Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Irina Dumitru: Am treizeci și trei de ani și sunt autorul cărții pentru copii „Sophie, robotul cu suflet”. În viața de zi cu zi sunt profesor și mamă, iar asta m-a influențat să creez texte pentru cei mici.
Sunt pasionată de lectură și, mai ales, de scris.
Îmi place muzica, în special, acapella celor de la Pentatonix, însă, de când sunt mamă, ascult doar hit-ul „Nu mi-e frică de Bau Bau” și, mai nou, „SOS în cantități industriale”, piesă repetată obsesiv de băiatul cel mare.
Sunt o fire glumeață și jucăușă, pot spune, încă un copil, deși iau în serios toate proiectele în care sunt implicată și muncesc cu abnegație pentru ele.
B.N. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
I.D. Mi-ar fi plăcut ca profesorii să fi remarcat faptul că am o înclinație pentru a crea, însă nu s-a întâmplat așa, din păcate. Eram în concediu de maternitate cu al doilea copil când am început să scriu la cartea „Sophie, robotul cu suflet” și am postat sub anonimat câteva capitole pe o rețea de socializare. Încurajările unora care îmi erau necunoscuți pe atunci mi-au dat impulsul pentru a continua.
Țin minte că scriam noaptea pe furiș, epuizată după o zi agitată. Apoi am prins curaj și nu mi-am mai ascuns ocupația. Așa s-a născut pasiunea, care apoi a devenit ca o boală de care nu mă pot vindeca.
B.N. Cum s-a născut cartea?
I.D. Despre „Sophie, robotul cu suflet” deja am povestit, a a luat naștere datorită unor oameni minunați care m-au încurajat să o duc la bun sfârșit, aici o să amintesc pe Luminița Cărpinișar, o doamnă învățătoare care le citea săptămânal elevilor din primele mele încercări și datorită ei am terminat acest proiect frumos.
Cât despre „Ceața albastră”, prin 2012-2013 am scris câteva pagini din ceea ce am numit atunci „Hope”. Prin 2018 am postat sub anonimat acel text pe Facebook, primind un feedback pozitiv din partea a zeci de oameni. Și așa a început totul.
Sincer, ideea acestei cărți mă bântuia și cerea să fie strigată lumii. Ea a apărut într-un moment de cumpănă al vieții mele și prin ea am eliberat toți demonii care se luptau să iasă la lumină. Totuși, am amânat s-o public și a suferit transformări multiple de la prima versiune, cea de manuscris, la cea de acum.
B.N. Ce te inspiră să scrii?
I.D. În general pornesc de la un personaj care se naște în mintea mea, urmând să-i dezvălui povestea. Alteori, mă obsedează o idee și caut personajul potrivit care să o reprezinte.
B.N. Este important titlul pentru impactul cărții?
I.D. Probabil că e important, însă eu am căutat întotdeauna titluri reprezentative pentru povestea mea, deși mi s-a sugerat să folosesc unele poate mai catchy.
B.N. Ai citit vreo carte care să te inspire să scrii?
I.D. Cititul în general mi-a declanșat nevoia de a crea, dar nu a existat o carte anume care să fi făcut asta.
Mă străduiesc să evit clișeele, deși e oarecum imposibil să nu folosit idei exploatate de alții, însă mă feresc să mă inspir și caut să ies din zona de confort și să citesc și cărți din alt registru decât cel în care scriu eu.
B.N. În prezent lucrezi la o nouă carte?
I.D. În prezent lucrez la partea a doua și ultima a seriei Ceața Albastră. De asemenea, fac ultimele rectificări la traducerea în limba engleză a cărții Sophie, robotul cu suflet. Totodată, am început un proiect care se numește „Memoriile unei amețite”, o carte amuzantă cu un personaj la fel de trăznit ca și mine.
B.N. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat?
I.D. Cel mai mult m-a susținut Raluca Irimie, care, citindu-mi primele încercări, mi-a dat niște ponturi despre scris.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
I.D. Poate că lipsesc oameni care să schimbe prejudecățile. Mi se pare și că am fost atât de îndoctrinați, încât, de multe ori, ne e greu să ne îndepărtăm de stilul școlăresc, plin de epitete și metafore exagerate.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
I.D. Cea mai mare provocare este timpul limitat, după mine. Se știe deja că e aproape imposibil să trăiești din scris, mai ales că, pentru a publica, trebuie să ai un buget serios pentru editare, copertă și tipar. Asta înseamnă că trebuie să ai un job care să-ți asigure un venit constant. Mai adăugăm o familie și copii, iar scrisul devine un hobby pentru care cu greu mai găsim resurse de timp și intimitate.
B.N. Se poate trăi din scris în România? E acesta un obiectiv la care aspiri?
I.D. As fi vrut să răspund da, însă mă îndoiesc că ar fi posibil. Eu mi-am propus să pătrund și pe piața externă și poate că așa voi fi mai aproape de a mă dedica doar scrisului.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
I.D. Cititorii mă pot urmări pe blogul meu, pe pagina mea de Facebook Irina Dumitru și pot cumpăra cărțile mele de pe Libris, EMAG sau de la editura Cassius Books.
B.N. Câteva cuvinte pentru cititorii Booknation.ro?
I.D. Dragii mei, citiți mult, citiți autori români, pentru că veți avea surprize mai mult decât plăcute!
