Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Numele meu de familie este Șerban, numele mic fiind Vasile. Spun asta pentru că adesea mi se confundă numele cu prenumele. Dar mai am și două porecle încă din clasa a zecea: Vasea și Piți. Am 67 de ani, sunt atins de chelie, de burtă și de surzenie în proporție de 80% plus TVA, dar în compensație sunt intolerant și rău de gură. De aceea nu e de mirare că sunt un fel de filosof. Dealtfel, am studii academice de filosofie, parțial și de teologie, însă mai am și alte preocupări la fel de inutile – dar intense! – cum ar fi de antropologie, psihologie, microbiologie, medicină și din multe alte domenii în care m-am aflat în treabă.

Despre cărțile tale

Vă ofer spre lectură patru cărți grupate în seria de autor ”Povestiri și Socotele – esență și dichis.” Primul volum a și apărut deja, intitulându-se ”M-a învins copilăria!”. În scurt timp, va urma și volumul al doilea, cu titlul ”Clonțosul”. A treia carte care va apărea și ea destul de repede, se numește ”Filosoful și mamifera”. A patra carte este meditativ-filosofică și se intitulează ”Petice fără haină. O holbură de socotele.” Povestirile sunt numerotate de la una la 100, fiecare din primele trei cărți având un număr relativ egal de povestiri. A patra carte cuprinde numai socotele care exprimă însă esența ideatică și sufletească a povestirilor, precum și ceva substanțial în plus. Socotelele sunt gânduri socotite cu dichis și de aceea pot fi denumite și filosofele, zeflemele, dichisele și chiar spovedele. Indiferent de denumire, ele sunt gânduri filosofice în diluție homeopatică de 1/100, ca să nu i se aplece cititorului de la prea multă seriozitate. 

Ce ne poți spune despre cartea care a apărut acum?

Volumul întâi de povestiri, „M-a învins copilăria”, cuprinde prima parte a copilăriei mele îngerești, dar nu prea, care a durat din 1954 până prin 1965. Totuși, cartea nu este strict de amintiri din copilărie, deși este scrisă pe baza acestora. Am vrut să înfățișez mai degrabă traiul meu în mijlocul unor oameni interesanți și foarte pitorești, proletari la granița dintre viața rurală și cea urbană din anii ’50-’60 ai secolului al XX-lea din poeticul meu târg moldav, care prinsese o lină viteză odată cu industrializarea comunistă. Acei oameni aveau desigur copii, iar ei erau ca mine și eu eram ca ei și ca toți copiii din lume. Am trăit o copilărie plină, densă și interesantă împreună cu acești oameni simpli, într-o epocă fără telefoane mobile și nici fixe, fără calculatoare, laptopuri sau tablete. Nu aveau frigidere, televizoare și nici radiouri, cu toții fără automobile sau motociclete și rareori având biciclete, neavând în casă alte cărți decât manualele copiilor. 

Ce reprezintă titlul cărții pentru tine, ca scriitor?

Declarând că ”M-a învins copilăria!”, înseamnă că am obținut cea mai mare victorie posibilă în viață. Dacă înlocuiesc cuvântul ”copilărie” cu ”Paradis”, se vede mai bine miza cărții. Inițial, cartea avea și un subtitlu, constând într-o mărturisire a lui Emil Cioran: ”Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil.” A știut el ce a pierdut. 

Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte? 

A fost când m-am eliberat de ideea mizerabilă că ar trebui să scriu câteva cărți teribile de filosofie pentru a satisface așteptările celorlalți și a mă umfla în pene față de ei. Însă, odată scăpat de această molimă națională, mi s-a deschis izvorul scrisului cel adevărat, din inimă.

Ce te-a inspirat când ai scris această carte?

Nu am scris cartea sub puterea unei inspirații, ci cu siguranță într-un fel de stări interne entuziaste. Când îți vine pe bune damblaua să scrii, te ia un fel de nebuneală, ți se zbat fluturi în piept și cazi într-o stare paranoică obsesivă. Mâna merge de la sine, scrie ce vrea ea. După ce trece stihia, te apuci să faci ordine în ce ai scris, ca după cutremur. Și ce rămâne, aia e. 

Cum descrii stilul tău de a scrie?

Nu știu cum e stilul scriiturii mele, însă ce știu sigur e că omul este conținutul, iar stilul este forma sa. De aceea omul își arată stilul propriu în orice face. Fiecare vine pe lume cu o formă sufletească unică. Acest fenomen originar (Goethe îi zice Ur-phänomen) impregnează tot face el, inclusiv ce scrie, cum scrie și chiar cu ce scrie. Odată, mi-am pus un pix între degetele de la picior și am scris o propoziție. Era același scris, parcă scrisesem cu mâna, dar beat țol. Tot astfel se întâmplă în orice altceva faci, inclusiv când creezi sau când faci sex – ai stilul tău. 

În prezent lucrezi la o nouă carte?

În prezent, nu eu sunt cel care lucrează la o nouă carte, ci mă lucrează dânsa pe mine. Mă simt curtat de ea, îmi face cu ochiul, mă ademenește, mai trebuind să stabilim cât e oralul și cât e normalul.

Pe plan literar, unde te vezi peste 5 ani?

În cinci ani voi fi cu siguranță o celebritate, dar deocamdată aspir măcar la o notorietate locală care să-mi permită să vând câteva pachete cu cărți. Chiar ar trebui să-mi iau alte șosete. Desigur că în timp, notorietatea mea se va tot propaga, umplând cu cărțile mele toate găurile negre din Univers.

Este dificil să creezi personaje de sex opus? Care e cea mai mare provocare legată de asta?

Eu nu cred că nu există ființe umane de sex opus decât în caz de frigiditate, impotență sau amândouă deodată. Anatomic și fiziologic, sexele sunt complementare, nu opuse. Biologic, oamenii se împart în bărbați, adică masculi și respectiv femei, adică femele. Dar social, oamenii se împart în domni și doamne. Dacă ar exista puțin respect, pe uși ar scrie: Toaletă Domni/Toaletă Doamne, nu Wc bărbați/Wc femei. Sper că sesizați diferența. În această privință, pe certificatul de naștere al lui Eminescu stă scris cu politețe și tandrețe ”Secsul: fiu.” 

Personajele feminine nu au fost o provocare pentru mine, ele nefiind o creație a mea, ci au existat în realitate. Toate sunt adorabile și niște figuri date naibii! În povestiri, doamnele au desigur numele pe care le-au purtat și în viață. Puțin respect, ce dracu’?

Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?

Din calculele mele a reieșit că orice editură se consideră îndreptățită ca eu să fi trudit șapte ani la cărțile mele ca voluntar în folosul ei, eu având unicul scop ca editura să încaseze toți banii muncii mele. De aceea am publicat primul volum de povestiri pe cont propriu. Și tot eu sunt unicul distribuitor. Tot așa voi face și cu al doilea volum, cu al treilea și al patrulea. Cartea asta din urmă este tare deosebită și cu dichis, fiind și oarecum filosofică. Scrierea ei a durat 27 de ani, însă a ieșit splendidă. Și ce să fac acum, să o depun ca ofrandă pe prispa unei edituri? Desigur că o voi face și pe asta, și chiar cât de curând, dar editura va fi a mea.

Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?

Dacă sufăr de o psihopatologie, aceasta este patima pentru cărți. Nu de poker, desigur. Fiind un astfel de pătimaș, consider că piața de carte din România este raiul pământesc, chip al raiului ceresc. Căci am trăit în comunism până la vârsta de 36 de ani și pot compara ușor Raiul cărților de acum, cu Iadul cărților de atunci. Dar asta numai din perspectiva cititorilor, pentru care autorii, editurile, tipografiile și distribuitorii formează solul fertil al paradisului lor literar. Din nefericire, toți aceștia duc o viață foarte chinuită din cauza lui Satana pe pământ: Fiscul. De aceea eu cred că pieței de carte din România îi lipsește absența Fiscului. 

Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot comanda cărțile?

Pentru că eu sunt unicul distribuitor al cărților mele, ”M-a învins copilăria!” (volumul întâi al seriei ”Povestiri și socotele – esență și dichis”) poate fi comandat deja prin mesaj direct adresat autorului. Ea costă 35 de lei + transportul și va fi expediată numai prin poștă, căci este cel mai avantajos. Predarea va fi personală și cu plata ramburs.

Am o intensă activitate pe profilul meu de fb, pe messengerul căruia pot primi cererile de carte. Însă, mai am și o pagină fb unde pot primi puhoiul de comenzi. Desigur că, deîndată ce gloria mea literară va deveni copleșitoare, voi mai avea și un blog, un site, conturi pe Instagram, LinkedIn și încă două conturi la patru bănci.

Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?

Booknation-iștilor, vă aflați pe un teritoriu din marele paradis al cărților unde calcă însăși talpa lui Dumnezeu, cititor îndrăcit și El deopotrivă. Fiți fericiți alături de Dânsul, dar fără teama niciunei izgoniri. Mărul cunoașterii se mănâncă acum la liber căci în sfârșit, lui Dumnezeu i-a venit mintea la cap.

CAUTĂ CĂRȚILE SCRISE DE ȘERBAN VASILE ÎN LIBRĂRIA TA PREFERATĂ:

► LIBRIS.RO ► ELEFANT.RO ► CARTURESTI.RO ► LIB. DELFIN

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!