Condusă de către un imbold al curiozității literare, am ajuns și la cartea lui Hitler. Principalul scop a fost să descopăr ce l-a condus pe liderul Nazist la dezastrul social pe care l-a creat. A fost acest masacru realizat doar din cauza unor “apucături” naționaliste, a unui fanatism bolnav sau au existat și alți factori care l-au dezumanizat și i-au insuflat ura față de oamenii de altă rasă? De unde provine acest rasism dus la extreme? Totuși, nu am găsit decât răspunsuri parțiale la întrebările de natură psihologică. Probabil o biografie a acestuia ar fi fost mai indicată pentru a-mi satisface curiozitatea…
Încă de pe băncile școlii Hitler se prezintă precum un mic conducător, greu de condus el îsuși. Pune pe gânduri chiar și această afirmație aparent nevinovată. Nu la mult timp după aceasta se autodescrie am devenit curând un național-german fanatic. Iar anii de studiu de la Viena sunt prețuiți de către Hitler deoarece această epocă l-a făcut sever și capabil de asprime.
Descoperim stupefiați că rasismul era impregnat în personalitatea lui Hitler încă din anii adolescenței. Chiar pe atunci, cu referire la evrei își punea întrebarea: oare acești oameni sunt demni să aparțină unui mare popor? Analizând activitatea evreilor în presă, în artă, în literatură și în teatru, culpabilitatea acestei națiuni creștea în ochii lui Hitler pe zi ce trecea.
Am sfârșit prin a-i urî.
Aflăm aici și unele detalii mai curioase precum:
– Primul contact al lui Hitler cu evreii și originea urii;
– Ideile lui Hitler despre un stat democratic, felul în care își explică poziția dictatorială drept unica metodă de conducere viabilă. Îi dă un nume modului său de conducere – adevarata democrație germană;
– Felul cum analizează Primul Război Mondial – ceva dorit de către oameni și nu de politicieni;
– Cum percepe alegătorii; etc.
Oare misiunea unui conducător nu este văzută mai puțin în conceperea unui plan, cât în arta de a face o turmă de oi cu capete seci să-i înțeleagă valoarea, spre a cerși mai apoi aprobarea lor binevoitoare?
Asistăm și la o lecție de propagandă politică de cea mai înaltă speță, însoțită de argumente, explicații și indicații precise.
Cu siguranță a fost un om bolnav mintal și psihopat pentru care viețile a mii de oameni nu au contat prea mult. Însă, marele dezastru constă în faptul că odată declanșată, fabrica morții le care Hitler a pus-o pe roate, nu a putut fi oprită prea ușor.
Au existat multe pasaje care pe lângă faptul că m-au dezgustat, m-au șocat. Deja la acea etapă Hitler scria despre selecția naturală, infectarea sângelui german și necesitatea păstrării lui în stare pură.
Per general cartea a fost una plictisitoare, mie personal mi-a fost cam greu s-o citesc. Am ajuns cu ea la final doar datorită faptului că am făcut rost și de varianta audio, altfel cred că n-o duceam la bun sfârșit. Dacă totuși decideți s-o citiți, țineți cont de faptul că este un manifest politic, nicidecum o scriere care vă va pune cărțile pe față privind personalitatea lui Hitler.
Citind cartea am ajuns la concluzia că dacă Hitler a fost talentat la ceva, atunci nu a fost pictura, scriitura sau spiritul conducător; el s-a evidențiat prin talentul său manipulator. Deci, aș recomda-o celor care vor să știe cum să se ferească de manipularea politică, cum s-o indentifice pentru a se apara de ea.
Alte recenzii de la Adolf Hitler:
