Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Răzvan Ventura: Sunt în primul rând un îndrăgostit de literatură, plin de curiozitate şi în alte domenii ale cunoaşterii. M-am specializat în literatură franceză şi am obţinut doctoratul în filologie cu o teză despre Flaubert. Cea mai recentă carte din cele trei publicate a apărut la Editura Tracus Arte, în 2018: „Materie şi violenţă la Lautréamont şi Apollinaire”.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
R.V. Studiul urmăreşte, dintr-o perspectivă a hermeneuticii materiei, spaţiul imaginar a doi creatori extrem de provocatori pentru orice cititor: Lautréamont, privit din punctul de vedere al interiorizării, şi Guillaume Apollinaire, un exteriorizat, un tranzitiv. Cartea se află la graniţa dintre critica tematică şi cea psihanalitică, întrucât metoda se pliază textului: sunt avute în vedere fragmentarismul, imaginarul libidinal, dialectica agresivităţii la cei doi scriitori.
B.N. Ce reprezintă titlul cărții pentru tine, ca scriitor?
R.V. Întotdeauna alegerea titlului cărţii mi-a pus probleme şi nici acesta nu a făcut excepţie. Dar astfel este scoasă în evidenţă exact polaritatea în jurul căreia este structurat universul celor doi scriitori: materia ca factor pasiv şi violenţa ca factor activ.
B.N. Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
R.V. În studenţie, o colegă de facultate (un om de o rară calitate intelectuală, din păcate plecat dintre noi la 36 de ani) mi-a „prezis” că „vei scrie cărţi cândva”. Nu am crezut-o, însă, după ce mi-am finalizat lucrarea de licenţă, la care muncisem doi ani, am „simţit” că trebuie să scriu o carte. Dar abia după vreo 15 ani am început să scriu prima carte, e drept…
B.N. Cine a avut rolul cel mai important în cultivarea pasiunii tale pentru lectură și carte?
R.V. În primul rând, din familie, mama mea, alături de care, copil fiind, citeam zilnic. Am avut şansa unor dascăli extraordinari – dna Astrid Rodinciuc în liceu (plecată dintre noi) şi mulţi dintre profesorii din facultate: dnele Silvia Pandelescu, Elena Brăteanu, Dolores Toma, Angela Ion, dnii Florin Manolescu, Alexandru Tudorică, Mircea Martin…
B.N. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?
R.V. Lautréamont a fost un scriitor care m-a intrigat ani de zile şi la care am început să mă gândesc încă din 2011, când am publicat un articol despre el. Pe atunci lucram la altă carte, apărută între timp, dar anticipam deja că următoarea va fi despre Lautréamont. Căruia, în cursul documentării şi al reflecţiilor, i s-a adăugat Apollinaire, asociere care mi s-a părut insolită şi provocatoare.
B.N. Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice. Există vreun adevăr în asta?
R.V. Da, într-o anumită măsură: orice scriitor este mai mult sau mai puţin un singuratic, cel puţin în ceasurile de scris, dar un adevărat scriitor nu este niciodată singur. Prin vocea lui vorbesc, chiar şi fără ca el s-o ştie, tradiţiile literare cărora el se asociază sau chiar acelea pe care le respinge…
B.N. Care este cel mai important lucru la o carte în opinia ta?
R.V. Depinde de carte. În ceea ce priveşte cărţile de literatură, pentru mine literatura este artă, deci o carte trebuie să fie un instrument de seducţie prin stil, prin modul în care reconfigurează universul ca obiect estetic. Dar toţi marii scriitori au fost artişti excepţionali, deoarece în literatură contează mai ales cum spui (parafrazându-l pe Mallarmé, literatura se face nu cu idei, ci cu ajutorul cuvintelor). Pe de altă parte, o carte de teorie sau de critică literară trebuie să fie în măsură să mute problema tratată pe un teren nou, să trezească întrebări, să te determine să te întorci la scriitorul abordat.
B.N. Dacă ai scrie o carte despre viața ta, cărei perioade i-ai dedica cel mai mult timp?
R.V. Nu aş scrie nicicând o carte despre viaţa mea, poate cel mult despre prieteni şi oameni dragi. Însă perioada studiilor universitare a fost cea mai fericită şi cea mai liberă, deschizându-mi orizontul nu numai în literatură, ci şi în filozofie, de exemplu. Cel mai optimist răspuns ar fi însă că poate cea mai importantă perioadă este cea care urmează.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
R.V. Am ales Tracus Arte, un nucleu de oameni pasionaţi, profesionişti; am fost deosebit de onorat pentru că am fost acceptat printre autorii lor. Îi cunoşteam deja, pentru a spune astfel, citind mai multe cărţi apărute la această editură.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
R.V. Sunt mulţi scriitori cărora le-am dedicat şi le dedic mult timp pentru lectură şi recitire… Cu sentimentul că sunt nedrept în privinţa multora, i-aş menţiona în mod special pe Blaga, Rebreanu, Brumaru, Cărtărescu din literatura română, Flaubert, Saint-Exupéry, Hemingway, Marquez, Tolstoi din cea universală…
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
R.V. În rândul autorilor pe care-i recitesc în mod constant, savurându-i încet şi cu voluptate, se află o listă întreagă (fără a-i şti pe dinafară): Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Dostoievski, Tolstoi, Rebreanu, Hemingway, Borges, Marquez, Th. Mann, Haruki Murakami…Cărora li se adaugă clasici francezi: Baudelaire, Balzac, Hugo, Nerval, Flaubert, Proust, Saint-Exupéry.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
R.V. Baudelaire: „Florile răului” – una din cele mai riguroase, dar şi zguduitoare cărţi ale liricii universale; Hemingway: „Bătrânul şi marea” – pentru imensa dimensiune etică; Dostoievski: „Crimă şi pedeapsă” – pentru extraordinara sondare a psihologiei umane.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
R.V. Categoric – promovarea este deficitară. Multe edituri sunt vizibile doar la târgurile de carte; uneori găseşti cărţi interesante la standurile lor, dar nu şi în librării! Acest lucru se resimte cu atât mai mult în cazul poeziei, al teoriei literare sau al exegezei privind marile literaturi europene.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
R.V. Cele mai mari provocări, adevăratele provocări, sunt cele interioare. Să nu-şi sacrifice propriile adevăruri de dragul unui succes cuantificat în numărul de cititori sau de exemplare vândute. Să preţuiască literatura de calitate şi să fie interesat în formarea unui public exigent şi cu gust.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
R.V. Nu am date exacte, dar, din câte ştiu, majoritatea scriitorilor au şi alte profesii, uneori chiar fără legătură cu literatura.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
R.V. Cărţile se găsesc în librăriile Humanitas, Cărtureşti, on-line pe site-ul edituratracusarte.ro, pe elefant.ro, cel.ro, libris.ro, librarienet.ro, librariadelfin.ro.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
R.V. Cultura îmblânzeşte animalitatea din om, care este mult mai manifestă decât ne place să credem. Le urez să-şi caute propria umanitate în cultură în ansamblul ei, nu numai în literatură. O pagină din Vianu sau din Kant, o fugă de Bach vorbesc în egală măsură intelectului şi sufletului nostru, trezind uneori ceea ce este mai adânc şi mai neştiut în noi înşine.
Vă mulţumesc pentru întrebări.
