Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Gabriela Stanciu Păsărin: De profesie arhitect, născută în București la 18 decembrie, generația anilor 50, într-o familie de intelectuali, am urmat liceul teoretic – secția uman – în București. La vârsta de 17 ani m-am înscris ca membru în Cenaclul „George Călinescu” pe care l-am frecventat.

Tot în perioada liceului am început să public, 3 ani la rând, în revista orădeană „Tara visurilor noastre”- atât versuri cât și proză scurtă. După Liceu, în 1971 am început cursurile Facultății de Arhitectură „Ion Mincu” din București, unde am lut Premiul I – la un Concurs de Reportaje organizat de Uniunea Studențească. După terminarea facultății am devenit un arhitect îndrăgostit de meseria lui.

În perioada exercitării profesiei, la Galați și în București, am renunțat la lansarea carierei mele literare, nerenunțând însă la a scrie, pentru că scrisul a fost și el o pasiune. În 1980 am devenit mama unui băiat – în prezent artist plastic (sculptorul Matei Dumitrescu). O bună perioadă de timp am avut ocazia fericită să-l cunosc și să fac parte, din familia poetului Geo Dumitrescu – un om de mare sensibilitate și gingășie interioară. După schimbarea regimului comunist, am devenit membră a Uniunii Arhitecților din Romania, precum și membru fondator al Ordinului Arhitecților din Romania. În prezent am o Firma de arhitectură „Proprio dell Arte” și un Biroul personal de arhitectură, unde încă mai lucrez.

La un moment dat, printr-o conjunctură fericită, am hotărât să continui să scriu și să -mi public romanele de sertar, debutând în 1918 cu romanul „Am fost sau nu?” la Editura FAST EDITING. După debut, am început să frecventez câteva Cenacluri Literare bucureștene și să public la câteva reviste de profil atât bucureștene cât și din țară, să particip la târguri de carte și la câteva concursuri literare, unde am luat și câteva diplome și premii – pentru poezie (locul II (c.„Pleiadis”-Iași) și III (c.„Grigore Vieru”-București) și premiul pt. proză ”Mircea Micu”- Rm.Sărat, pentru romanul „Nora din Suflet”, precum și Premiul III la Concursul literar „Ion Budai Deleanu” – Geoagiu, la secțiunea proză scurtă. În acest moment lucrez la volumul 2, al romanului Teo, Dora și Teodora ce va apărea în toamna acestui an.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
G.S.P. Romanul „AM FOST SAU NU?” – 2 volume – Acțiunea se petrece în anii 70 și se bazează pe o incursiune făcută prin meandrele sentimentale și psihologice alei unei femei, cu ajutorul propriilor sale jurnale – începând cu atmosfera anilor de studenție când, prima iubire a Marei, rămâne marcantă pentru tot restul vieții.

  • Romanul „NORA DIN SUFLET” – 1 volum – o poveste despre prietenie, dragoste, viață și destin.
  • Romanul „TEO, DORA și TEODORA” – 2 volume (al doilea în lucru – apare în noiembrie 2020) – trei ipostaze despre aceeași femeie în trei etape diferite ale existenței ei – unică în sufletul a trei bărbați care au iubit-o, descriind-o prin prisma personală, în trei povești de viață și iubire.

B.N. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
G.S.P. Pasiunea pentru scris, n-a apărut în mod expres într-o zi, ci a existat întotdeauna în viața mea. Pentru că verbal nu am reușit niciodată să-mi exprim îndeajuns de complet nici gândurile, nici sentimentele și nici cunoștințele, salvarea mea a fost mereu scrisul : jurnale, scrisori, proză și poezie.

B.N. Cât de importantă este cercetarea când scrii o carte?
G.S.P. Sigur că trebuie să cunoști foarte bine lucrurile despre care scrii și să te documentezi dacă subiectul o cere, să fii foarte atent la detaliile din jur, la tipologiile umane, dar trăirea personala sau empatică, rămân cele mai importante în crearea unui roman.

B.N. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?
G.S.P. Prima carte citită a fost fascinantă, ca o trăire într-o altă viață.

B.N. Cum descrii stilul tău de a scrie?
G.S.P. Scriind exact cum gândesc și simt, sincer și natural, ca și când aș vorbi direct cu cititorul, cred că am un stil plăcut și ușor de parcurs, sper.

B.N. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
G.S.P. Altă pasiune pe care o am, este evident desenul – motivul pentru care am și ales profesia de arhitect, simțind că arhitectura le îmbină pe toate: imaginație, sensibilitate, echilibru și exprimare estetică – de fapt, un alt fel de scriere și exprime. Firesc, toate cărțile pe care le-am tipărit, au grafica coperților concepută de mine, iar unele dintre ele sunt ilustrate și la interior cu desene care-mi aparțin.

B.N. Ai un obicei zilnic de a scrie?
G.S.P. Nu, nu scriu zilnic și nici după un program. Scriu atunci când simt și când mă regăsesc în atmosfera din jurul meu – de regulă în mare liniște, de obicei noaptea și atunci când mă simt conectată la ceea ce scriu.

B.N. Poate fi considerată o meserie activitatea unui scriitor?
G.S.P. Propriu-zis, nu. A fi filolog sau critic este o meserie, dar când ești doar scriitor este altceva. Atunci când scrii pentru o remunerație, toată lumea pierde. Da, poate fi o ocupație și poți consuma foarte mult timp cu scrisul, însă trebuie să ai altă acoperire materială. Scriitorul este mai degrabă apropiat de viciu decât de meserie, pentru că nu poți fi cu adevărat scriitor decât din simțire și plăcere. Cert, scriitorul este un artist care trebuie să fie ancorat în sfera spirituală nu în cea materială a meseriei.

B.N. Simți că te energizează sau că te epuizează scrisul?
G.S.P. Scrisul te poate epuiza căci atunci când scrii, trăiești și gândești la cote maxime dar, în aceeași măsură, îți poate aduce liniște. Nu cred că te energizează ci că te calmează.

B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
G.S.P. Toate cărțile le-am publicat la o singură editură – Editura FAST EDITING – printr-o conjunctură fericită și la insistențele unei prietene, căreia îi și datorez debutul meu în lumea literară. Probabil că dacă n-ar fi existat conjunctura și insistențele ei, n-aș fi apărut niciodată la scenă deschisă cu scrierile mele și ar fi rămas pentru totdeauna niște „scrieri de sertar”.

B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
G.S.P. Scriitori români: Mihail Eminescu, Cela Serghi, Radu Tudoran, Camil Petrescu, Ionel Teodoreanu Marin Sorescu, Ileana Vulpescu, George Bacovia, Ana Blandiana, Octavian Paler, Nina Cassian, Aurora Liiceanu
– scriitori străini: Antoine de Saint Exupery, Jackues Prevert, Erich Maria Remarque, Romain Rolland, Surorile Bronte, Andre Gide, Charles Dickens, Graham Greene, George Sand, Albert Camus, Boris Vian.

B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
G.S.P. Da, Micul Print și Citadela ale lui Antoine de Saint Exupery.

B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
G.S.P. Mihai Eminescu și Micul Prinț – pentru că cuprind tot Universul interior.

B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
G.S.P. Promovarea și distribuția – făcute de profesioniști dedicați și responsabili.

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
G.S.P. Să scrie despre spiritul neaoș românesc privit de-a lungul timpului (nu al istoriei!) și despre transformarea lui în timp, cu răspuns la întrebarea: de ce este el în profunzime altfel decât alții și de ce are totuși o aparență atât de discutabilă…

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
G.S.P. Cărțile sunt de găsit pe Libris sau pe Libraria Scriitorilor. Eu sunt de găsit pe Facebook.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
G.S.P. Pentru cititorii Booknation.ro: doar încercați să citiți câteva pagini!