Booknation.ro: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
George Agavriloaiei: Bine v-am găsit! Mă numesc George Agavriloaiei, am 32 de ani, sunt născut și crescut în București, dar am origini în ”Țara de sus”, adică în Bucovina, veche provincie a Imperiului Austriac. Am descoperit, în timp, că acest aspect al originii neamului tău, poate avea o anumită relevanță într-o societate pluralistă și diversificată, unde premizele cooperări sunt rudenia și reciprocitatea. Am absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, iar în ultimii ani am lucrat ca actor amator în diverse roluri de figurație prin filme și reclame, am drepturi de autor din care mai câștig un ban, dar această meserie nu mă reprezintă, sunt pregătit pentru altceva, momentan urmez un master la Facultatea de Administrație Publică. Sunt o persoană cosmopolită, dar cu câteva principii stabile, cred în forțele binelui și cred că acesta întotdeauna va învinge.
BN: Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
G.A. Cartea se cheamă ”Saltul credinței, o analiză a perspectivei lui Soren Kierkegaard”, este o carte de filosofie ce pare grea la prima vedere, dar este accesibilă multor oameni. Așa stă treaba în general cu filosofia. Cheia de boltă a lucrării este reprezentată de cele trei sfere de existență dintre care omul poate să aleagă: estetică, etică și spiritual-religioasă. Acestea sunt moduri de viață în care oamenii pot să trăiască, responsabili fiind de alegerile lor individuale.
BN: Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
G.A. Nu a existat un moment anume, cert este că primii ani din viață sunt importanți pentru dezvoltarea creierului și formarea valorilor. Încă din copilărie am fost atras de literatură și de diverse cărți. Moartea tatălui meu, pe când aveam șapte ani, a fost unul dintre momentele care m-au pus pe gânduri și care m-au maturizat mai devreme, totuși, acest fapt mi-a oferit mai multă libertate. Plus, cred eu, faptul că părinții mei m-au conceput la o vârstă matură, 41 de ani. Încă din copilărie sobrietatea mă caracterizează. Știam din primii șapte ani de viață că o să scriu eseuri. Care-i sensul vieții? Ce este omul? Aceste întrebări existențiale m-au frământat încă de mic.
BN: Cine a avut rolul cel mai importat în cultivarea pasiunii tale pentru lectură și carte?
G.A. Rolul cel mai important l-am avut eu însumi prin alegerile pe care le-am făcut, în copilărie și adolescență în mod inconștient, ca mai apoi în tinerețe și la maturitate, în mod conștient controlându-mi anturajul și alegându-mi prietenii. Le sunt recunoscător multor oameni de calitate pe care i-am întâlnit, aceștia mi-au influențat destinul, sunt un om care a ”hoinărit” mult prin diverse cercuri din București, un oraș unde locuiesc și al cărui produs sunt.
BN: Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?
G.A. Cercetarea este cea mai importantă, în mare parte cam totul este rațional și nimic nu este întâmplător. Am abonament la multe biblioteci din București, acolo mi-am format cea mai bună educație. Nu aș fi putut scrie dacă nu aș fi citit înainte.
BN: Crezi că titlul este important pentru impactul cărții?
G.A. Titlul are importanță doar dacă vizează o anumită nișă, un anumit segment de cititori, adică omul care caută ceva la subiect să te poată găsi prin intermediul titlului. În rest, pentru persoane curioase și dornice să exploreze, consider că titlul nu are importanță .
BN: Cum descrii stilul tău de a scrie?
G.A. Stilul meu este unul cosmopolit care s-a format în timp, cred că nimic bun nu se face peste noapte, este nevoie de timp, repetiție și exercițiu. Unul dintre motivele pentru care contează educația centralizată, care la rândul său ne oferă o cunoaștere centralizată, este faptul că acolo înveți să scrii cât mai convențional. La școală suntem formați pentru colectivizare și comuniune. În fond, esența lumii sociale este dată de convenții, iar scopul ultim este acela de a ne înțelege unii cu alții.
BN: Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
G.A. Pe lângă scris, desigur că am și alte pasiuni, pot să afirm că scrisul nu este pasiunea mea principală. În primul rând în copilărie mi-a plăcut fotbalul, am jucat fotbal profesionist și amator și am fost suporter al unei echipe din București, prilej cu care am cunoscut tot felul de oameni din toate palierele societății și din toate cartierele bucureștene. Însă de vreo trei ani, am o o nouă pasiune pe care o să dezvolt în viitor, îmi plac foarte mult drumețiile montane și să ajung pe vârfuri de munte de unde să am, la propriu, o privire sinoptică asupra lumii. Iubesc munții și am ce să descopăr acolo, mai ales în condițiile în care, locuind în România, sunt înconjurat de lanțul carpatic, coloana vertebrală a țării, nu doar dacă te uiți pe hartă. Îmi place să mă plimb prim munți în natură, o viață trăită în acord cu natura îi poate aduce omului fericirea, cel puțin în cazul meu.
BN: Ai obiceiul zilnic de a scrie?
G.A. Nu, nu scriu zilnic, în schimb citesc aproape zilnic.
BN: Ai vreo carte într-atât de bună încât să fi dorit să o fi scris chiar tu?
G.A. Da, am, am unele cărți pe noptieră care îmi sunt mai apropiate față de celelalte pe care le găsesc în bibliotecile publice.
BN: Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
G.A. Am publicat la Editura Hoffman pentru că am o cunoștință din cartierul unde locuiesc care m-a pus în legătura cu cei de acolo. Un prieten vechi din copilărie – ”Fane Del Piero”. M-am întâlnit cu el la metrou când eram cu manuscrisul în drum spre o altă editură, el știe multe edituri pentru că am aflat că lucrează la un site cunoscut care livrează cărți. Îi mulțumesc din nou pe această cale! Pur și simplu a fost vorba de o chestiune legată de costuri și oportunități pentru că trăim într-o lume a liberalismului economic, unde dacă nu ești atent lumea poate profita de tine. Știu o editură din București care mi-au cerut 500 de Euro ca să îmi publice cartea. Dacă nu aș fi avut alternative? Dar, Slavă Domnului, că am de unde alege, sunt sute de edituri în țară, multe dintre ele de calitate.
BN: Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
G.A. Nu pot spune că m-a marcat vreun scriitor român, cu atât mai mult dacă el se află încă în viață. Desigur, că în copilărie am mai citit din clasici: Caragiale, Arghezi, Alecsandri, Eminescu, etc. asta mi-a oferit societatea, școala, în schimb, în timp am învățaț să descopăr singur, astfel ajungând la filosofi care m-au marcat. M-a marcat și pe mine, ca pe mulți alți filosofi, probabil cel mai bun filosof modern, prusacul Immanuel Kant.
BN: Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
G.A. În mod total nu pot spune că aș ști vreo carte, însă recitesc Biblia și Constituția României, mă ajută să înțeleg mai bine societatea, cu tot cu regulile ei etice, în care trăiesc. Plus că mă ajută în viitoare mea carieră, momentan urmez un master la Facultatea de Administrație Publică. Constituția României este importantă și ne poate ajuta în ansamblu, dacă din ce în ce mai mulți cetățeni ar cunoaște-o.
BN: Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
- Biblia – pentru că are în componență înțelepciune veche, ea este vitală pentru ethosul cultural în care trăim, un ethos bazat pe o civilizație creștină, atât răsăriteană cât și apuseană.
- Constituția României – pentru că ea reprezintă linia fundamentală a ceea ce este comun și general în societatea românească când discutăm despre principii și reguli, în general oamenii cam respectă legile, dar mulți nu le cunosc și au de pierdut la propriu, adică pierd bani, plătesc amenzi. Necunoașterea legii, de multe ori, nu te exonerează de răspunderea în fața ei.
- Manifestul Iluminist – scrisă de Immanuel Kant, este o carte care te ajută să gândești cu propria ta minte și care te responsabilizează, te face un om mai bun, plus că este accesibilă, nu conține un jargon filosofic elevat, spre deosebire de Critica rațiunii pure.
BN: Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
G.A. Pieței de carte din România nu îi lipsește diversitatea, ceea ce este esențial pentru o piață liberă, însă cred că îi lipsește pathosul, poate cu mai mult pathos, piața de carte din România ar evolua, cu mai mult îndemn la trăire, oamenii au ca deziderat trăirea vieții.
BN: Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
G.A. Provocarea este dată de lipsa răbdării, sunt multi oameni, implicit în rândul scriitorilor, care au impresia falsă că succesul vine în mod instant, peste noapte. Nu! Nu există lift pentru succes, trebuie să o iei pe scări!
BN: Se poate trăi din scris în România?
G.A. Se poate trăi din scris în condițiile în care ești ancorat și în alte rețele de oameni. Spre exemplu, să fii patronul unei edituri și a unui întreg lanț de librării, cum este cazul filosofului Gabriel Liiceanu care deține Humanitas, se poate spune că trăiește din scris. De asemenea, intuiesc că este bine să faci parte din anumite organizații care colectează fonduri din diverse surse și care te ajută cu beneficii și avantaje sintetizate în indemnizații, spre exemplu Uniunea Scriitorilor, etc. La fel, în cazul profesorilor universitari avem de a face cu un caz fericit de oameni care trăiesc din scris, ei își publică lucrările științifice, lucrări care poate nu se vând, dar în urma activității lor, în genere, au un salariu pentru care merită să cerceteze și să elaboreze noi proiecte.
BN: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
G.A. Activitatea mea poate fi urmărită pe pagina mea personală de Facebook George Agavriloiaiei. Recent am publicat acolo un eseu pentru care am fost premiat de către Guvernul României. Mă găsiți și pe canalul meu de Youtube, unde fac recenzii de carte – George Agavriloaiei. Am avut în trecut un blog la care am renunțat pentru a mă putea concentra pe alte aspecte, cred că pentru a avea succes și a crea ceva de calitate trebuie să îți dozezi și canalizezi energia către un singur lucru. După cum se spune: ”cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul”, dacă aș fi stat să scriu povești pe blog și să mă uit la filme, cum făceam la 20 de ani, nu aș mai fi avut timp să creez ceva concret și de valoare în viața reala. Acum apar în filme, nu mă uit la ele.
BN: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
G.A. Felicitări, sunteți pe cărarea cea bună! Continuați să citiți și să descoperiți lucruri noi! Este demonstrat științific, neurologic, că dacă ne vom păstra curiozitatea vie, vom avea parte numai de beneficii în viața noastră. Numai bine!
