În curând vom trage un fum din Pipa domnului Horipundo

Unul din cele mai grozave lucruri atunci când lucrezi la un site de cărți e că uneori ai ocazia de a citi cărți interesante chiar înainte de lansarea lor!  Într-o seară de decembrie, l-am cunoscut pe Teo Spătaru un tânăr genial care în curând își va lansa primul roman  – Pipa domnului Horipundo. Eu, după cum v-am spus am fost o norocoasă: am fost printre cei care au citit romanul, înainte de lansarea oficială și pot să vă spun că am fost plăcut surprinsă: e o lectură care te prinde, e amuzantă și antrenantă în acelaşi timp. Însă, mai multe despre Teo și despre cartea sa veți afla chiar de la tânărul scriitor!

Teo Spătaru

Bună Teo, pentru început spune-ne câte ceva despre tine!

Bună să îți fie inima, Diana ( de fapt cred ca îți este de ceva timp)! Am aproape 26 de ani, sunt student la facultatea de Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara și am să îți mărturisesc ceva în premieră: când eram mic, mama în loc să mă hrănească cu lapte, mi-a dat din greșeală infuzie de farmec.

Tu și scrisul: cum ai defini această relație și de cât timp durează?

Primele tentative în ceea ce privește scrisul provin de prin clasa a V-a sau a VI-a când am așternut într-un caiet niște poezii ( de fapt poezii e mult spus, am potrivit niște cuvinte care rimau). Încă mai am caietul. Sunt destui indivizi care trăiesc cu impresia că dacă potrivesc 5-6 cuvinte care să rimeze au și scris o poezie. Așa, am avea câte un poet în fiecare scară de bloc, ceea ce ar fi evident trist. Nu că nu mi-aș dori să avem cât mai mulți poeți sau scriitori, dar mă interesează mai mult calitatea decât cantitatea. Probabil te aștepți, sau cititorii voștri se așteaptă, să dau un răspuns filozofic demn de reținut și eventual de notat, dar nu mi-am propus să fac asta.

Relația mea cu scrisul este una simplă și destul de furtunoasă, în același timp. Scriu și am să scriu atâta timp cât am ceva de spus, sperând ca măcar un cititor să se regăsească în ceea ce am transpus pe hârtie. Am zis furtunoasă, pentru că au existat, și probabil vor mai exista, momente când au avut loc certuri destul de dureroase între mine și scris, dar partea bună este că el întotdeauna vine și își cere iertare, iar eu îl iert, mai ușor, mai greu și apoi mă pun din nou să scriu…

Cum de ți-a venit idea de a scrie o carte?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

 Ideea de a scrie o carte e mai veche însă niciodată nu m-am gândit că voi reuși să scriu un roman, asta pentru că scrierea unui roman presupune răbdare și constanță, lucruri destul de străine mie. Inițial, mi-am propus să scriu o poveste scurtă, dar m-am întins și m-am trezit scriind roman. A fost un fel de pariu cu mine însumi, eu neavând nici un fel de experiență în a scrie proză, ci doar poezie.

Eu am avut ocazia de a citi în “avanpremieră” romanul tău, Pipa domnului Horipundo. Știu despre ce e vorba, însă nu am de gând să dezvălui prea multe… pentru a nu strica surpriza. În schimb, o să te rog pe tine să îți caracterizezi opera!

Mi-am propus să creez un personaj original și ciudat pe care să îl reții indiferent dacă ți-e antipatic sau simpatic. Și o poveste la fel de originală. Nu știu dacă am reușit, asta rămâne de văzut! Contează foarte mult să aduci lucruri noi, deși trebuie să nu uităm că există o linie foarte subțire între a fi original și a fi penibil pe care mulți nu Pipa Domnului Horipundoo sesizează.În societatea de azi, se merge prea mult pe lucruri șocante, chiar dacă dispun de doza lor de originalitate și se face acest lucru doar pentru a ieși în evidență prin orice mijloace.

Doar că, mai contează și cum ieși din anonimat: una e să ameninți că te arunci de pe o clădire ca mai apoi să apari la știrile de la ora 5 bucurându-te de momentul tău scurt de celebritate și alta e să realizezi ceva notabil care să rămână peste timp. Pipa domnului Horipundo e un roman a cărei poveste te fură ( cel puțin așa am înțeles de la cei care au citit deja cartea), un roman care îmbină acțiunea, umorul, dragostea și misterul.

Numele personajelor sunt foarte ingenioase. Cum de ți-a venit ideea de a folosi astfel de nume? Care crezi că va fi reacția publicului?

 Majoritatea numelor din roman sunt jocuri de litere, pe care schimbându-le între ele și potrivindu-le vei obține alte cuvinte. Unele sunt destul de greu de pronunțat, dar am vrut să îl fac pe cititor să gândească, să îl provoc , nu să îi trântesc câteva nume pe care doar să le poarte cu el de-a lungul romanului. În spatele fiecărui lucru se ascunde ceva ce trebuie descoperit. Asta e ideea! Unii cititori vor fi dezamăgiți, alții vor fi entuziasmați, dar e firesc. Nu poți mulțumi pe toată lumea și nici nu îmi propun să fac asta!

În ce măsură te identifici cu ceea ce ai scris, altfel spus: te regăsești în vreun personaj?

Mă regăsesc destul de mult în personajul principal, Horipundo. Fiind și primul roman, probabil detașarea de personajele create e mai grea. De altfel, eu chiar cred că toate aceste personaje pe care le creăm, ele locuiesc într-o formă sau alta în noi și dându-le viață pe hârtie, le eliberăm cumva într-o formă mai apropiată sau îndepărtată de cele autentice care au existat cândva înlăuntrul nostru. Aș putea afirma că dintr-un anumit punct de vedere actorul și scriitorul sunt complet diferiți: actorul se încarcă de personaje, scriitorul se eliberează de ele.

Cum a fost drumul de la scrierea romanului la publicarea lui?

Drumul de la scrierea romanului la publicarea lui a fost unul plin de căutări, de uși trântite în nas, de speranță, de așteptări, de dezamăgiri. Dar am avut încredere în ce am scris și am în continuare. Altfel, nu aș mai scrie!

Cu ce speranțe intri în lumea scriitorilor?

Lumea scriitorilor e o lume a orgoliilor prostești, în care se trece foarte repede la injurii și acuze nedemne de niște oameni ai literelor, pretinși intelectuali. Nu prea am așteptări de la lumea asta a scriitorilor. În schimb am așteptări de la mine, să scriu din ce în ce mai bine și cât mai versatil. Ce așteptări să am de la lumea scriitorilor când domnul Nicolae Manolescu, președintele USR modifică legea doar pentru a mai prinde un mandat la conducerea respectivei instituții? Aș refuza să fac parte din USR atâta timp cât Nicolae Manolescu ar fi președinte! E vorba de principii. Și sincer, aș prefera să nu merit să fac parte din această instituție, dar să funcționeze într-un mod profesionist, decât să fac parte (peste nu știu câți ani) și să funcționeze la modul jenant cum funcționează acum. Mi s-ar părea normal ca criteriile de accedere în USR să fie mai drastice, să ajungă membrii doar cei care merită, nu toți pseudo-scriitorii care se dau pe lângă unii și alții din conducerea instituției.Dar din fericire lumea scriitorilor nu se rezumă doar la Nicolae Manolescu deși sunt destui care m-ar contrazice!

Cum speri ca va fi primit romanul tău?

Cu zâmbetul pe buze! Probabil, o să-l critice destui, dar e firesc, există opinii și opinii. Nu îmi fac griji, însă!

Şi asta a fost cam tot… îți mulțumesc pentru timpul acordat și îți urez mult succes! În încheiere o să te rog sa le adresezi câteva cuvinte cititorilor GoodRead.ro!

Eu îți mulțumesc! Plăcerea a fost de partea mea! Dragi cititori, vă doresc să iubiți, să plângeți, să râdeți, să cădeți, să suferiți, să vă ridicați, să luptați, să sperați,să vă bucurați, să trăiți, într-un cuvânt! Și să nu uitați că viața reprezintă mai mult decât un pas înapoi sau o cădere în gol!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)