Literatura de azi- prohibitivitatea permisivă

Poate că pentru unii dintre dumneavoastră expresia ”prohibitivitatea permisivă” sună cam aiurea mai ales când este vorba de literatură, indiferent de palierul său cognoscibil sau de genul abordat. Această antonimică alăturare a celor două cuvinte poate fi greu de digerat, ducând nu de puține ori la o bulversare născătoare de injuste aprecieri situate între înfierare și nepăsare.

Deci, ce este prohibitivitatea expansivă? Este ea un factor benefic în literatură? Modelele create de ea influențează  pozitiv sau negativ cititorii? La aceste trei întrebări voi încerca să răspund în rândurile ce urmează.

1.)  Ce este prohibitivitatea permisivă?

Din punctul meu de vedere prohibitivitatea permisivă etse acel amestec de indulgență, înfierare și nepăsare față de fapta reprobabilă a unui personaj care, prins între a fi și a nu fi, mânat de anumite ambiții sociale și financiare, alunecă din ce în ce mai mult spre partea întunecată a felului său de a fi.

Un astfel de personaj nu are absolut nimic din haiducismul eroilor naționali, din spiritul stoicismului, al sacrificiului luptei dintre cele două forțe universale, binele și răul. Acest erou face lucruri pe care oamenii obișnuiți nu le-ar face vreodată. Fapte imorale sunt puse într-o nouă lumină, sub care se cască răscruci de destine șifonate, inoculând în mințile cititorilor acea perfidă oscilare între stigmatizare și indulgență. Este exact ca atunci când ai de ales între ” un rău mai mare și unul mai mic”, exact ca în cazul personajului principal din capodopera ”O tragedie americană” de Th. Dreiser, la fel ca juvenețea carnală atât de des întâlnită la personajele balzaciene.

Astfel, prohibitivitatea permisivă a sculptat angelicul și demonicul într-un mod magistral și uluitor într-un cocoloș de trăiri reale, care nu caută în vreun fel să idealizeze sau să matrițeze griul rezultat din amestecul de lumină și întuneric.

2.) Este prohibitivitatea permisivă un factor benefic în literatură?

Etalând părțile aparent mărunte ale realității, ăncercând totuși să ofere întâmplărilor o masticabilitate plastică, prohibitivitatea permisivă a combinat moralul și imoralul în funcție de trăirile de moment ale unei societăți aflate într-un agitat perpetuum mobile, o societate încă prinsă în menghina tabu-urilor zgrunțuroase proliferate șablonardic în numele unei așa-zise verticalități care se aseamănă, din ce în ce mai mult, cu o slută gheboșare.

Mizând pe ideea revigorării, dezbărării și a originalității primenitoare, prohibitivitatea permisivă a creat capodopere și personaje memorabile, urcând, treaptă cu treaptă, spre desăvârșirea armonizării dintre ficțiune și realitate. Este evident că această ascensiune purtate în numele redării cât mai aproape de realitate a etern recreionatului homo sapiens, nu se va termina vreodată. Însă, meritul principal al prohibitivității permisive este acela că a reușit să numai pretindă că ” vede doar ceea ce este de văzut”, scuturându-se de colțuroasa geometrizare a literaturii, una care închistase în cochilia rigidității voiciunea de altădată.

Așezând într-o nouă formă dualismul lăuntricului uman, renunțând la excesiva pudoare a unui robotizat comportament, prohibitivitatea permisivă a adus un plus de originalitate în literatură despărțindu-se de reverberațiile monosilabice care păreau a fi chinuitoare rugăciuni rostite de buzele împovărate de o ireparabilă lehamite.

3) Personajele create de prohibitivitatea permisivă sunt modele demne de urmat?

Aflate la limita dintre caustic și aureolare, personajele prohibitivității permisive nu au și nici nu vor avea vreodată ceva în comun cu personaje precum Willhelm Tell, Robin Hood, Hucleberry Finn, Sandokan, Ioanna D`Arc și alții ca ei. El este predispus spre ceea ce canonicul oricărei societăți numește anti-eroism, purtând o luptă doar a lui în numele luptei pentru supraviețuire, mai mereu învinovățind pentru asta maladivitatea societății în care este silit să trăiască. Malițiozitatea unor astfel de personaje are ceva bucolic și boem, poate un anumit parfum tendențios care corupe, poate o oarecare invitație la zbor în sens invers în numele sfidării, numită adeseori non-conformism al celor ce vor să scape cumva de instinctul de turmă întotdeauna conceput ca ceva vătămător.

Așa cum Shakespeare spunea cândva că ” în orice răutate trebuie să existe și un sâmbure de bunătate”, tot așa și eu îndrăznesc să afirm că orice lucru este benefic atâta vreme cât ne vom pricepe să extragem partea bună din seva lui, ca o pildă sau ca o povață.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)