Interviu cu Veronica Cozma, autoarea cărții „Sămânță de păpădie”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine? Cine ești tu, Veronica?

V.C. Pentru că este vorba despre cărți aici, vă rog să îmi permiteți înainte de toate să vă  spun că faceți o treabă extraordinară. Felicitări!

Cine sunt, în contextul de față sunt mama a trei copii, doi băieți măricei și o fetita mică, bibeloul casei, sunt autoare de cărți de povesti și poezii pentru copii mari și mici. Pare generic, însă chiar nu este iar când spun asta, ma refer la faptul ca, copii mici se vor regăsi încă de la vârsta de 1 an în ilustrațiile cărților mele, iar copii mai mari (cei de până la 99 ani) se vor regăsi în ilustrații, cuvinte, poveste, rima, adaptare personală la poveste, adică emoție.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta și cât de profitabil este scrisul în România?

V.C. Am început sa scriu atunci când cuvintele nu mai încăpeau în mine, ca sa explic vizual, pentru ca trăim în perioada imaginii, este ca atunci când, în drumurile tale fie ele de relaxare sau business, vezi un peisaj frumos, te bucuri de el atât de mult încât simți că te umple și vrei sa îl împarți și cu ceilalți în speranța ca, o bucata din bucuria ta va schimba chiar și pentru o clipa  starea unui om, în bine.

Mi s-a spus ca scriu naiv, m-am bucurat sa primesc feedbackul asta pentru ca, eu scriu liber, așa cum simt in relația cu copii, fără a tine cont de tendințele pieței, sau criteriile comerciale.

Bineînțeles ca am fost și trasa de urechi ca nu scriu comercial, ca nu am planificare de “MASS MARKET”, șamd 😊

Îmi  doresc și MASS MARKET, însă prin creștere organica,  cei care îmi vor înțelege poveștile, vor creste odată cu ele, iar la rândul lor, mari fiind, vor creste alți oameni mari și tot așa, iar pentru mine acesta este atingerea MASS MARKET.

Este scrisul  profitabil? Momentan, nu. Comercial vorbind, am făcut investiții foarte mari, eu ținând cont de calitate înainte de toate, adică mi-am dorit ca poveștile și poeziile din cărțile mele sa fie însoțite de ilustrații făcute manual-tradițional, de ce? Pentru ca, copii se regăsesc în ilustrațiile manuale, se regăsesc la modul ca, în perioada de creștere și obținere a motricității, pentru un copil, desenul este complicat, iar ilustrațiile manuale cu micile imperfecțiuni sunt ca o invitație la desen, sunt ca un prieten din parc care îți întinde mâna și spune “hai la joaca, poți și tu” și ghici ce, chiar poate.

De ce pun așa mare accent pe desen? Pentru că desenul manual, pentru copii, în afara faptului că le dezvoltă motricitatea, îi ajută să se încadreze în spațiu, pe lângă asta, desenul este o modalitate de reașezare în sine, de reconectare cu sinele, conectare care contează din ce în ce mai mult datorită tehnologizării masive.

A nu se înțelege că urăsc tehnologia, ba dimpotrivă, eu în afara faptului că scriu, mai lucrez și în domeniul informației tehnologice de vreo douăzeci de ani, domeniu care mă fascinează pur și simplu, însă, când vine vorba de copii, cred că pașii în dezvoltarea acestora trebuiesc făcuți corect, pe etape.

Ca sa revin la idee, bine veți zice, ce mare lucru sa faci niște desene, pai, este mare lucru, un ilustrator tradițional lucrează între o luna și trei-patru luni la ilustrațiile unei singure cărți, depinde de complexitate, zilnic, 8-10 ore pe zi sau cât îl tine mâna.

Apoi, hârtia cărților mele am ținut să fie mata, chiar dacă are probabil o perioadă de viață mai scurtă, hârtia mata este precum tulpina unui copac, vie, iar copii simt viața.

Am mai pus în cărți scris aproape caligrafic pentru că, scrisul caligrafic este rotund și cald, însoțește cuvintele, le îmbracă.

Apropos, cât timp/spațiu avem? Caci se pare ca nu pot și succinta 🙂

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte? Ce însemna sa scrii cărți pentru copii?

V.C. Foarte importanta.

E.I. Ce înseamnă povestea pentru un copil?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

V.C. În primul rând cred că ar trebui să spun că alfabetizarea nu începe odată cu mersul la școală. Adică, alfabetizarea trebuie începută acasă și continuată la școală, iar asta înseamnă în primul rând creerea unui mediu de confort în citit, iar povestea are darul de a face asta.

E.I. Toate poveștile?

V.C. Bineînțeles ca nu.

Doar poveștile care crează o legătura emoțională cu părintele ce citește povestea, cu natura cu care copilul vibrează intens, cu cerul. Așa ar trebui sa înceapă povestea povestitului și a cititului.

E.I. Practic, cum crezi ca ar trebui sa decurgă o sesiune de lecturare acasă?

V.C. Pentru acomodarea cu cititul, recomand părinților sa înceapă cu cărți cu poezii.

De ce, poeziile sunt melodioase iar copii mici, înainte sa învețe sa vorbească, cânta.

Iar părinții pot cu ușurință să transforme o poezioară într-un cântec, nici nu contează dacă are veleități muzicale, copilul îl va urma în rima și cântec.

Mai mult, poeziile sunt o baza pentru poveste.

E.I. Sunt necesare condiții speciale pentru citit?

V.C.Bineînțeles că sunt necesare condiții speciale, însă ele nu se referă la vreo canapea pufoasă. Știți care este mediul optim pentru citit? În brațe!

Dragi părinți, după ce copilul vostru a avut timp peste zi să își descarce energia, energie care știți că o egalează pe a unui sportiv de performanță, pregătiți-vă de poveste, adică lăsați telefonul în camera alăturată, luați-vă copilul pe genunchi sau dacă sunteți în pat, lângă, să îi auziți respirația și bătăile inimii și el pe ale voastre, aliniați-vă respirația și pe un ton jos, începeți povestea. De ce ca recomandă tonalitatea joasă? Pentru că, copilul în acest fel va fi nevoit să-și adapteze respirația și se va liniști putând altfel trai povestea și mai mult, reconectarea cu dumneavoastră. Reconectare care înseamnă pentru copil siguranță și stare de bine.

Și pun pariu ca și pentru dumneavoastră. Dacă da, ma scoateți la un ceai ☺, dacă nu, mai încercați o data si apoi ma scoateți la ceai :))

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

V.C. Wow, asta chiar ca este o întrebare :))))

Ei bine, nu mai știu. Prima mea amintire legată de carte, este de pe la vârsta de 3 ani, când, sora mea mai mare care acum trăiește în New York, îmi citea la nesfârșit o poveste cu cocori. Știți ce îmi amintesc din toată povestea? Imaginea cocorilor și faptul că sora mea îmi citea povestea de zeci de ori pentru că eu i-o ceream.

Iuliana, mulțumesc 🙏.

Apoi, mai târziu, am citit tot ce am prins, citeam și din mers, cam așa cum în zilele noastre se citește cealaltă fata de carte, adică Facebook.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

V.C. Lucruri normale născute din curiozitatea mea pentru viață: dansez salsa, din când în când mai fac Yoga,  călătoresc, citesc mult, descos firu-n patru ☺, muncesc în domeniul tehnologiei informației și da, asta este o pasiune, pictez și mă joc 😊. Și daaa, am o pasiune și pentru pantofi.

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

V.C. Povești, nu, nu scriu zilnic, mi se pare așa de trist să scrii povesti și să le lași închise undeva, într-un calculator, într-un sertar, este ca și cum ai închide personajele.

Dar le am în minte, dacă le-as scrie, nu as avea putere financiară sa le public pe toate, din păcate.

În schimb,  zilnic inventez povesti alături și pentru fetita mea de patru ani și noua luni.

Seara, la culcare, după ce ne liniștim, în pat, o întreb:

-Mara, cum dorești sa vina povestea de astăzi, din minte sau din cărți, iar ea, în funcție de modul în care și-a trăit emoțiile în ziua respectiva, alege cărțile dorite sau, pentru poveștile spuse din minte, o rog sa aleagă un personaj, o acțiune, un animal, un lucru sau orice dorește ea.

Sa vedeți cum este sa inventezi o poveste despre un elefant și un castravete, sau despre șosete, sau despre scaunul ei preferat de bebeluș, sau despre suzeta pe care a oferit-o, atunci când a trebuit sa se despartă de ea, unor pisoi 😊.

Va spun eu, este amuzat.

Iar dacă ne referim la scris în general, da, am un blog, mai scriu o carte de oameni mari ce va apărea la un moment dat…

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

V.C. Cărțile mele, în acest moment, trei la număr: Muguri de poezie, Copilul-Lumina și Samanta de papădie,  sunt publicate prin Libris editorial, așadar le găsiți pe site-ul Libris, în Brasov la libraria St. O. Iosif, în librăriile Cărturești din toată țara și pe Cărturești online, la Librarium, în curând la Seneca Cafe Bucuresti, pe site-ul eMag, Cel.ro și alte librarii din țară.

Activitatea mea o puteți urmări pe pagina de Facebook Cărțile Veronicăi @cartiveronica și pe Instagram #CartileVeronicai.

Ma puteți contacta oricând și va răspund cu mare drag.

E.I. Ce îți dorești în continuare, care îți sunt planurile de viitor?

V.C. Am doua cărți pe masa de lucru, sa zic așa, una pregătită de publicare, ilustrata sketch-minimalist de către o ilustratoare de origine romano-chineza, poveste ce se adresează părinților și copiilor în procesul de integrare în grădiniță sau școala primara, despre cealaltă-care este de fapt un set- nu vă spun încă nimic însă, va fi excepțională, promit!

Îmi doresc ca instituțiile școlare, sa ma solicite pentru lecturare, acolo, în școlile din țara și eu sa găsesc timpul și resursele necesare sa pot onora. Asta îmi doresc!

E.I. Câteva cuvinte pentru BookNation.ro?

V.C. Sfatul meu pentru voi este sa continuați, avem nevoie sa scoatem scriitorii romani în față, în acest moment, 98% dintre cărțile pentru copii sunt cărțile autorilor străini, traduse.

Bineînțeles ca ne trebuiesc povesti multiple, internaționale, însă poveștile noastre, cum rămâne cu ele?

Dar cu scriitorii noștri?

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.