Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Paladianu Cătălina: În primul rând vă mulțumesc pentru oportunitatea de a răspunde la acest interviu. Numele meu este Paladianu Cătălina, am 25 de ani, iar în prezent locuiesc în Brăila. Am publicat sub pseudonimul Cathya MP în primul rând pentru că mi-am dorit o transparență care s-a dovedit a fi imposibilă. Sunt originar din Drăgănești-Olt, acolo am crescut și copilărit, un orășel aproape de Slatina, oraș în care m-am și născut. Am terminat facultatea de Litere la Galați, la universitatea Dunărea de Jos, iar in prezent sunt în ultimul an la masterat, pe un profil literar. După terminarea liceului am hotărât să iau o pauză, să mă hotărăsc ce vreau să fac. Oscilam între Litere și Arte, pentru că desenam încă din copilărie, fiind atrasă de latura asta, artistică, însă am ales Litere. Sunt o persoană deschisă și sociabilă, așa că pregătiți-vă să stăm la povești, chiar dacă am să încerc să fiu cât mai succintă. Ăsta e maximul, nu vă supărați pe mine.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
P.C. Ame spune povestea unor destine care nu credeai vreodată că se vor intersecta. Întâlnirea dintre protagoniști, Ame și Zane, este una neobișnuită. Nu se cunosc, dar între ei există o atracție inexplicabilă. Pe parcursul poveștii, sentimentele lor se amplifică, iar a sta 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝐴𝑚𝑒 nu mai e chiar atât de ușor pe cum părea. Ame este primul meu copil. Ea reprezintă pentru mine tot bagajul emoțional și imaginar pe care l-am cărat cu mine ani de zile. Ame reprezintă patru ani frumoși din viața mea. Prin ea am copilărit, am trecut prin toate etapele nehotărâte ale adolescenței târzii, si m-a ajutat să mă vindec și să mă maturizez.
B.N. Ce reprezintă titlul cărții pentru tine, ca scriitor?
P.C. Când am început să scriu, am ales fără să stau pe gânduri numele personajului principal, Ame. Îmi plăcea atât de mult, încât am decis să pun titlul la fel. În timp am realizat că este foarte important titlul unei cărți si trebuie sa respecte anumite criterii, pentru că nu poți să iei pur și simplu un cuvânt sau un grup de cuvinte si sa-l trântești acolo. Câteva dintre criteriile după care eu, personal, mă ghidez, sunt: originalitatea, expresivitatea, subiectivitatea si atracția la public. Un titlul trebuie sa fie plăcut, si ușor de reținut, la fel ca și coperta, care trebuie să aibă acel ceva, acea scânteie care să trezească curiozitatea cititorului.
B.N. Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
P.C. Totul a început ca o joacă. Nu am intenționat sa scriu o carte. Am descoperit opțiunea de scriere pe Wattpad si de acolo ideile și gândurile au început sa curgă atât de natural încât mi-am dat seama abia târziu de ce făceam, mai exact după ce am câștigat The Wattys. Mereu mi-am imaginat ca trebuie sa fii acolo sus de tot ca sa scrii o carte, iar eu nu mă gândeam niciodată ca am sa public, sau ca oamenii vor aprecia și mai mult, vor rezona cu stările mele. Am fost bucuroasă să văd ca acest lucru mă apropie de cineva, ca sunt prinși în poveste și că mă încurajează sa continui. Când am văzut ca am deja cititori care așteptau cu sufletul la gură noul capitol, am simțit că fac parte din ceva și n-am mai vrut sa renunț la scris.
B.N. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?
P.C. Când am început să scriu la Ame, eram într-o perioadă destul de agitată, cu admiterea, cu mutarea în alt oraș și faptul că plecam din sânul familiei, pentru mine a fost ceva extrem de dificil, pentru că n-am stat niciodată plecată de acasă mai mult de două zile, și atunci doar în excursie. Văzusem filmul cu Nașul în acea perioadă. Sunt fană înrăită al acestui gen filme, cu mafioți, thriller și horror, dar ador și filmele de dragoste la fel de tare, așa că mi-am îmbinat toate gusturile și am format o idee. Chiar dacă am plecat dintr-un punct, acțiunea a avut cursul ei și am ajuns să mă inspir din absolut orice. Muzică, o imagine, un om de pe stradă, o întâmplare din autobuz, sau pur și simplu o stare de spirit.
B.N. Cum descrii stilul tău de a scrie?
P.C. Am un stil liber de scriere, nu mă forțez niciodată să scriu și nici nu am o rutină de scriere anume, cum am auzit la Stephen King de exemplu, că scrie câte 6 pagini pe zi, orice ar fi. Nu. Eu scriu doar dacă sunt alimentată de o emoție sau un sentiment. Am spus și am să spun, nu poți să fii scriitor, pictor, sau om al artei dacă nu simți să oferi o parte din tine prin munca ta.
B.N. În prezent lucrezi la o nouă carte?
P.C. Da. Scriu la trei chiar. Una este deja publicată pe Wattpad, de ea mă ocup în principal acum, iar pe celelalte două le-am lăsat în aer, momentan. Liceul Northway a început ca o provocare, pentru că-mi doream să scriu o carte despre adolescenți, dintr-o singură perspectivă, și să descriu viețile mai multor personaje cu ajutorul unuia singur. Dacă pe Ana, personajul principal feminin am livrat-o la început în fruntea seriei, ea va deveni mai încolo doar o cale de acces către celelalte personaje. Triunghiuri, a doua carte postată tot e Wattpad, iar a treia încă nu am publicat-o nicăieri, o țin în ciorne până la momentul potrivit, în care mă voi decide să o public.
B.N. Pe plan literar, unde te vezi peste 5 ani?
P.C. Îmi doresc să duc la bun sfârșit mai multe proiecte la care deja lucrez, și de ce nu, să public alte cărți. Am multe idei și vise la care lucrez zilnic și sper ca într-o bună zi, să ajung acolo, unde s-au îndeplinit toate. Dar nu știi unde te duce viața, deci mă aștept la orice.
B.N. Este dificil să creezi personaje de sex opus? Care e cea mai mare provocare legat de asta?
P.C. Sincer, la Ame, nu mi-a fost deloc greu să-l creez pe Sergio. În copilărie eram tare băiețoasă, mă jucam cu băieții, până la vârsta adolescenței când sătulă de: ,,Fii mai feminină!” am decis să mă schimb, chiar dacă încă urăsc să port rochii. Probabil lupul își schimbă blana dar năravul ba. Ideea e că Sergio e acea variantă din mine, mai masculină. Cred că nimeni nu e complet feminin sau masculin, cu toții împrumutăm de la gesturi la vestimentație, până la anumite mentalități. Sergio a venit natural, în schimb, Mikel, personajul masculin din LN, la care lucrez acum, la el simt că e ceva mai dificil, pentru că are niște probleme și niște traume de natură psihologică, la care a trebuit să mă documentez puțin. Noroc că-mi place psihologia și e o plăcere pentru mine, și o provocare în același timp.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
P.C. Cu Bookzone. Când m-am decis să public, ei erau cei mai activi și prezenți din rândul editurilor. Îmi plăcea interesul pe care și-l dădeau față de o carte publicată. Am fost bucuroasă când mi-au dat vestea că vor să publice Ame și plăcut surprinsă să aflu că sunt niște oameni super faini, pasionați și dedicați. Mă simt ca într-o familie de iubitori de cărți. Lor le place să aibă grijă de cărți, mie să le scriu. Ne completăm.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
P.C. Scriitorul meu preferat din literatura română este și va rămâne Camil Petrescu. L-am studiat mult și cu multă plăcere, iar temele de la licență și disertație au fost tot studii despre el. Gândirea lui și modul în care își construiește personajele, alături de marele plus, că a reușit să îmbine psihologia cu literatura, mi se par geniale. Munca lui este ca un ocean de creație în care te afunzi entuziasmat că nu știi ce poți să mai descoperi. Cu cât îi analizezi operele mai mult, cu atât simți că nu ai reușit să ajungi la fundul oceanului, la acel substrat care îți dă de furcă și nu poți să îți dai seama ce semnificație se ascunde acolo de fapt. Într-un cuvânt, fascinant. Din literatura universală pot spune că Stephen King, dacă ar fi să aleg unul.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
P.C. Nu. Nu-mi place să recitesc cărți. Mai bine încerc ceva nou pentru că material există. Problema e să găsesc ce-mi place.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
P.C. Aici am să zic pas. Gusturile mele, nu sunt musai gusturile altcuiva. Eu n-am nici măcar o carte preferată pentru că nu pot să aleg.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
P.C. Susținere, publicitate și interes față de lectură. Sunt mult mai mulți cei care nu au citit în viața lor o carte, decât cei care citesc de obicei. Asta e ceva rău din toate punctele de vedere pentru că în ziua de azi, informația e cheia care deschide toate ușile. Știu că eu scriu alt gen, nu științific, dar persoanele care se documentează, ajung de obicei să citească și cărți de relaxare.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
P.C. Să se mențină. Am văzut scriitori care au publicat o carte și nu au avut succes, apoi au renunțat. Scriitori care au publicat o carte, au avut succes, dar cu următoarea nu au mai avut, și scriitori care publică pe bandă rulantă și au succes cu toate. Să păstrezi un echilibru între tot ce se întâmplă în capul tău, și tot ce se întâmplă în realitate, poate fi dificil.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
P.C. Posibil, dacă pe lângă scris se pun și colaborările pentru reclame, plus alte asocieri pentru a putea să trăiască din asta. Don’t hate the player hate the game, iar eu nu pot decât să îi apreciez pe cei care au reușit să facă asta.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
P.C. În ultimul timp sunt foarte activă pe Instagram, pentru că mi-e mai la îndemână. Ba chiar am reușit să leg niște prietenii destul de frumoase, inițial doar cu niște cititori pasionați, apoi am descoperit că sunt și niște oameni faini. Cum spuneam, faptul că am ieșit de sub anonimat a adus cu el și beneficii și așa am descoperit persoane cu care îmi face plăcere se discut. Dacă vor să vorbim sau să-mi urmărească activitatea, mă pot găsi pe Insta la: @cathya.mp, pe Facebook Cathya MP și pe Wattpad unde continui să scriu, la @CathyaMp. Cartea mea o puteți găsi pe site-ul editurii Bookzone, dar și în magazinele partenere cum ar fi Diverta sau Cărturești. Dacă le-au plăcut Ame, sper să îi cucerească și LN.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
P.C. Să țină minte că fără ei, nici noi n-am fi. Există o balanță aici, între cititori și scriitor. Nu mai contează cuvintele, când în suflet simt ceea ce simt față de ei, față de toți care și-au rupt din timpul lor să îmi lase un mesaj, un comentariu, o reacție să-mi arate că sunt acolo pentru mine și fac parte din cea mai frumoasă perioadă a vieții mele de până acum. Nu mai vorbesc despre toate pozele pe care mi le-au trimis, cu ei împreună cu cartea și zâmbetul acela plin de entuziasm, sau cu animalele lor de companie, ori chiar cu copilași. Acești oameni mi-au demonstrat că mereu există mai mult bine decât rău în orice, și că prejudecățile despre scriitorii români nu sunt o piedică în fața lor. Mulțumiri infinite!
