Interviu cu Tony Mott, autoarea cărții “Nu dați cu pietre în Julieta”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Tony Mott: Sunt Antoneta Galeș și scriu sub pseudonimul Tony Mott, pe care l-am ales pentru că Tony e diminutivul de la Antoneta și Mott e numele de fată al mamei. Sunt născută în 1970 la Brașov unde locuiesc în prezent. Lucrez la o companie germană de retail, mă ocup de comunicare și dezvoltare organizațională.

Am debutat în 2008 cu ”Roșu”, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010 apare la aceeși editură volumul de poezii ”Hohote&Clocote”. Mai întâi timid, odată cu romanul ”Doi”, editura Tritonic, București, 2012, stilul a devenit din ce în ce mai pregnant în genul mystery&thriller.

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

T.M. Eram prin clasa a șasea când m-a apucat pe mine să scriu, nici mai mult nici mai puțin, un roman. Nu l-am arătat nimănui, am avut norocul să-mi dau seama și singură cât era de slab.  Am scris și poezie, în special în adolescență, dar am continuat și ulterior, însă mult mai rar.

Am fost fascinată de povești și cred că este mijlocul nostru cel mai important de exprimare. Viața noastră este o construcție narativă, toate percepțiile noastre se traduc printr-o poveste. Așa transmitem noi, oamenii, emoția și înțelepciunea, pentru că avem nevoie de context. Descoperirea limbajului articulat ne-a permis să vorbim despre trecut, dar și să visăm. Minciuna a venit la pachet. Mi-a plăcut mereu să analizez și să descopăr adevărul.  

Întrebarea mea favorită este ”ce-ar fi dacă…”. Fie observ, fie aflu lucruri, apoi încep să brodez o poveste care nu are legătură cu realitatea, dar care construiește o posibilitate.

”Roșu”, a fost primul meu roman, scris în perioada 96-97, despre un avort ilegal în perioada comunistă. Avusesem o colegă în liceu care a fost transferată de la zi la seral când a rămas însărcinată și mi-am adus aminte de povestea ei. M-am întrebat ce ar fi fost dacă ar fi încercat să facă un avort, dacă ar fi fost prinsă, dacă ar fi vrut să fugă peste graniță. A fost publicat abia în 2008.  La momentul la care l-am scris editurile aveau tot felul de dificultăți și am renunțat destul de repede. Profesorul meu de literatură din liceu (scriitorul Ion Popescu Topolog) m-a convins să-i mai dau o șansă romanului după ani de zăcut într-un sertar.

E.I. Poți să ne spui în trei cuvinte cum este viața unui om care a publicat o carte?

T.M. Povestea este viața.

E.I. Ce reprezintă “Nu dați cu pietre în Julieta” pentru tine ca scriitor?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

T.M. Romanul e special pentru că încheie seria Julieta. Cele trei romane au apărut pe parcursul a cinci ani și a fost dificil să găsesc echilibrul între a da destule amănunte pentru cititorul care nu a citit un volum anterior, astfel încât să înțeleagă ce se petrece, și de a nu-i plictisi pe cei care făcuseră deja cunoștință cu seria.  Dacă nu ar fi ficțiune, ar fi o radiografie a vieții din spitalele private, a conflictelor dintre medici, a corupției din sistemul medical, a mitei pentru vânzarea și decontarea medicamentelor sau a re-exporturilor. Dar este ficțiune, așa că romanul e despre spioni internaționali și povești de iubire.

Personajul din umbră al seriei este corupția din sistemul juridic și medical din Romania. În ultimul volum se descoperă că mecanismele sunt atât de complicate, încât fac imposibil ca toți vinovații să-și primească pedeapsa meritată. Sistemul de sănătate este mult mai bolnav decât populația pe care ar trebui să o trateze, dar putreziciunea care a pătruns până la cel mai înalt nivel nu poate fi eradicată.  

Soția noului proprietar al clinicii Provita este ucisă de către grădinarul de etnie rromă. O avocată specializată în susținerea cauzei cetățenilor rromi  devine avocat pro bono al acestuia. Grădinarul moare în închisoare, la scurt timp după ce face mărturisiri importante. Odată cu dezlegarea celor două crime, sunt demascate rețele de traficanți de medicamente și agenți corupți din serviciile de informații. Personaje noi se dezvăluie și, odată cu ele, ies la iveală crime mai vechi comise tot în numele iubirii.   Îndrăgostiții din Verona au avut ghinion, a fost o eroare de comunicare, care a dus la deznodământul tragic. În roman, Ana Stancu este o femeie îndrăgostită și, aparent, stabilă emoțional. Membră a echipei de cercetări din România, este Julieta principală, celelalte personaje feminine sunt Juliete secundare.  Julieta este sinonim pentru femeia modernă, puternică și vulnerabilă, perfect conștientă de sine, de calitățile și defectele sale, care știe să-și poarte și singură de grijă și care are capacitatea de a se analiza și de a-și asuma acțiunile. Și astfel devine substantiv comun.

E.I. Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?

T.M. ”În fiecare femeie puternică și independentă este o fetiță rănită, care a decis cândva că e pe cont propriu”. Acesta ar trebui să fie motto-ul romanului, pentru că insist pe șansa pe care o avem de a alege să acționăm în ciuda a ceea ce ni s-a întâmplat și nu să dăm vina pe ceva care este în trecutul nostru pentru faptele noastre.  

Am avut mereu nevoie de logică. N-am crezut niciodată în ”așa a trebuit să se întâmple”, ”așa a fost scris”. Cred că suntem produsul deciziilor noastre, așa cum sunt ele, bune sau rele, există o motivație în spate. Șansa cea mai mare vine din creșterea capacității noastre de a ne observa. Și de a acționa apoi conștient. Suntem ceea ce decidem să facem cu ceea ce ni se întâmplă, asta numai după ce reușim să avem curajul de a ne observa suficient și de a ne asuma răspunderea. Sigur că experiențele traumatizante ne pot amorți această capacitate. Ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu putem controla, viața poate fi surprinzătoare de cele mai multe ori și asta ne derutează. Nu putem alege decât modul în care răspundem. Există un spațiu în care ne hotărâm și acela este foarte mic. În acel spațiu suntem noi cu toate spaimele, poveștile despre noi sau despre lume, cu speranțele și cu ideile noastre preconcepute. Putem alege să acționăm ”pe pilot automat” sau putem alege conștient. Seria Julieta este despre aceste alegeri sau lipsa lor. Romanele sunt un manifest pentru echilibru emoțional. Iubirea romantică sau îndrăgostirea se apropie foarte mult de patologie și e de preferat să fim autonomi emoțional chiar și în cadrul unui relații de iubire.  Ortega Y Gasset definește îndrăgostirea ca pe ”o formă de imbecilitate tranzitorie” și o diferențiază de iubire.

E.I. Crezi că scrisul te-a schimbat într-un anumit fel?

T.M. Ne schimbăm în permanență. În fiecare zi suntem puțin altfel decât în ziua precedentă, adunăm experiențe, creștem, devenim mai înțelepți.

Marele avantaj de a fi scriitor este că absolut orice ni se întâmplă poate fi util. Orice  poate  fi scânteia pentru  o poveste.

E.I. Scrisul te energizează sau te epuizează?

T.M. Mă energizează în timp ce scriu, abia aștept să ajung acasă și să mă așez la scris. Sunt aproape de epuizare când la finalul unui roman.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

T.M. Postez (mai rar decât mi-aș dori) pe blogul personal www.tonymott.ro . Mă străduiesc să spun de fiecare dată ceva folositor. Poate că asta vine și din activitatea îndelungată de trainer și coach pe care o am în spate: dacă nu e nimic util, ce rost are să mai deschid gura. Am început blogul cu mulți ani în urmă și textele s-au pierdut de vreo două ori și am recuperat foarte puține. Așa că am doar noutăți, am refăcut blogul în urmă cu câteva luni.

Am o pagină de autor https://www.facebook.com/tonymott.ro/ pe care postez. Am și un cont de instagram.

Romanele pot fi găsite pe siteul editurii Tritonic la care au apărut.

Cele trei romane ale seriei Ana Stancu:

Julieta avea un pistol, Editura Tritonic, 2014

Un glonț pentru Julieta, Editura Tritonic, 2016 

Nu dați cu pietre în Julieta, Editura Tritonic, 2017

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

T.M. Cititul este o formă de libertate. Este un mijloc de a deveni mai creativi. Cititul stimulează activitatea cerebrală și crește capacitatea de concentrare.

Aprecierile mele tuturor celor care susțin blogul, susțin cititul, susțin scriitorii.

Un sincer mulțumesc.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)