Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Numele autorului: Numele meu de familie este Șerban, numele mic fiind Vasile, dar mi se mai spune și Vasea ori Piți. Usca-li-s-ar limba celor care mă strigă Piți!

Titlul cărții: Acest prim volum de povestiri se intitulează ”M-a învins copilăria”. Subtitlul l-am furat de la Emil Cioran: ”Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil.” Va urma și volumul doi, nu după mult timp, sper.

Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Am 66 de ani, sunt atins de chelie, de burtă, cam știrb, surd 80%, plus TVA, sunt arțăgos, intolerant, depășit și nasol. Nu e de mirare că sunt de meserie un fel de filosof. Am studiat filosofie, dar și teologie, însă mai am și alte preocupări la fel de inutile – dar intense! – cum ar fi cele de psihologie, microbiologie, medicină și multe alte domenii în care m-am aflat eu în treabă.

Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
Am scris povestirile în șase ani. Ele acoperă un continuum temporal de aproape 69 de ani, din 1951 până la finele anului 2020. Ele sunt rânduite în două volume, primul fiind ”M-a învins copilăria”, cuprinzând copilăria mea îngerească, dar nu prea, care a durat din 1954 și până târziu, în 1969, ca să nu spun până astăzi. Al doilea volum, ”Filosoful și Mamifera”, cuprinde dulceața fără asemănare, dar și licoarea amară a anilor de liceu, cu năzdrăvăniile mele, ale părinților, rudelor, prietenilor și cunoscuților din acea perioadă, fără de care liceul ar fi fost un soi de penitenciar. Apoi, înșir povestiri de pomină din anii care au urmat, când capacitatea mea și a personajelor mele de a face lucruri incredibile, crescuse considerabil odată cu vârsta, experiența de viață și contextual social.

Ce reprezintă titlul cărții pentru tine, ca scriitor?
Dacă m-a învins copilăria, am obținut cea mai mare victorie posibilă. Căci dacă înlocuiesc ”copilărie” cu ”Paradis”, se vede mai bine miza cărții. De aceea am și pus ca subtitlu zicerea lui Emil Cioran: ”Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil.”

Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
Când am scăpat de ideea mizerabilă că ar trebui să scriu câteva cărți teribil de bune, ca să satisfac așteptările celorlalți, iar eu să mă umflu în pene față de ei. Devenind astfel liber, mi s-a deschis izvorul scrisului.

Ce te-a inspirat când ai scris această carte?
Nu am scris cartea sub puterea vreunei inspirații exterioare, eventual divine, ci cu siguranță într-un fel de stări interne, ca de transă. Când îți vine pe bune damblaua să scrii, te ia un fel de nebuneală, ți se zbat fluturi în piept și cazi într-o stare paranoică obsesivă. Mâna merge de la sine, face ce vrea ea. După ce trece stihia, te apuci să faci ordine în ce ai scris, ca după cutremur. Și ce rămâne, aia e.

Cum descrii stilul tău de a scrie?
Nu știu cum este stilul scrisului meu, însă ce știu este că fiecare om are o formă sufletească originară unică. Acest fenomen originar (Goethe îi zice Ur-phänomen) impregnează orice faci, inclusiv ce scrii, cum scrii și chiar cu ce scrii. Odată, mi-am pus un pix între degetele de la un picior și am scris o propoziție. Era același scris, parcă scrisesem cu mâna, dar beat țol. Tot astfel se întâmplă în orice altceva faci, inclusiv când faci sex. Ai stilul tău.

În prezent lucrezi la o nouă carte?
În prezent, nu eu sunt cel care lucrează la o nouă carte, ci simt clar că mă lucrează pe mine una și chiar două cărți. Mă simt curtat de ele, mai trebuind să stabilim cât e oralul și cât e normalul.

Pe plan literar, unde te vezi peste 5 ani?
În cinci ani voi fi cu siguranță o celebritate, dar deocamdată aspir la o notorietate locală care să-mi permită să vând măcar câteva pachete cu cărți. Chiar ar trebui să-mi iau alte șosete. Desigur că notorietatea mea se va tot propaga, umplând cu cărțile mele toate găurile negre din Univers.

Este dificil să creezi personaje de sex opus? Care e cea mai mare provocare legată de asta?
În acest sens, pentru mine, cea mai mare provocare este că nu există ființe umane de sex opus, decât în caz de frigiditate a ei, impotență a lui sau amândouă situațiile deodată, când este sex total opus. Strict anatomic și fiziologic, sexele sunt complementare, nu opuse. Pe plan biologic, oamenii se împart în bărbați, care sunt masculi și respectiv femei, care sunt femele. Pe plan social, oamenii se împart în domni și doamne. Dacă ar exista politețe veritabilă, pe uși ar scrie Toaletă Domni/Toaletă Doamne, nu Wc bărbați/Wc femei. Sper că sesizați diferența.
Personajele mele feminine nu sunt o creație a mea, ci toate au existat în realitate. Și toate sunt niște figuri date naibii! În povestiri, doamnele au numele pe care le-au purtat și în viață.

Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
Din calculele mele, a reieșit că eu am trudit șase ani la cărțile mele ca un simplu voluntar, cu unicul scop ca editura să încaseze toți banii. De aceea, am publicat primul volum pe cont propriu. Tot așa voi face și cu al doilea volum al povestirilor, precum și cu a treia carte. Aceasta este oarecum filosofică și se numește ”Petice fără haină”, având subtitlul ”Holbură de socotele.” Scrierea ei a durat 27 de ani, însă a ieșit mișto tare de tot. Și ce să fac acum, să o depun ca ofrandă pe prispa unei edituri? Desigur că o voi face și pe asta, chiar cât de curând, dar editura va fi a mea.

Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
Dacă sufăr de o psihopatologie, aceasta este patima pentru cărți. Nu de poker, desigur. De aceea, consider că piața de carte din România este raiul pământesc, chip al raiului ceresc. Am trăit în comunism până la vârsta de 36 de ani și pot compara ușor Raiul cu Iadul.

Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Pot fi contactat pe adresa de e-mail serbanvasile13@yahoo.com. Însă, mai am și un profil pe fb, dotat cu messenger, precum și o pagină fb unde pot primi puhoiul de comenzi. Desigur că, deîndată ce gloria mea literară va deveni copleșitoare, voi mai avea și un blog, un sait, conturi pe Instagram, LinkedIn și încă vreo două la bancă.

Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Booknationiștilor, vă aflați pe un teritoriu din raiul cărților. Fiți fericiți în continuare, fără teama niciunei izgoniri. Mărul cunoașterii se mănâncă acum la liber, căci în sfârșit lui Dumnezeu i-a venit mintea la cap.