să închidă etern partida, a doua cum se realizează lucrul acesta.

E.I. Care este cartea în care ai investit cel mai mult timp?

S.M. S, fără îndoială, nu doar în privința timpului cât și a forțelor interioare prăpădite pentru ca hibridoidul ăsta să se îndrepte undeva (s-a încăpățânat să nu se îndrepte). La S. a devenit evident pentru oricine că gluma se încheiase și că scorul începea de la 0-4 pentru (împotriva gazdelor) și singura variantă era resetarea lui. Prin urmare “Haideți să acționăm tovarăși, nimic nu ne poate împiedica” cum ar concluziona Soljenițin.

E.I. Ce ne poți spune despre cartea “Scrisori”?

S.M. A fost un exercițiu picat între Aerostat și S, un moment de respiro între două cataclisme care au lăsat foarte puțini în viață și asta împotriva voinței lor.

E.I. Ce element crezi că este special în cartea ta?

S.M. Un anumit tip de forță care continuă să mă surprindă plăcut referitor la Scrisori. S-ul e un lingou neverosimil tras în fire într-un suport cât se poate de anodin, de exemplu o policioară ce-o cumperi de pe oser. Iar Aerostatul e Aerostat, puține fiind de adăugat.

E.I. Care a fost cel mai dificil obstacol în procesul de publicare a cărții?

S.M. Propria comoditate în general și o anumită configurare (confuzie) a stelelor  pe cer care se încăpățâna să (nu) se realizeze. Momentul propice mai exact, greu de nimerit, cel puțin în cazul meu când îmi propun să mă îndeletnicesc cu așa ceva. Sau poate faptul că publicarea propriilor cărți nu mai reușește să-mi producă decât un căscat și asta în zilele bune deși eu încerc să neg cât mai abitir.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

S.M. Sunt destul de inert în privința activității și asta din motive întemeiate. Am un blog pe care sunt publicate Aerostatul și S-ul pentru cine are o relație contondentă cu timpul. Carțile pe hârtie se mai găsesc probabil doar în anticariate, sunt apărute prea demult să mai existe în librării.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

S.M. Să nu citească prostii. Sau decât să citească așa ceva mai bine să nu citească nimic. Frecventarea producțiilor de consum e cea mai nimerită metodă de abrutizare. Poți greși în alegerea carierei, a partenerului de taifas, a tipului de pantof pe care ai de gând să-l molfăi la următorul dejun dar nu poți greși în privința cărților pe care alegi să le citești pentru că e un tip de eroare care nu poate fi recuperat. Cărțile sunt doar niște nimicuri cum se exprima cineva dar niște nimicuri al naibii de importante. E grozav când te porți în consecință.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)