O carte cu de toate. Trebuie să recunosc că de-obicei în cărțile mici la volum îmi lipsește dezvoltarea subiectului, conturarea istorie. Nu este cazul cărții de față. Deși are puține pagini, istoria este atât de bogată și delicioasă, încât realizezi că nici nu era nevoie de mai mult.
Autoarea a reușit să mă poarte pe un tărâm nou pentru mine. Punând în centrul istorie un adolescent defect, distrus din cauza războiului dintre doi foști soți, autoarea a știut să intercaleze și alte personaje profunde, la fel de bine dezvoltate.
T
héo este un copil al unor părinți divortați. El este nevoit să-și petreacă câte o săptămână în casa fiecărui părinte. Vedem felul în care războiul dintre cei doi părinți a reușit să distrugă personalitatea în curs de creare a propriului copil.
Mathis este colegul lui Théo. El îi este mereu aproape, prieten loial. Mathis și Théo sunt doi tineri în pragul pubertății. Pubertatea clocotește în ei precum un virus, e în desfășurare în fiecare celulă din corpul lor. Cei doi își găsesc refugiul și legământul în brațele alcoolului.
Hélène, profesoara celor doi, este și ea o femeie traumatizată, care păstrează amintirile dureroase ale bătăilor încasate în copilărie. Ea va fi cea care va bate alarma, dat fiind faptul că Théo îi trezește o senzație de déjà-vu.
Cécile, mama lui Mathis, o femei ignorată de soț, își găsește alinarea în discuțiile cu sine însuși. Asistăm la monologuri, aparent defecte, apărute ca urmarea a dezamăgirii conjugale.
Trebuie să recunosc că pe-alocuri ni se pare exagerat faptul că toate personajele din această carte sunt defecte. Dar oare nu toți avem traumele noastre care ne marchează existența mai mult sau mai puțin?!
Acest roman invită la meditație, adresând întrebări subtile precum: Până unde putem merge pentru a-i proteja pe cei apropiați? Este loialitatea o formă de protecție a persoanelor dragi sau poate fi uneori și distructivă? Oare în fiecare din noi se găsește o față ascunsă care necesită a fi dosită de ochii lumii? Percepția pe care o avem noi despre noi înșine corespunde realității de fiecare dată?
Eu sunt piesa defectă, camuflată în inima unui mecanism burghez care funcționa dintotdeauna fără cusur. Eu sunt grăuntele de nisip care gripează motorul, picătura de apă buclucașă căzută în rezervorul de benzină, oaia neagră deghizată în femeie de casă. La originea dezastrului se află impostura mea.
Este o istorie despre indiferență și loialitate. Acest roman este în final, un manifest, un semnal de alarmă către părinți și profesori…





