Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Stoica Livia: Întotdeauna mi-e greu să răspund la întrebarea asta…îmi place să cred despre mine că sunt într-o permanentă devenire, mai puțin că sunt într-un fel anume.

Nu știu, câteva lucruri despre mine ar fi că îmi plac animalele, îmi place tot ce e șui și ieșit din normal/concret și îmi plac oamenii veseli care nu încetează să se bucure de viață și să caute să afle lucruri despre ei sau despre lume la orice vârstă.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
E un volum de poezie care a început ca un experiment, mai mult ca un pariu. Stăteam într-o noapte și scriam niște dicteuri automate contra cronometru și prietena mea, căreia i le trimisesem și îi plăcuseră, mi-a lansat provocarea să stau toată noaptea și să văd cât de multe poezii pot scrie la foc automat (fiecare poezie trebuia scrisă în 5 min) până a doua zi de dimineață la ora opt. Am acceptat provocarea și așa s-a născut acest volum de poezie.

B.N. Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
Nu știu dacă a fost neapărat un moment de a scrie o carte, cât necesitatea de a scrie în general. Și senzația asta a fost și este de când mă știu, dar cred că s-a transformat din refugiu în responsabilitate atunci când am realizat că cel mai important lucru pentru mine este să las ceva în urma mea și în același timp să nu rămân eu în urma mea.

B.N. Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?
O poftă nebună de viață. M-aș bucura ca după ce termină de citit, oamenii să aibă senzația de: băi, ce poftă de lume, de mine, de iubit și de trăit mi-a făcut cartea asta (indiferent dacă le place cartea sau nu)

B.N. Ce element crezi că este special în cartea ta?
Asta nu mă pricep eu să spun, cred că depinde de realitatea interioară a fiecăruia. Nu știu, poate limbajul… ilustrațiile?

Cineva a scris într-o recenzie că poeziile mele sunt așa de simple că nu se lipesc nici măcar de un neuron. Am răsuflat ușurată. Doamne ferește să se lipească de vreun neuron! Poate mai degrabă de vreun ventricul sau venă capilară 🙂

B.N. Care este cel mai important lucru la o carte, în opinia ta?
Să creeze o reacție. Să stârnească, să incite. Să pătrundă subtil în realitatea ta interioară și apoi să te ducă departe, poate să nu mai înțelegi ce se întâmplă cu tine, unde ești sau ce se întâmplă în jurul tău, dar să vrei în continuare să fii acolo. Cred că dacă stai să te gândești la ce mai ai de cumpărat de la Mega în timp ce citești, nu e o carte genială 🙂

B.N. Există vreun citat în cartea ta cu care să te mândrești?
Hmm, nu știu… poate „tăcerea ta îmi taie picioarele cu briceagul”.

B.N. Ai scris o carte pe care nu ai publicat-o?
Da, un volum cu piese de teatru.

B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
Am publicat cu editura Brumar. Am ales-o fiindcă au fost singurii care au avut curaj să riște și să investească într-un „no name” și în publicarea unui volum de poezie contemporană într-un spațiu în care piața pentru astfel de pariuri literare este destul de restrânsă.

B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
Pff, aici sunt foarte mulți, dar cred că de departe cei care m-au influențat cel mai mult au fost: Haruki Murakami, Gherasim Luca, Eliade, Ionesco și în mod evident clasicii ruși.

B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
Hm, nu știu, nu aș putea spune că o cunosc pe dinafară, din păcate stau destul de prost cu memoria…poate Ierusalim de Goncalo Tavares?

B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce?
Citadela – pentru igiena minții, 1Q84 – pentru igiena inimii și Micul prinț-pentru igiena sufletului.

B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
Lipsa curajului, această lâncezeală într-o zonă de confort mi se pare principala problemă. Dar sunt multe…. lipsa mai multor edituri indie, diversitatea de genuri literare, deschiderea față de artiștii emergenți, lipsa promovării, a platformelor online/e-books care ar putea sprijini o piață de desfacere mai mare… prea multe, din păcate.

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
Că nu ai spațiu de expunere sau de manifestare a propriului talent.

B.N. Se poate trăi din scris în România?
Se poate trăi, dacă îți folosești toate resursele și-ți dedici absolut tot timpul să te promovezi singur și ești pregătit să fii și scriitor și editor și impresar și vlogger și programator și influencer și tot așa… 🙂

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Pe Instagram (potecă pe mare) sau pe site, potecapemare.com.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Trăiți frumos, iubiți curajos și puneți-vă pe voi la punct. E prea scurtă viața pentru orice altceva.