Literatura de azi- sens pe contrasens

Dintotdeauna literatura a fost nevoită să dea dovadă de un neostenit spirit inovator, modelând și remodelând vise, gânduri și idealuri cu o demiurgică sagacitate.

images-9

Dansând între melos și pathos, precum un rapace dansator de tango, literatura a fost, nu de puține ori, și încă mai este, puntea de legătură dintre real și ireal, posibil și imposibil, teluric și ancestral, îndeplinind rolul de liant care leagă ceva de altceva, aidoma, aidoma unui cordon ombilical care inoculează în mintea omului sentimentul panaceic că face parte dintr-un spectacol important.

Astfel că, între flegmele detractorilor și sărutul apostolic al celorlalți, a îndrumat și a format nenumărate destine. Dar nu despre aceste lucruri vreau să vă vorbesc, ci despre inevitabila tendință de ”sens pe contrasens” întâlnită în literatura universală și, în mod inevitabil, în literatura autohtonă. Acest sens pe contrasens are două planuri distincte:

–  primul este cel constructiv, inovator, care mai tot timpul adaugă o cărămidă la templul literaturii într-un tot armonios, liniar, în ciuda anumitor disonanțe cognitive care dau impresia unei abreviațiuni nuanțate de graba condeiului sau de încercarea de comprimare a unei opere literare

– cel de al doilea plan este cel alambicat, spumegând o frustrantă redundanță care se apropie, de la o vreme din ce în ce mai des și îngrijorător, de tentacularul nihilism ce amintește de dadaismul de altădată.

don-de-livre-1

Între dezavuare și necesitatea continuei primeniri, tropăitul literaturii care își caută un sens taman pe contrasens, nu este un act de teribilism infantil, ci fireasca încercare de ”momire” a cititorului sau, dacă preferați o expresie ceva mai plastică, de poleire a iluziilor oferite clientului.

Revărsând o mixtură de locvacitate și vivacitate în tentativa de înaripare a nenumăratelor crezuri literare, suntem potopiți adeseori cu un joc de pare că încă mai orbecăie între fluidizare și coagulare.

Mersul pe contrasens, adică încercarea de a fi original, este de multe ori asemeni unei săbii cu două tăișuri, care asigură operei literare titulatura de capodoperă sau de maculatură, pierzându-și sau regăsindu-și sensul undeva pe la jumătatea drumului dintre sens și contrasens.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.