Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Răzvan Ianculescu: Salutări și vă mulțumesc pentru invitație! Sunt Răzvan Ianculescu și întotdeauna am fost fascinat de creație, în toate formele sale. Scriu din anul 2010 pe blogul personal, din pură plăcere, cu focus pe relațiile interumane și pe tiparele comportamentale. Îmi place să îmi pun întrebări și să dezbat public răspunsurile pe care le descopăr. Sunt un tip deschis, pasionat de lectură și de călătorii, care caută să descifreze modul în care noi, oamenii, ne construim realitatea. Sunt de părere că putem evolua doar interacționând, iar arta scrierii face exact acest miracol: aduce oamenii împreună.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
R.I. Romanul “Aici, acum: Astăzi” este metafora unui drum inițiatic. Prezintă o poveste în poveste de dragoste, într-un cadru SF. Acțiunea se petrece într-un viitor îndepărtat, în care oamenii – așa cum îi cunoaștem – nu mai există. Întreaga acțiune se desfășoară într-o singură zi și este prezentată într-un mod inedit. Cele șapte personaje iau rând pe rând rolul povestitorului, adăugând astfel noi detalii, prin expunerea detaliată a propriei viziuni asupra acțiunii. Trăirile personajelor sunt ca niște piese de puzzle, iar fiecare capitol te aduce mai aproape de imaginea de fond. Cititorul află împreună cu eroul toate indiciile menite să facă posibilă înțelegerea propriului destin. Tabloul va putea fi complet odată cu parcurgerea ultimului capitol.
B.N. Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
R.I. Se întâmpla la finalul anului 2014, a venit natural. Scriam deja de trei ani pe blog și încolțise ideea de a scrie o poveste de dimensiuni mai mari – aveam doar sentimentul că mă relaxează scrisul și ideea acțiunii, fără nimic altceva. Exact în perioada aceea, un bun prieten mi-a făcut cadou o agendă specială.
Când mi-a înmânat-o mi-a spus că agenda mă va ajuta să scriu o carte. Eu nu împărtășisem cu nimeni gândul că aș vrea să scriu una. Vorbele lui m-au mișcat, au accelerat cumva procesul. Mi-am pus cap-la-cap ideile și la începutul anului 2015 am așternut primele rânduri – pe agenda primită cadou, sigur. Pe măsură ce scriam, îmi veneau noi idei, iar după trei ani în care dimensiunile poveștii au luat amploare, am decis să iau contact cu un redactor și cu un editor. Am descoperit astfel că modul meu de a scrie iese din tipare, ceea ce m-a bucurat și mi-a dat energia să continui.
B.N. Îți imaginezi viața fără pasiunea de a scrie?
R.I. Cu siguranță nu. Nu scriu zilnic sau nu o fac în mod organizat. Pur și simplu mă bucur de fiecare perioadă în care transpun în scris toate ideile mele și spre bucuria mea, se întâmplă des.
B.N. Care este cartea ta preferată din copilărie?
R.I. La sfârșitul clasei a doua, am primit Pinocchio și m-a fascinat ideea în sine – a da viață unui obiect. Cred că este și prima carte pe care am citit-o de mai multe ori.
B.N. Care este cea mai dificilă parte a procesului tău artistic?
R.I. Cea mai mare provocare a fost să mă conving că forma la care ajunge orice poveste pe care o scriu, este și cea mai bună versiune a sa. Fiind un iubitor al schimbării, îmi place să aduc mereu elemente noi, să schimb din mers și să readaptez totul la noile idei. Nu de puțide ori, după numeroase modificări aduse unui capitol, am revenit la forma sa inițială. Încă învăț să-mi dozez util nevoia permanentă de “nou” în scrierile mele.
B.N. Ce îți place să faci când nu scrii?
R.I. Sunt pasionat de lectură, iubesc natura, îmi place să călătoresc și mă relaxează partidele de pescuit. La fel ca toți, încerc să maximizez utilitatea timpului liber, îmbinând activitățile preferate: am descoperit că ador să citesc în natură și scriu cu mare pasiune în locuri pe care le vizitez pentru prima dată.
B.N. Ce crede familia ta despre cărțile tale?
R.I. Familia a fost alături de mine încă de la început. Sunt convins că membrii familiei sunt cei mai mari susținători ai mei. Feedback-ul pe care l-am primit din partea familiei a fost întotdeauna un suport foarte util în tot ceea ce a urmat să fac. Îmi place să aflu părerea apropiaților despre ceea ce scriu, iar sinceritatea familiei este vitală.
B.N. Care a fost unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri pe care le-ai învățat în procesul de publicare al cărții?
R.I. Am demarat lucrul la roman fără să am nicio informație despre ceea ce înseamnă publicarea unei cărți, dar cu ferma convingere că va avea să se întâmple. M-a impresionat capacitatea redactorului de a “intra în poveste” detașat și modul în care mi-a spus că este necesar să mă delimitez de personajele mele. Am învățat să-mi stăpânesc pornirea de a contura personajele create folosind modelul personal.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
R.I. Am ales Editura Hoffman, pentru că am fost foarte mulțumit de calitatea comunicării dintre noi. Criteriile folosite au avut legătură mai degrabă cu latura umană decât cu cea de business în sine. Îmi place să fac afaceri cu oamenii pe care îi stimez.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
R.I. Sunt doi autori români care m-au marcat: Marin Preda și Mircea Eliade. Primul m-a fascinat prin puterea lui de a descrie realitatea în cel mai obiectiv mod cu putință, iar pe Mircea Eliade îl admir pentru curajul de a pune sub lupă – responsabil – religia.
În privința celor de afară, mi-e foarte greu să aleg doar câțiva. Îmi plac foarte mult romanele SF ale lui George R.R. Martin. Despre el cred că este unul dintre cei mai înzestrați scriitori în viață – mă refer la geniul său. Mă fascinează modul în care Philip K. Dick a creat utopii în romanele sale, cum își imagina viitorul și mai ales faptul că nu a fost deloc departe de adevăr. Originalitatea cu care scrie Chuck Palahniuk mă determină să-i devorez romanele, iar căldura cu care țese Coelho povești mă face să îi citesc și să recitesc romanele cu mare-mare plăcere.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
R.I. Da, obișnuiesc să recitesc romane care m-au impresionat. De-a lungul timpului am descoperit cu mare plăcere că atribui noi sensuri acțiunii, deși îmi este cunoscută. Una dintre aceste cărți este Gargui, scrisă de Andrew Davidson, care mă dă – efectiv – pe spate de fiecare dată când o recitesc.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
- Marin Preda, “Cel mai iubit dintre pământeni” – sunt de părere că oricine vrea să se cunoască și să-și răspundă la întrebări profunde legate de propria persoană, are de învățat parcurgând această capodoperă.
- Saga “Cântec de gheață și foc” a lui George Martin – fără îndoială cel mai bun roman pe care l-am citit până în prezent. Una dintre puținele cărți care reușesc să împletească atât de bine mitologia cu istoria, cotidianul cu ocultul sau binele cu răul.
- Mihail Bulgakov, “Maestrul și margareta” – este unul dintre romanele mele preferate. Îmi place stilul, iubesc personajele, însă cel mai mult mă fascinează conexiunile pe care autorul le-a construit cu atât de mult talent.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
R.I. Piața de carte din România duce lipsă de cititori – duce lipsă de mase de oameni care dau bani pe cărți. Deși online-ul promitea accesul și mai facil la cărți, de la an la an parcă sunt tot mai mici sumele pe care fiecare individ este dispus să le aloce pentru cărți. A crescut numărul canalelor de distribuție, însă nu a crescut și numărul cititorilor. În altă ordine de idei, lectura – ca activitate de relaxare – pare că pierde din ce în ce mai mult teren. Teren pe care îl câștigă rețelele de socializare, jocurile electronice sau alte mijloace mult mai moderne de a-ți petrece timpul liber.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
R.I. Cred că sunt două aspecte cu care orice scriitor din România se confruntă: răbdarea și sumele de bani. E nevoie de foarte multă răbdare ca un manuscris să devină carte cu preț, pe raft. În același timp e nevoie de fonduri care să susțină întreg procesul. De cele mai multe ori, banii se întorc prea târziu, ori nu se mai întorc, iar asta duce la un blocaj.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
R.I. Sunt câțiva autori români care vând foarte bine și cu siguranță ei trăiesc din scris. Sunt totuși puțini. Cei mai mulți își ajustează veniturile din activități conexe scrisului. Cred că vânzarea de carte, în sine, nu are în România potențialul de a îl îmbogăți pe autor, oricât de mare ar fi succesul romanului său.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
R.I. Pe lângă pagina de Facebook, scriu constant și păstrez legătura cu cititorii mei pe blogul personal. Există rubrică specială dedicată romanului, unde se poate comanda rapid. Pe lângă blog, romanul se vinde și prin rețeaua eMag.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
R.I. Vă mulțumesc tuturor pentru că mențineți viu meșteșugul cititului. Nu pierdem timp atunci când citim, ba chiar îl câștigăm! Voie bună și lecturi plăcute!