Î. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ce ne poți spune despre tine?
R. Mă numesc Vlad Țolan, am douăzeci și doi de ani și sunt student la jurnalism, în anul III. Am un câine, o femelă de Amstaff; are opt ani și o cheamă Hera, o ador, she’s my world. Am făcut sport de contact cam cincisprezece ani, apoi am ,,migrat” spre home workouts și intenționez să reiau o altă artă marțială – am făcut judo și box, so far -, cât de curând.
Nu am fost bun și nu mi-a plăcut vreodată să fac o introducere despre mine. Mereu când încerc asta, simt că nu am nimic de spus, sau că pur și simplu efectivul lucrurilor pe care le fac cu viața mea devine zero, nul.
Sunt cea mai leneșă persoană activă pe care am întâlnit-o până acum. Mi-ar fi plăcut să am talent la desen, dar maximul pe care îl pot face este un stickman… și ăla vai de capul lui ☺. Îmi place foarte mult să ascult muzică, sunt foarte puține momente în care nu ascult ceva; de la metal la reggae sau trap, orice, atât timp cât îmi dă un vibe bun. Totuși, cred că genurile extreme de metal o să aibă mereu un loc special pentru mine. Îmi e frică de brichete și am fost toată viața o pasăre de noapte, lucru la care se adaugă și faptul că sufăr de insomnii. Îmi place să citesc, de obicei fie termin o carte în câteva zile, fie trag de ea săptămâni bune, no in between. Cam la fel și cu serialele, pe care le ador, dar le evit pe cele mai lungi, pentru că, dacă mă prind, nu mai am viață – atât fac, stau și mă uit la serial, pe principiul că ,,mai merge un episod…”.
La sfârșitul clasei a patra, atunci când învățătoarea ne-a rugat să spunem ce vrem să devenim când o să fim mari, am zis că preot exorcist sau jandarm. Iată-mă acum: student la jurnalism, scriind chestii. Pentru că una dintre pasiunile mele și lucrul din care vreau să fac carieră este tocmai acesta: scrisul.
Î. Când a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
R. Scriu cam de când mă știu. În clasa a doua sau a treia am început să scriu povestioare, într-o cărticică primită de la școală. După aceea, am scris episodic, întâi în clasa a șaptea, pe forumul unui joc, iar apoi în liceu, când aveam cam șaispe’ ani; atunci am început o poveste pe Wattpad. La final, ea avea 68 de pagini. După aceea, fix când eram în anul terminal de la liceu, am rescris și editat povestea, dând naștere primului meu roman, Cavalerul Leu. Atunci mi-am dat seama că asta vreau să fac în viață și că asta vreau să îmi fie carieră. Dar pasiunea și urge-ul acesta de a scrie au fost prezente mereu, am ajuns să cred. Așteptau doar să le dau ascultare.
Î. Agreezi suspansul în viața ta?
R. Sunt ceea ce s-ar putea numi a creature of habit și îmi place, în majoritatea timpului, să stau în bula mea și să îmi văd de treabă, făcând lucrurile în modul meu și cel mai important (!), în ritmul meu. Cu toate acestea, cred că puțin suspans și o doză de spontaneitate pot să facă diferența și sunt imperios necesare din când în când. Tocmai pentru că mă scot din bula mea, mă scot din zona de confort și mă forțează să mă adaptez unor situații pe care, cel mai probabil, nu le-am prevăzut. E o gură de aer binevenită; asta mai ales că, după ce tot suspansul și întreaga spontaneitate au dispărut, mă întorc în lumea mea și o apreciez mai mult decât înainte, tocmai pentru că am gustat și din exterior.
Î. Ce te inspiră cel mai mult în crearea personajelor?
R. Cred că e foarte important ca fiecare personaj să fie bine conturat, structurat și individualizat.
Personal, mă inspiră foarte mult partea dark și locurile mai degrabă ascunse din psihicul personajelor. Viața de obicei nu e doar roz și bucurie, iar experiențele negative sunt cele care ne formează, într-o proporție mai mare sau mai mică. Tocmai de aceea, vreau și încerc să ajung cât mai adânc în această zonă întunecată și ascunsă a personajelor mele, pentru a scoate la iveală partea lor bună.
Î. De unde a pornit inspirația pentru cartea ”Cavalerul Leu”?
R. Deși nu cred că m-aș putea numi gamer, îmi plac jocurile pe calculator, de mic mi-au plăcut, dar sunt mai degrabă pasionat de storyline-ul jocurilor, nu de gameplay-uri în sine. Dacă ar fi să punem etichete și să mergem în aceeași arie de englezisme folosite mai sus, cred că aș fi un soi de game geek, deși în ultimii ani nu se mai aplică nici măcar asta.
Astfel, am ajuns la jocul Castlevania 2: Lords of Shadow; urmărind tot storyline-ul, pe YouTube, am rămas profund surprins și 
impresionat. Acest joc a fost principalul imbold spre a scrie ceva din arialul fantasy medieval, care să aibă legătură, în principal, cu vampirii. Am început să scriu fără să am un scop anume, fără o destinație, totul a venit de la sine, pe parcurs.
Î. Ce îți dorești să transmiți prin cartea ,,Cavalerul Leu”?
R. Mi se pare foarte greu să spun punctual, ori să fac o listă de lucruri pe care am vrut să le spun sau să le transmit, mai ales că atunci când am început să scriu cartea, eram chiar la început și nu aveam vreo idee despre ce urma să se întâmple. Tind să cred că prin această carte, pur și simplu, spun o parte din povestea personajului principal, al lui Andrew. Toată lumea lui este întoarsă pe dos, tot ceea ce știa și credea despre viață se zdruncină, află că binele pentru care lupta era, de fapt, duplicitar. Sper, astfel, ca oricine citește cartea să-i fie alături lui Andrew și să îl înțeleagă. El demonstrează că nimic – absolut nimic! – nu este imposibil, atât timp cât suntem destul de dedicați și dispuși să luptăm oricât este nevoie, până când ne atingem scopul, indiferent de toate greutățile întâlnite pe drum. Aici pot adăuga un citat din serialul Spartacus, produs de Starz, unul dintre serialele mele preferate: “A man is never too weak or too wounded to fight, if the cause is greater than his own life.”
Î. Urmează o altă carte sau un alt volum?
R. Categoric. Cronica Frăției Dragonilor va fi o serie fantasy, de cinci sau șase cărți. Partea a doua din această serie este scrisă, va fi trimisă la redactat în cel mai scurt timp și sper să vadă tiparul cât de curând.
Cu toate acestea, a doua carte pe care vreau să o public este un volum de poezii, care chiar acum este la redactat. Se numește Șase și prezintă o parte foarte mare din mine, din ultimii doi-trei ani.
Pe lângă acestea, mai am gata o antologie de short story-uri horror și creepypasta-uri, care probabil se pot încadra ca fiind flash fiction, scrise atât în română, cât și în engleză.
Acestea sunt deja gata, dar mai am multe proiecte începute, care se vor definitiva în următorii ani și vor deveni cărți, gata să ajungă în bibliotecile cititorilor. ☺
Î. Care carte îți este cea mai dragă din cele pe care le-ai scris?
R. Probabil cea mai dragă carte pe care am scris-o până acum este continuarea Cavalerului Leu și a doua parte din seria fantasy. Aceasta se va numi Lud și va fi compusă din două cărți, respectiv Lud I: Ascensiunea Vulturului și Lud II: Ceea ce avea să-i schimbe.
Motivul pentru care aș spune că Lud îmi e atât de dragă e faptul că, pur și simplu, e proiectul meu favorit de până acum și pot spune că sunt împăcat cu modul în care prima carte s-a definitivat, a doua fiind încă în proces de scriere. M-am distrat cât o scriam și am trăit emoții felurite; it’s been really fun. Iar personajul principal, pe care îl cheamă chiar Lud – de acolo și titlul – este my favorite, fără doar și poate. Am pus și voi pune foarte mult și multe din mine în crearea lui, comparativ cu alte personaje, la care să spunem că m-am inspirat majoritar din exterior.
Lud va deveni, de asemenea și personajul principal al seriei. Chiar se poate spune că am pregătit lucruri interesante pentru el.
Î. Ce sfat ai avea pentru cineva care își dorește să își publice cartea?
R. Cred că unul dintre cele mai importante sfaturi ar fi să nu renunțe, no matter what. Indiferent de ce greutăți întâmpină, indiferent de piedici, critici sau orice alt lucru negativ. Perseverența este mai importantă decât orice, iar în momentul în care ai o pasiune sau un vis și ești gata să lupți pentru a ajunge unde îți dorești, problema este pe jumătate rezolvată. Tindem să uităm că toată lumea pleacă de jos. Toți artiștii noștri preferați, de la cântăreți și până la pictori sau scriitori, toți au început de jos, toți au cunoscut eșecul și au fost dezamăgiți, doar că s-au ridicat și au continuat să lupte.
Î. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
R. Prezența mea în Social Media este preponderentă pe contul meu personal de Facebook, unde postez foarte mult.
Am o pagină de Facebook dedicată scrierilor mele (https://www.facebook.com/vladtolan72/ ), pe care am creat-o în ideea în care aș fi vrut să postez și să îmi fac un minim fanbase înainte de apariția cărții; mi-a depășit așteptările, trecând de pragul de 2000 de like-uri.
Obișnuiam să am și un site wordpress ( https://vladtolan.wordpress.com/ ), dar nu m-am mai ocupat de el de o bucată bună de vreme. Probabil că ar fi timpul să îl updatez și să îl aduc la zi cu scrierile recente.
De asemenea, sunt destul de activ pe Instagram (@tolanvlad), unde 1/3 din feed-ul meu constă în fragmente din poezii sau texte.
Recent, am făcut o pagină de Facebook și pentru Șase, unde am început să postez texte și poezii care vor apărea în carte. (https://www.facebook.com/sase72/ )
Primul meu roman, Cavalerul Leu, se poate comanda de aici: https://mybestseller.ro/magazin/cavalerul-leu-de-vlad-tolan/
Î. Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation.ro?
R. Să citească în continuare. Și dacă găsesc o carte pe care o consideră bună, să o dea mai departe, să o recomande. Nu cred că există oameni cărora să nu le placă cititul per total, as a thing, ci mai degrabă oameni care încă n-au găsit cărțile potrivite pentru ei. Și nu în ultimul rând, să susțină autorii tineri, contemporani; și asta nu înseamnă doar cumpărarea cărților. Orice share pe social media contează, orice mesaj de încurajare sau apreciere este binevenit. Uneori o vorbă bună înseamnă mai mult decât ne putem imagina, mai ales când vine de la o persoană total străină.
