Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Silviu Reuț: Viața mea de zi cu zi se rezumă cam la aceleași activități: multă lectură, în ultimii ani mai mult de non-ficțiune, sport, mers cu bicicleta, drumeții pe munte și tot felul de alte aventuri precum săritul cu parașuta sau făcut autostopul prin alte țări.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
S.R. Este o carte de non-ficțiune, care poate sună a jurnal de călătorie, însă nu este asta sau doar asta. Pe lângă povestea celor patru luni de făcut autostopul de-a lungul a 12 țări, alături de aventurile de care am avut parte și de oamenii pe care i-am cunoscut, am detaliat multe dintre ideile mele filosofice și criticile la adresa societății românești. Dacă prima parte a cărții se rezumă în mare parte la călătoria fizică din cele patru luni, partea a doua este despre impactul pe care această experiență l-a avut asupra mea și încercarea de a mă reintegra în puzzle-ul românesc, deși nu fusesem niciodată cu adevărat integrat în el.

B.N. Ce reprezintă titlul cărții pentru tine, ca scriitor?
S.R. Titlul mi-a venit pe parcurs și cred că exprimă cel mai bine substanța cărții și ce am vrut să transmit prin ea. „L’chaim” este versiunea ebraică a toast-ului. Așa cum noi spunem „noroc” când ciocnim, evreii spun „L’chaim”. Totuși, există o diferență semnificativă. „L’chaim” nu înseamnă vreo banalitate de genul noroc, sănătate, bunăstare, ci „pentru viață”. Mi s-a părut potrivit atunci când israelienii cu care eram la masă în Bulgaria mi-au explicat semnificația. Apoi, în timp ce scriam cartea, mi-am dat seama că este titlul perfect. În ceea ce privește subtitlul, cred că se înțelege de la sine.

B.N. Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
S.R. N-am avut niciun moment în care am „știut” că vreau să scriu, dar am avut momente în care am „simțit” că aș vrea să o fac. Poate primul a fost pe când aveam vreo 16-17 ani și treceam prin drama unei iubiri adolescentine eșuate. Mi s-a părut că scrisul ar putea fi o modalitate prin care să vărs preaplinul din mine.

B.N. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?
S.R. Principala inspirație, fiind o carte de non-ficțiune, a fost, bineînțeles, experiența de care am avut parte. Desigur, o contribuție au avut-o și toate cărțile pe care le citisem și care, poate, mi-au modelat stilul de a scrie și dorința de a o face. De asemenea, am apreciat scriitorii ale căror cărți m-au impresionat și schimbat și am vrut să fiu și eu ca ei, să ofer altora ce am de zis și poate să aduc o contribuție pozitivă în viața lor.

B.N. Cum descrii stilul tău de a scrie?
S.R. N-aș putea să-l descriu, în principal din cauză că nu e „muncit”. Nu „transpir” deasupra tastaturii, ci aștept momentele de inspirație, iar apoi las scrisul să curgă. Poate că l-aș putea descrie drept spontan.

B.N. În prezent lucrezi la o nouă carte?
S.R. Da, de data asta la o carte de ficțiune, de ficțiune speculativă, cum ar zice Margaret Atwood. Îmi doresc de mult timp să scriu o distopie/utopie și, după ce am gândit și răzgândit tot felul de idei, cred că am găsit-o pe cea care-mi trebuia, iar apoi mi-am dat seama că nu e o distopie, ci chiar ceva ce se petrece în zilele noastre, deci ficțiune speculativă.

B.N. Pe plan literar, unde te vezi peste 5 ani?
S.R. Încerc să nu-mi fac imagini despre viitorul îndepărtat și să mă bucur pe cât posibil de prezent. Așa că n-am un răspuns.

B.N. Este dificil să creezi personaje de sex opus? Care e cea mai mare provocare legat de asta?
S.R. Ținând cont că personajele mele nu au fost inventate, ci a fost o relatare a corespondentului lor din lumea reală, nu pot răspunde la asta. În schimb aș putea spune că ficțiunea este mai grea decât non-ficțiunea. Spre diferență de cea din urmă, ficțiunea necesită mai multi imaginație și putere de creație. Crearea personajelor de sex opus ar putea fi mai dificilă, ținând cont că trebuie să te pui în pielea cuiva, fără a ști cum este în acea piele. Dar, desigur, te poți documenta printre prietenii de sex opus.

B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
S.R. Editura pe care am ales-o și care m-a ales se numește Cartex. A fost una dintre puținele edituri care s-au arătat interesate de manuscrisul meu și, de asemenea, m-am înțeles foarte bine cu editorul cu care am colaborat la publicare, domnul Lucian Pricop.

B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
S.R. Scriitorii români care m-au marcat sunt Liviu Rebreanu, mi-au plăcut la nebunie toate romanele lui, Emil Cioran, grație interesului meu pentru filosofie și mai ales pentru cea existențialistă, Lucian Blaga și minunatele sale poezii ale luminii, chiar dacă poezia în general nu mă atrage, dar și alți clasici precum Marin Preda, Duiliu Zamfirescu sau Camil Petrescu. Orice s-ar spune, există literatură română de calitate.

În ceea ce privește scriitorii de literatură universală, sunt mult prea mulți pentru a-i enumera pe toți. Am o imensă pasiune pentru literatura rusă clasică – Tolstoi, Dostoievski, Pușkin, Gogol, Bulgakov, Turgheniev, Oblomov -, dar am citit pe nerăsuflate și alți clasici europeni precum Victor Hugo sau Charles Dickens. Dacă vorbim de literatura universală modernă, Milan Kundera și ale sale romane filosofico-nostalgice sunt minunate, alături de scrierile Svetlanei Aleksievici sau ale lui Albert Camus. Ar mai fi mulți de enumerat, precum Voltaire, Thoreau, Sylvain Tesson sau Charles Bukowski și mulți alții care ar face ca acest paragraf să se lungească prea mult.

B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
S.R. Nu. Nu sunt adeptul recitirii unei cărții, iar asta din cauză că am peste o mie de cărți pe lista de cărți în așteptare pentru a fi citite. Nu am destule vieți pentru a citi tot ce vreau să citesc, cu atât mai puțin pentru a reciti.

B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
S.R. „20 de ani în Siberia”, de Anița Nandriș Cudla. Povestea unei țărănci din ce era pe atunci România exilată cu copiii în gulag. O carte care rupe inima în tine și, în același timp, te lasă să afli de ce crime inimaginabile sunt capabili oamenii. Anița, o țărancă needucată, are o scriitură naturală și captivantă, grație și faptului că varianta publicată a păstrat scrierea fonetică originală.

„Mitul lui Sisif”, de Albert Camus. Pentru că toți trecem prin crize existențiale și căutăm răspunsuri despre sensul vieții pe care nu le găsim. Iar Camus ne lămurește logic și franc: totul e absurd, nu există un sens, dar dacă tot ești în viață, trăiește din plin și cu pasiune, e tot ce poți face. Altfel, nu-ți rămâne decât suicidul.

„În sălbăticie”, de Jon Krakauer. O carte despre idealism, minimalism, natură și o viață pură, departe de mizeria cu care ne încarcă societatea.

BN: Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
S.R.Publicul, în mod clar. România a uitat să citească, ceea ce nu-i de mirare dacă te uiți la situația societății românești. Sărăcie, lipsă de educație, grandomanie și goana după bani. E un climat dificil pentru literatură.

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
S.R. Aș fi vrut să scriu că publicarea, dar mie nu mi-a fost greu, deci n-aș putea spune dacă asta e greutatea personală. Aș zice că răspunsul e același ca la întrebarea anterioară: lipsa publicului. Scriitorul nu mai e relevant în societatea noastră, e văzut ca un „fraier care mâzgălește și se crede deștept.”

B.N. Se poate trăi din scris în România?
S.R. N-aș crede. Când nu ai public, nu ai nici cum să trăiești din asta. În ceea ce mă privește, nici nu m-am așteptat la asta și nici nu mă aștept la asta. Am un serviciu de corporatist (ca să evadezi din sistem, trebuie să faci parte din sistem) și din asta trăiesc. Scrisul e o plăcere, o chemare, orice, dar nu ceva care să-mi aducă vreun venit substanțial.

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
S.R. L’chaim. 4 luni cu autostopul prin Europa și întoarcerea în România se găsește în Librăriile Humanitas, dar și pe mai toate site-urile online care vând cărți, cum ar fi Elefant, eMag sau Cărturești. De urmărit o pot face pe Facebook sau pe silviureut.ro, unde scriu în principal recenzii la cărțile pe care le citesc sau le-am citit.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
S.R. Nu uitați să citiți! Așa cum facem sport pentru a arăta bine, trebuie să citim pentru a gândi la fel de bine.