Deși eram reticentă în ceea ce privește autorii japonezi contemporani după ce am abandonat o carte de-ale lui Murakami, foarte apreciată la scară largă, dar care mie mi-a dat senzație de întortocheat voit și prea pretențios, în ultimele două luni am citit trei cărți scrise de Kazuo Ishiguro și mă declar iremediabil cucerită.

Ishiguro a primit în 2017 Nobelul pentru Literatură și consider că-l merită pe deplin. Rezonez perfect cu stilul lui, elegant, protocolar și pe alocuri pisălog, dar plăcut și foarte profund. Se axează pe psihicul și gândurile unui personaj și îi analizează trăirile, punând accent pe regrete și remușcări. Personajele lui sunt de obicei bărbați ajunși în iarna vieții care, confruntându-se cu efemeritatea acesteia, încearcă să găsească răspunsul la întrebări despre sensul existenței, despre priorități, despre ce contează și ce rămâne în urma noastră când sfârșitul se apropie.

Rămășițele zilei a fost ecranizată având în distribuție nume grele ale cinematografiei mondiale: Sir Anthony Hopkins și Emma Thompson și a avut opt nominalizări la Oscar.

Este povestea unui majordom de școală veche care realizează că și-a dedicat viața slujbei, punând-o deasupra fericirii personale. Cuvintele de ordine pentru el au fost: loialitate și perfecțiune. Toată viața lui s-a preocupat de reputația fostului său stăpân și a făcut tot ce a depins de el pentru mulțumirea acestuia și pentru a-i satisface pretențiile ce veneau odată cu eticheta și relațiile înalte pe care acesta le întreținea cu aristocrația engleză și nu numai.

O poveste dulce-amăruie, plină de regrete nemărturisite, despre timp irosit și priorități greșit alese, conștientizate mult prea târziu, dar și despre regăsirea micilor bucurii ale vieții.

Pe când eram orfani dezvăluie același stil protocolar și ceremonios, formal și elegant pe care Ishiguro știe să-l exploateze atât de bine. Sunt trei personaje principale, dar povestea este urmărită prin ochii unuia singur, al personajului masculin, care merge pe urmele trecutului în încercarea de a descâlci cazul dispariției propriilor părinți. Povestea are ca scenă Shangaiul și lumea obscură a traficanților de opiu. Aflarea adevărului ar reprezenta confirmarea talentului de detectiv al lui Christopher Banks, eroul nostru. Există și aici o poveste de dragoste sacrificată pe altarul dedicării profesionale, dar scopul principal este urmărirea gândurilor și emoțiilor intime pe care le experimentează personajul principal. Este povestea unei copilării fericite, curmată brusc de tragedie, este despre prietenie și rădăcini, este despre descoperirea unui adevăr mai dureros și mai greu de acceptat decât minciuna.

Un artist al lumii trecătoare este genul de carte pe care o termini dintr-o suflare. Mie personal mi-a luat vreo trei ore, în care n-am auzit și nu mi-a trebuit nimic altceva. Mi-a demonstrat încă o data că ăsta e autorul care se pliază perfect pe gustul meu. Am doar câțiva autori cu care rezonez perfect și se pare că Ishiguro-sama se bate pentru primele locuri. Îl recomand oricui, merită Nobelul. Am regăsit același stil foarte elegant, discret și pretențios de a dezvălui psihicul uman și modul în care personajele își gestionează și se confruntă cu probleme existențiale și s-a pliat perfect pe cultura eroului pentru care eu am o slăbiciune aparte. Un alt personaj ajuns în iarna vieții și regretele cu care învață să trăiască, conștientizarea propriilor greșeli și a faptului că lumea e într-o continuă schimbare și progres, autoiertarea și acceptarea faptului că trecutul nu poate fi schimbat, doar asumat, dar toate învelite într-o mare doză de optimism și respect de sine. Am mai zis că poate părea pisalog la un moment dat, dar nu unul deranjant. Din contră.

Personajele lui Ishiguro sunt oameni obișnuiți, fiecare cu un talent care l-a ridicat peste medie, dar ca psihic și mentalitate oameni pe care îi simți aproape, pe care îi înțelegi și pe care, fără să-ți dai seama, ajungi să-i simpatizezi și să speri odată cu ei.

Vi-l recomand cu mare drag. Eu am mai pus pe lista mea lungă de must read câteva titluri de la el, prima stație va fi Să nu mă părăsești.

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!